Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de
către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu
şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de
numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan
Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n.
Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi
i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor
mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii
despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)
2006
OFENSIVA HOMOSEXUALILOR
"România nu e Sodoma!"
Organizat sub deviza "Milă
pentru păcătos, intransigenţă pentru păcat", marşul normalităţii – desfăşurat în Bucureşti, sîmbătă 3 iunie, sub
semnul revoltei faţă de pretenţia homosexualilor de a se legaliza şi în România
căsătoriile homosexuale – nu a reuşit să adune decît circa 300 de oameni. Deşi
implicată în organizarea manifestaţiei, Biserica
Ortodoxă nu a fost reprezentată
oficial de nici un preot, ci doar de credincioşi plecaţi la sfîrşitul
slujbei de la catedrala din Dealul Patriarhiei, împreună cu Tinerii Creştini Ortodocşi
din ASE., Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR) şi Fiii
Bucovinei. Aceştia s-au grupat în partea
a doua a coloanei, reprezentînd segmentul ei "serafic"; cu icoane în
mînă, ei au cîntat pe tot parcursul traseului binecunoscutele cîntări creştine "Cu
noi este Dumnezeu" şi "Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău", fără a
se implica în scandarea lozincilor anti-homosexuale ("Bucureşti nu e
Sodoma!", "România nu e Sodoma!", "Nu sîntem neam de
poponari!") din prima parte a coloanei, ocupată de Noua Dreaptă, care cu
această ocazie "şi-a arătat muşchii", peste care se mulează
tricourile negre imprimate abuziv cu chipul Căpitanului Legiunii, Corneliu
Zelea Codreanu, şi cu însemnele legionare aferente.
Ceea ce uimeşte este absenţa
desăvîrşită de la această manifestaţie a tuturor celorlalte denominaţiuni
(explicabilă fie prin laşitate, fie prin lipsa de comunicare şi de solidarizare
a Bisericilor), care vituperează împotriva păcatului numai de la confortabilul
amvon al circuitului închis...
Două ore printre homosexuali
Adevărata reacţie a societăţii româneşti
în această privinţă a putut fi însă înregistrată cu ocazia paradei
homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi transsexualilor, ca şi a simpatizanţilor
acestora, unii veniţi din ţară şi chiar din străinătate, organizată în
după-amiaza aceleiaşi zile, în cadrul festivalului "GayFest 2006", de
Asociaţia ACCEPT şi "Biserica internaţională" Metropolitan Community Churches (!!!), cu concursul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, al Institutului
Goethe, al British Council şi al... Institutului Polonez. În dreptul
magazinului Unirea forţele de ordine – mobilizate într-un efectiv fără
precedent – au fost nevoite să intervină cu bastoanele cînd zeci de bucureşteni
revoltaţi au forţat cordonul de protecţie. Pe tot parcursul traseului,
homosexualii şi simpatizanţii lor (cîteva sute de persoane) au fost furibund
fluieraţi, ameninţaţi şi înjuraţi de miile de protestatari de pe margine, în
timp ce din balcoanele blocurilor se arunca în coloană cu ouă. Preconizata
staţionare festivă la finalul manifestaţiei în Parcul Izvor nu a mai avut loc,
deoarece o parte din bucureştenii prezenţi la Festivalul Berii din Piaţa
Constituţiei, provocaţi de stridentele fluierături ale manifestanţilor (dotaţi
cu fluiere, pentru a atrage atenţia!) şi de bezelele lascive ale travestiţilor,
le-au tăiat calea prin parc, blocîndu-le astfel accesul. Din această cauză,
manifestaţia s-a terminat în grabă, cu o jumătate de oră mai devreme.
Într-un cadru neorganizat,
societatea românească s-a pronunţat printr-un veto spontan şi categoric în privinţa legiferării căsătoriei sau
concubinajului dintre homosexuali. În repetate rînduri, jandarmii – extrem de
tensionaţi şi exasperaţi din pricina presiunii exercitate de protestatarii de
pe margine – i-au somat pe travestiţi să renunţe la comportamentul provocator
şi să intre în coloană, pentru că, altminteri, "punem cîinii pe voi".
Chiar unii dintre homosexualii din coloană, cu care am discutat, s-au declarat
nemulţumiţi de participarea travestiţilor la această manifestaţie, deoarece –
după cum mi s-a explicat – aceştia n-ar fi decît nişte prostituate de sex
masculin care cîntă sau se fîţîie prin barurile din care îşi racolează clienţii,
incompatibile cu revendicarea comunităţii gay
de legalizare a căsătoriilor homosexuale. Cînd cei intervievaţi se află în
dificultate, în sprijinul lor intervin diverse activiste în domeniul
drepturilor omului (îmbrăcate cu tricouri albastre purtînd emblema "GayFest
2006"), multe dintre ele venite la manifestaţie împreună cu soţul şi chiar
cu copiii!
Spre deosebire de travestiţi,
lesbienele – după cîte am observat în cele două ore petrecute cu această ocazie
în cadrul comunităţii gay – sînt mai
interiorizate şi lipsite de exhibiţionism; nu-şi ling buzele şi nici nu-şi dau
ochii peste cap cînd vorbesc cu tine, nu dau din fund în mod ostentativ, nu
transmit bezele de cocotă publicului, pe scurt, nu-şi agresează sexual semenii heterosexuali. Mă apropii de un
cuplu de lesbiene din Anglia, în jur de 30 de ani; firave, şterse, îmbrăcate în blugi ponosiţi şi tricouri cenuşii
spălăcite, întîlnite în alte condiţii nu ţi-ar atrage prin nimic atenţia, dacă
una din ele, imobilizată în cărucior, n-ar avea prinse de nas şi de buza de jos
cîte un belciug de argint. Cealaltă poartă în mînă cîrjele celei nedeplasabile.
Se consideră nişte femei normale, doar "puţin diferite" de celelalte.
Sînt fericite că sînt împreună, fără ca vreuna din ele să aibă sentimentul că
ar păcătui cu ceva. Şi lor li se pare că prestaţia travestiţilor este
provocatoare şi de prost-gust, ţinînd să precizeze că nu au nimic în comun cu
aceştia.
Lesbiană episcop!
Majoritatea subiecţilor
chestionaţi cred în existenţa unui creator al universului, dar nu cred în
existenţa raiului şi a iadului; au
avut sentimentul păcatului la începutul implicării lor într-o relaţie
homosexuală, dar pe măsura integrării lor în comunitatea gay (care le acordă şi asistenţă "spirituală", liderul
ACCEPT – Florin Buhuceanu – fiind "teolog"!), remuşcările pe această
temă s-au domolit şi, cu timpul, au dispărut cu totul. Pentru a mă edifica în
această privinţă, am abordat-o pe doamna Diane Fisher – o prezenţă insolită
(pentru "neiniţiaţi"!) la această manifestaţie. Îmbrăcată în
pantaloni şi redingotă de culoare neagră, cu guler alb din recuzita
vestimentaţiei pastorale, poartă pe umeri un patrafir în culorile "curcubeului
gay". Participă la parada gay atît ca lesbiană autodeclarată, cît
şi în calitate de episcop (sic!) al aşa-numitei "Biserici internaţionale"
Metropolitan Community Churches din
California, care susţine filiala MCC din România (al cărei lider "pastoral"
este chiar preşedintele ACCEPT). După cum ni se declară, această "Biserică"
a fost înfiinţată de un pastor homosexual pentru a se ocupa de oamenii
marginalizaţi în general şi de LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) în special, încercînd să reconcilieze
(sic!) acest gen de sexualitate cu... spiritualitatea creştină.
O încercare de dialog
Reporter: Aveţi şi membri heterosexuali?
Episcop Diane Fisher: Da, circa 20% dintre membri sînt
heterosexuali, simpatizanţi şi susţinători ai homosexualilor.
Rep.: Eu unul, dacă mi se întîmplă să beau un pahar în plus sau să
mă uit după o altă femeie decît soţia mea, am sentimentul păcatului.
Dumneavoastră, ca lesbiană, aveţi acest sentiment?
D. F.: Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii, inclusiv pe
homosexuali, la fel ca pe toţi ceilalţi...
Rep.: Biserica dumneavoastră se bazează şi pe Sfînta Scriptură?
D. F.: Da, numai pe Scriptură!
Rep.: Atît în Vechiul, cît şi în Noul Testament homosexualitatea
este foarte clar şi foarte dur
incriminată ca păcat, în mai multe locuri...
D. F.: Homosexualitatea nu reprezintă un păcat, deoarece, în
esenţă, e vorba de iubirea dintre doi oameni şi nu de diferenţieri sexuale...
Rep.: Dar cu versetele din Scriptură care condamnă
homosexualitatea, cum rămîne?...
D. F.: Iertaţi-mă, vă rog, nu mai am timp de discutat...
A consemnat
Traian Călin UBA
* Traian Călin Uba, "Ofensiva homosexualilor", în Puncte cardinale, anul XVI, nr. 7/187,
iulie 2006, p. 16.
Mai puteţi citi pe
acest blog:
(1999)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire