SEMNAL: «CARTEA MĂRTURISITORILOR»

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

ÎN CURÎND,

SUB EGIDA EDITURII ROST

ŞI A FUNDAŢIEI 

SFINŢII ÎNCHISORILOR:

Celor ce au crezut

şi celor ce mai cred

că putem fi

mai mult decît sîntem.

SUMARUL CĂRŢII

Cuvînt înainte

Constantin Brâncoveanu (1654-1714)

Viaţa şi mucenicia unui voievod al Crucii

Constantin Brâncoveanu

   între Ortodoxie şi... masonerie

Dimitrie Cantemir (1673-1723)

Gîlceava tradiţiei cu modernitatea

Mihai Eminescu (1850-1889)

Cum se cuvine înţeleasă Doina lui Eminescu

Oboseala de Eminescu

Eminescu şi credinţa

Eminescu şi creştinismul

Două «pietre de poticnire»

Eminescu n-a murit

Simion Mehedinţi (1868-1962)

Simion Mehedinţi şi creştinismul românesc

Nicolae C. Paulescu (1869-1931)

Doctorul Nicolae C. Paulescu

   sau Ştiinţa lui Scio Deum esse

Nicolae Iorga (1871-1940)

O tragedie perpetuă: cazul Nicolae Iorga

Octavian Goga (1881-1938) / Aron Cotruş (1891-1961)

Doi poeţi mesianici:

   Octavian Goga şi Aron Cotruş

Marcu Beza (1882-1949)

Marcu Beza şi Răsăritul ortodox

Nichifor Crainic (1889-1972)

«Resurecţia» lui Nichifor Crainic

   între bucurie şi dezamăgire

Nichifor Crainic (schiţă de portret)

Nae Ionescu (1890-1940)

Pentru dreapta înţelegere a lui Nae Ionescu

Radiografia unei calomnii

Ieşirea din legendă. Stadiul editării

   lui Nae Ionescu (2010)

«Al dracu' Nae!»

Lucian Blaga (1895-1961)

Lucian Blaga şi creştinismul

Daniil Sandu Tudor (1896-1962)

Sandu Tudor în pragul canonizării

Vasile Băncilă (1897-1979)

Redescoperirea unei personalităţi exemplare

Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938)

Codreanu şi «fenomenul legionar»

«De ce-am mai vorbi astăzi despre Codreanu?»

Ion I. Moţa (1902-1937) / Vasile Marin (1904-1937)

Taina jertfei: cazul Moţa-Marin

Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie

Vladimir Dumitrescu (1902-1991)

Vladimir Dumitrescu

   sau spovedania unui neînvins

Petre Ţuţea (1902-1991)

Eşecul «omului autonom». Scurtă introducere

   în gîndirea lui Petre Ţuţea

Petre Ţuţea: o consemnare

La 20 de ani de la moartea lui Petre Ţuţea

Alexandru Ghyka (1903-1982)

Prinţul Ghyka, o legendă a închisorilor

George Manu (1903-1961)

Geniul în zeghe

Pan M. Vizirescu (1903-2000)

«Ultimul gândirist»

Dumitru Stăniloae (1903-1993)

Anul Stăniloae: toamna patriarhului

Mircea Vulcănescu (1904-1952)

Un haiduc împotriva uitării româneşti

Benedict Ghiuş (1904-1990)

Un mucenic al rugăciunii:

   părintele Benedict Ghiuş

Radu Gyr (1905-1975)

Poezia lui Radu Gyr

   sau testamentul unei generaţii

Mircea Eliade (1907-1986)

M. Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?

Claudio Mutti, legionarismul

   şi cazul Mircea Eliade

Petre (Petrache) Lupu (1907-1994)

A fost odată, la Maglavit...

Ion V. Georgescu (1909-1976)

Patimile unui cărturar

Constantin Noica (1909-1987)

Noica şi Cuminţenia Pămîntului

Ilariu Dobridor (1909-1968)

Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor

Ilie Lăcătuşu (1909-1983)

Sfinţii de lîngă noi:

   cazul preotului Ilie Lăcătuşu

Ana-Maria Marin (1910-2001)

Mărturii în amurg

Traian Popescu (1910-2002)

Veşti triste din Spania

Arsenie Boca (1910-1989) / Teofil Părăian (1929-2009)

Două piscuri duhovniceşti:

   părintele Arsenie şi părintele Teofil

Zosim Oancea (1911-2005)

Între Sibiu şi Sibiel: icoana părintelui Zosim

Alexandru Ciorănescu (1911-1999)

Alexandru Ciorănescu,

   ultimul mare «român universal»

Vasile Netea (1912-1989)

Un cruciat al Ardealului românesc

Aureliu Răuţă (1912-1995)

Don Aurelio

Elisabeta Rizea (1912-2003)

«Viteaza din Nucşoara»

N. Steinhardt (1912-1989) / Mina Dobzeu (n. 1921)

Părintele Mina Dobzeu: cu Steinhardt

   şi dincolo de Steinhardt

Între Caragiale şi Steinhardt

Maximalismul şi «boieria» lui Hristos

Corneliu Coposu (1914-1995)

«Seniorul» între realitate şi legendă

Arsenie Papacioc (1914-2011)

Părintele Arsenie Papacioc,

   lamură întru Hristos

Mihaela (Marieta) Iordache (1914-1963)

Mucenicia Maicii Mihaela

Radu Mărculescu (1915-2011)

Radu Mărculescu la capăt de drum

Vintilă Horia (1915-1992)

Memento Vintilă Horia

Ilie-Vlad Sturdza (1916-2009)

La capătul pribegiei

Dumitru (Tache) Funda (1916-1999)

O conştiinţă mărturisitoare

Teodosia (Zorica) Laţcu (1917-1990)

Poeta Vladimireştilor

Constantin Galeriu (1918-2003)

Savanţi şi mărturisitori în predania părintelui Galeriu:

   Nicolae C. Paulescu şi Alexandru Mironescu

Părintele Galeriu: de la tinereţea fără bătrîneţe

   la viaţa fără de moarte

Ioan Ianolide (1919-1986)

Pariul întoarcerii la Hristos

Iustin Pârvu (1919-2013)

Între inima Moldovei şi inima Ardealului

Pretextul Petru-Vodă

La trecerea în veşnicie

   a părintelui Iustin Pârvu

Alexandru Paleologu (1919-2005)

O figură seniorială: Al. Paleologu

Nicolae Pora (1919-2002)

Românul cu statuie la Ottawa

Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Buşulenga) (1920-2006)

Benedicta sit

Bartolomeu Valeriu Anania (1921-2011)

În jurul unei neînţelegeri

Un patriarh al rostirii româneşti

Leul în iarnă al Ardealului ortodox

Aurel State (1921-1983)

Un drum al crucii

Constantin Oprişan (1921-1958)

Un poet-martir

Zaharia (Zahu) Pană (1921-2001)

Ecce poeta!

Gabriel Constantinescu (1921-2010)/Maria Constantinescu (n. 1929)

Gabriel Constantinescu

   şi reconstrucţia Dreptei

Valeriu Gafencu (1921-1952)

Pe urmele lui Valeriu Gafencu

Bătaie pe sfinţenie?

Ion Gavrilă Ogoranu (1923-2006)

Ion Gavrilă povestaşul

Dumitru Bacu (1923-1997)

Radiografia «experimentului Piteşti»

Ilie Tudor (n. 1923)

Amintiri dintr-o altă lume

Traian Popescu («Macă») (1923-2009)

Un fost «piteştean» între Calvar şi Înviere

Monica Lovinescu (1923-2008) / Virgil Ierunca (1920-2006)

A tăcut şi Monica Lovinescu...

Aspazia Oţel Petrescu (n. 1923)

Eroismul feminin românesc în secolul XX

Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925-2006)

Un portret biografic al părintelui Calciu

Un interviu cu părintele Calciu

Psihoza moaştelor: de la pietate la sminteală

Andrei (André) Scrima (1925-2000)

Taina Rugului Aprins

Flor Strejnicu (1926-2006)

Recviem pentru dr. Flor Strejnicu

Octavian Paler (1926-2007)

Don Quijote în Est, de la stînga la dreapta...

Vasile-Jacques Iamandi (n. 1927)

Un senior pentru neliniştea noastră

Paul Caravia (1927-2002)

Cruciadă împotriva uitării

Demostene Andronescu (n. 1927)

Demostene Andronescu

   sau vocaţia mărturisirii

Paul Barbăneagră (1929-2009)

Un reacţionar sui generis

Ion Piso (n. 1929)

Un epistolar paideic românesc:

   tenorul Ion Piso şi cîntecul vîrstelor

Marcel Petrişor (n. 1930)

Anii de mucenicie ai temniţelor comuniste

Indice de persoane

DIN CUVÎNTUL ÎNAINTE

Nucleul cărţii de faţă a fost volumul meu mai vechi De la Eminescu la Petre Ţuţea. Pentru un model paideic al dreptei româneşti [1], în care adunasem texte privitoare la opt personalităţi exponenţiale ale istoriei politice şi culturale a dreptei româneşti, prezentate în succesiune cronologică, mai pe larg sau mai succint: Mihai Eminescu, Nicolae C. Paulescu, Nichifor Crainic, Nae Ionescu, Lucian Blaga, Vasile Băncilă, Corneliu Zelea Codreanu şi Petre Ţuţea. [...]

Cu timpul, textele s-au adunat – de la opt cazuri abordate ajungînd la peste optzeci – şi cartea de faţă, cu cele peste 700 de pagini ale ei, s-a conturat oarecum de la sine, fără un plan propriu-zis, ca viaţa însăşi [2]. În afară de raportarea la un orizont al tradiţiei, în care religiosul şi naţionalul se află într-o convergenţă firească (indiferent cît înţelegem sau nu înţelegem noi astăzi din ea), figurile mai mult sau mai puţin ilustre cărora am încercat, cu o reverenţă neconvenţională, să le surprind rostul sau exemplaritatea trecerii prin lume stau toate sub semnul rîvnei mărturisitoare, al asumării şi slujirii unui crez, în diferite forme sacrificiale şi adeseori chiar cu preţul vieţii lor. Pilde de vrednicie creştină şi românească, încălziţi fiecare – ca să-l parafrazez pe Iorga – de o idee căreia i se închinaseră întregi, n-au ezitat să se măsoare eroic cu vremurile pentru ce au crezut ei sfînt şi mare. Au ajuns astfel, fiecare în felul său, dar toţi în strălumina "Duhului Care suflă unde vrea", conştiinţele noastre mai bune (cum zicea Noica despre Eminescu), certificatul nostru de învrednicire istorică dinaintea lumii şi dinaintea lui Dumnezeu. [...]

Mărturisitorii evocaţi în această carte sînt tot atîtea repere pe complexa şi inefabila "linie a neamului" şi tot atîtea provocări la învrednicire pentru generaţiile de azi şi de mîine, care trebuie, înainte de toate, aduse la conştiinţa că este cu putinţă şi un alt fel de a fi român decît cel precar şi dezabuzat în care facem astăzi umbră pămîntului.

Simpla parcurgere a sumarului vădeşte că această ceată a mărturisitorilor este una extrem de diversă (politic, social, confesional, intelectual, profesional), iar dacă unii (ortodocşi, legionari, foşti deţinuţi politici) par a avea o anume predominanţă, aceasta este pînă la urmă una "obiectivă", asupra căreia se poate medita (într-o pauză de gîndire prin prejudecăţi şi poncifuri) şi asupra căreia s-ar cădea să nu mă întrebaţi pe mine (sau pe orice alt conjunctural iscoditor al trecutului), ci pe bunul Dumnezeu, Care a lăsat ca lucrurile să fie aşa şi nu altfel. [...]

Aria de cuprindere a cărţii a fost fatal determinată de cît am apucat să scriu pînă în ceasul de faţă (despre unii mai mult, despre alţii mai puţin, despre unii o singură dată, despre alţii de mai multe ori) şi de limitele mele omeneşti. Mă simt vinovat faţă de toţi cei despre care nu am ajuns încă să scriu [3], ca şi faţă de cei despre care n-am scris decît mult prea puţin (şi uneori doar tangenţial) în raport cu locul pe care-l ocupă (sau îl merită) în conştiinţa publică românească (şi nu numai) [4]. Nădăjduiesc ca măcar despre unii dintre ei să apuc să mai scriu, iar textele respective să se regăsească, la locul lor, într-o viitoare ediţie revăzută şi adăugită. [...]

Nu pot încheia fără să mulţumesc editorilor şi sponsorilor cărţii (a cărei tipărire n-a constituit un efort mic în vremuri atît de austere), precum şi prietenului Valentin Dan pentru fidelitatea răbdătoare cu care mi-a fost din nou alături în definitivarea tehnică şi grafică a ediţiei. Rămîne de văzut încotro vor duce aceste strădanii conjugate şi cît loc va rămîne de o recidivă întregitoare (la care eu unul îmi rezerv candoarea de a visa deja). Habent sua fata libelli.

Răzvan CODRESCU

[1] Editura Anastasia, Bucureşti, 2000 (Col. "Dreapta europeană"), 276 pagini.

[2] Criteriul ordonator a rămas pînă la urmă cel cronologic, după data de naştere a fiecăruia. Am optat ca limită temporală – din diverse raţiuni, nu întotdeauna dependente de voinţa mea – pentru anul 1930; de aceea nu figurează aici, bunăoară, un Paul Goma (n. 1935) sau un Horia Bernea (n. 1940), ca şi atîţia alţii, despre care chiar mi s-a întîmplat să scriu. La o eventuală nouă ediţie, apărută în vremuri mai bune, aş putea muta limita la anul 1940, să zicem.

[3] Îi înşir alfabetic (la unii dintre ei sînt referinţe răzleţe şi în cartea de faţă): Ion Antonescu, Toma Arnăuţoiu, Ilarion Argatu, Gheorghe Arsenescu, Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bejan, Ernest Bernea, Spiru Blănaru, Sofian Boghiu, Roman Braga, Gheorghe şi Maria Brahonschi, Gheorghe I. Brătianu, Liviu Brânzaş, Lena Constante, Arlette Coposu, Horia Cosmovici, Ovidiu Cotruş, Nicu şi Flora Crăcea, Vasile Christescu, Adrian Făgeţeanu, Ilarion V. Felea, C. Gane, Grigore III Ghica, Vladimir Ghyka, Nicolae Grebenea, Olga Greceanu, Gurie Grosu, Sergiu şi Nicole-Valéry Grossu, Horea din Albac (cu Cloşca şi Crişan), Avram Iancu, Cleopa Ilie, Ilie Imbrescu, Ion Ioanid, Ioan Iovan, Barbu Katargiu, Vasile Lovinescu, Iuliu Maniu, Marcu de la Sihăstria (Constantin Dumitru "Fachirul"), Ştefan Marcu, Virgil Maxim, Nicolae Mărgineanu, Teofil Mija, Vasile Motrescu, Nicu Naum, Nicoleta Nicolescu, Anastasia Popescu (Mama Sica), Teodor M. Popescu, Nicolae Popoviciu, dr. Ion Simionescu, I. D. Sîrbu, Mihail Sturdza, Pamfil Şeicaru, Iosif Trifa, Gheorghe Ursu, Tudor Vladimirescu, Constantin Voicescu, V. Voiculescu, Raul Volcinschi, Ion Zeană şi destui alţii.

[4] Îi înşir cronologic: Nicolae Iorga, Alexandru Mironescu, Mircea Vulcănescu, Benedict Ghiuş, Mircea Eliade, Constantin Noica, N. Steinhardt, Virgil Ierunca, Valeriu Gafencu, Andrei Scrima etc.

(Coperta cărţii – realizatori: Maria Axinte şi Valentin Dan – este în semnalul de faţă doar o variantă de lucru.)