sâmbătă, iulie 26, 2014

ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CXXIV)



Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

 











D-l Grigore Caraza versus 
ÎPS Bartolomeu Valeriu Anania










2006
ÎN JURUL UNEI NEÎNŢELEGERI

Cu privire la campania de denigrare orchestrată în primăvara acestui an împotriva ÎPS Bartolomeu Valeriu Anania, fostul Arhiepiscop şi actualul Mitropolit de la Cluj, revista noastră a luat atitudine cu o suită de articole referitoare atît la tensiunile actuale din lumea ortodoxă românească (supralicitate şi mistificate în mare măsură de către mass-media), cît şi la anumite situaţii din trecut, vizînd deopotrivă instituţia bisericească şi statutul moral al unor ierarhi implicaţi mai direct în evenimentele de ultimă oră: ÎPS Andrei Andreicuţ, ÎPS. Laurenţiu Streza şi, nu în ultimul rînd, ÎPS Bartolomeu Anania – pînă deunăzi “leul Ardealului”, “marele scriitor şi cărturar ortodox”, dar peste noapte devenit… vrăjmaşul “Ardealului lui Şaguna”, “legionarul”, “torţionarul de la Aiud”, “securistul”, “masonul”, ahtiatul de putere şi privilegii, Antihristul în straie arhiereşti! Delirul denigrator al presei (în care a excelat din nou fostul lăutar al Cenaclului “Flacăra”, d-l Ion Zubaşcu [1], antiortodoxul monomaniacal al României libere de vreo zece ani încoace) se vădeşte în tot penibilul lui fie şi numai din simpla alăturare a acestor etichete contradictorii: oricît s-ar strădui un om într-o viaţă, e cam greu să fie atît de multe lucruri la un loc!
În apărarea fostului deţinut politic Valeriu Anania s-au pronunţat în Puncte cardinale două voci îndeobşte respectate pînă azi în mediile de dreapta: inginerul Traian Popescu (“Macă”) [2], în numărul pe luna martie [3], şi istoricul Demostene Andronescu (redactor-şef adjunct al publicaţiei), în numărul pe luna aprilie [4], la rîndul lor foşti deţinuţi politici (dar şi poeţi marcanţi ai închisorilor comuniste), trecuţi inclusiv prin “reeducarea” de la Aiud. Dacă d-l Traian Popescu punea problema în termeni mai generali şi cu accent pe mărturia personală, d-l Demostene Andronescu (desigur şi în virtutea profesiei sale) proceda mai punctual, analizînd sursele denigrării (preluate necritic şi tendenţios de d-l Zubaşcu) şi aducînd contraargumente pertinente, dacă nu chiar zdrobitoare, susţinute numai în fundal de propria sa experienţă concentraţionară de 12 ani (dintre care ultimii 7 petrecuţi chiar la Aiud).
Împotriva articolului semnat de d-l Andronescu (“Cazul «călugărului Anania»”) am primit în urmă la Redacţie un “drept la replică” ofuscat şi vitriolant, cum de puţine ori ni s-a întîmplat în cei 16 ani de apariţie a revistei. Nu, să nu vă închipuiţi că ar fi replicat cumva d-l Zubaşcu, care era principalul vizat; cel care tună şi fulgeră, reclamîndu-şi dreptatea cu orice preţ, este unul dintre cei la care articolul se referă numai tangenţial şi pe care l-am cunoscut ca pe o “legendă a închisorilor” (stînd multă vreme în celulă cu prinţul Alexandru Ghyka, a devenit el însuşi o măsură a dîrzeniei, ieşind cu fruntea sus în 1964, iar mai tîrziu, rearestat, a refuzat eliberarea, sfidînd deopotrivă regimul şi destinul!): marele luptător anticomunist Grigore Caraza, în urmă autorul cărţii de memorii Aiud însîngerat (Ed. Vremea, Bucureşti, 2004), pe care la vremea respectivă, în pofida subiectivismului ei ulcerat, am prezentat-o cu cordială înţelegere în paginile revistei, din respect pentru trecutul de luptă al autorului [5].
Înainte de a-i amenda – cu argumente precise şi fără virulenţă – afirmaţiile referitoare la “călugărul Anania” (a se vedea partea a doua a articolului incriminat), d-l Andronescu i-a făcut d-lui Caraza un mic portret camaradereşte compătimitor, pe care ceea ce s-a petrecut în urmă nu face decît să îl confirme în esenţa lui:
“Pe Grigore Caraza îl cunosc foarte bine. Îmi este chiar prieten.. Un prieten drag şi pentru care am o deosebită consideraţie. A fost unul dintre cei mai îndîrjiţi opozanţi împotriva samavolniciilor comise în închisori, precum şi împotriva acţiunii de dezumanizare şi batjocorire a fiinţei umane din timpul reeducării de la Aiud. În toţi cei peste 20 de ani pe care i-a petrecut în temniţe nu a făcut nici cel mai mic compromis. A trăit eroic pînă la capăt, de parcă era lipsit de instinct de conservare. Dar (pentru că există şi în cazul lui un dar) Grigore Caraza a ieşit din închisoare cu sufletul schilodit şi cu o serie de resentimente şi de complexe. El nu face parte dintre cei pe care suferinţa i-a înţelepţit, făcîndu-i mai buni şi mai înţelegători. Nu l-a făcut nici mai rău, ci doar i-a împietrit sufletul. Nu are nici un fel de înţelegere nici pentru limitele, nici pentru neputinţele celorlalţi. El are întotdeauna dreptate şi nu acceptă să fie contrazis. Cu un eu hipertrofiat, pare a nu mai avea nici simţul măsurii, nici pe cel al ridicolului. Hiperbolizînd totul, face uneori afirmaţii care frizează absurdul…” (şi textul continuă cu exemple de astfel de afirmaţii, pe care ar fi oţios să le mai reluăm aici).
Deşi n-a fost decît contrazis punctual, d-l Caraza s-a simţit ofensat şi atacat, prevalîndu-se în acest sens mai ales de subtitlul articolului respectiv (“Răspuns unei tentative abjecte de asasinat moral”). Ceea ce nu vrea în ruptul capului să înţeleagă şi să accepte d-l Caraza este că reacţia noastră nu a fost una anume împotriva sa, ci împotriva celor care s-au folosit de afirmaţiile sale hazardate pentru a-şi atinge scopul denigrator, în speţă împotriva d-lui Zubaşcu, care nu este la prima “tentativă abjectă de asasinat moral”, ci şi-a făcut din aceasta principala sa ocupaţie. Dacă am fi vrut să-l “atacăm” pe d-l Caraza, am fi făcut-o încă de la apariţia cărţii. De domnia-sa a venit vorba contextual, ca şi de ceilalţi (Nistor Chioreanu, Ion Pacepa, Aurel Sergiu Marinescu) pe care d-l Zubaşcu, virtuoz sinistru al insinuării, răstălmăcirii şi decontextualizării, şi-i ia ca “tovarăşi de drum” pe calea pe care este plătit să meargă.
Ceea ce iarăşi nu vrea să înţeleagă şi să accepte d-l Caraza este că a nu fi de acord cu cineva într-o privinţă sau alta nu înseamnă cu tot dinadinsul a-l duşmăni sau desconsidera: sîntem oameni cu toţii şi stăm în mod fatal sub relativitatea omenescului, nimeni nu poate revendica dreptatea absolută, situaţiile sînt complexe, părerile pot diferi. Poţi să ţii la cineva şi să-l respecţi, dar să nu-l aprobi într-o judecată sau într-o acţiune; iar dacă ai tăcea sau chiar l-ai aproba evaziv numai ca să-i menajezi lui suspiciunile şi ţie sentimentele, atunci n-ai fi cinstit cu tine însuţi (şi, dacă faci gazetărie, cu cei care te citesc).
D-l Caraza s-ar putea să fie indignat de decizia noastră redacţională de a nu-i publica “dreptul la replică” (pe care însă nu-l putem împiedica să-l publice în altă parte, după cum ne-a ameninţat la telefon). Trebuie însă să încerce să înţeleagă că ceea ce ne-a trimis domnia-sa nu este propriu-zis un drept la replică, adică un răspuns la obiect, concis, punctual şi bine argumentat, ci o diatribă înveninată, care poate că pe dumnealui l-a “răcorit”, dar de convins n-are cum să convingă pe nimeni care-i nepătimaş şi dedat cu exerciţiul exigenţelor probatorii.
Mai întîi că replica este mult prea lungă (5 pagini dactilo!) în raport cu sfertul de articol prin care a fost vizat direct. În al doilea rînd, violenţa tonului se îmbină cu insinuarea răutăcioasă, iar şarjele stigmatizatoare, lipsite de o bază faptică pe măsură, sînt extinse de la “călugărul Anania” şi “asociatul lui Ana şi Caiafa” (Demostene Andronescu) la alte persoane neagreate de autor (ca poetul Zahu Pană, de pildă, pe care nici mort nu vrea să-l cruţe), ceea ce este şi neelegant, şi neavenit. În al treilea rînd, domnia-sa nu aduce nimic nou faţă de ceea ce a colportat în volumul de memorii (din citate sau din auzite) şi lasă impresia că nici nu l-a întîlnit în închisoare pe “călugărul Anania”, căci altminteri ar fi relatat şi vreo experienţă personală cu acesta, pe cînd dumnealui îi tot invocă pe alţii, citînd mai mult sau mai puţin trunchiat şi nesfiindu-se să-şi ia ca martori deopotrivă pe un I. M. Pacepa, pe un Nistor Chioreanu şi pe un A. S, Marinescu, fără să se mai întrebe dacă pot avea acelaşi credit şi dacă pot fi băgaţi în aceeaşi oală. Ceva este în neregulă cînd pui la îndoială statura morală unui Demostene Andronescu, dar eşti gata să dai credit necondiţionat unui ins dubios ca A. S. Marinescu, sau cînd te prevalezi de micile păcate ale unui Zahu Pană, dar eşti gata să pleci urechea la o cutră ca I. M. Pacepa!
Dar lucrul cel mai grav este acela că d-l Caraza ignoră senin toate contraargumentele punctuale ale d-lui Andronescu (care a dovedit, între altele, că Pacepa, chiar dacă se referă tangenţial şi calomnios şi la “arhimandritul Bartolomeu Anania”, îi vorbea lui Ceauşescu în America despre altcineva, la data respectivă “călugărul Anania” fiind demult întors în ţară, ceea ce i-a scăpat şi d-lui Zubaşcu; sau că regretatul Nistor Chioreanu se înşelase evident asupra materialului “antilegionar” pe care ar fi urmat să-şi pună la rîndul lui semnătura silită), nu le rediscută în nici un fel, “nu se sinchiseşte”. Dumnealui pare a fi intrat la o idee şi a fi impenetrabil la tot ce-i ameninţă fixitatea. În felul acesta totul devine un “dialog al surzilor”, iar întrebarea legitimă care se iscă în conştiinţa oricărui observator lucid este: Cui prodest?
Într-un P. S. din replica sa, d-l Caraza insinuează, ca “lovitură sub centură”, şi că d-l Andronescu ar fi fost într-o relaţie impură cu “teribilul torţionar, comandant al închisorii de la Aiud” Gheorghe Crăciun, drept care formulează întrebarea parşiv-acuzatoare: “Pentru care motiv, Domnule Andronescu, aţi mers acasă la Gheorghe Crăciun şi i-aţi făcut cadou cartea Dumneavoastră de poezii, cu autograf?”. Aici se întîmplă că ştiu direct şi îndeaproape cum au stat lucrurile. D-l Demostene Andronescu s-a lăsat tîrît în această mică aventură naivă la iniţiativa năstruşnică a d-lui Marcel Petrişor, care şi-a închipuit, în atmosfera de “romantism postrevoluţionar” de la începutul anilor ‘90, că un Gheorghe Crăciun ar putea fi tras de limbă. În memoriile d-lui Andronescu, atîtea cîte au apărut pînă azi [6], judecata asupra lui Crăciun este aspră şi fermă, nelăsînd loc nici unei bănuieli de absurdă “simpatie”, iar cartea de versuri a d-lui Andronescu (Peisaj lăuntric, Ed. Puncte Cardinale, Sibiu, 1995) nici nu apăruse la data nefericitei vizite! D-l Caraza pare a avea însă predilecţia de a pleca urechea cu stranie uşurinţă la tot ce se şuşoteşte balcanic prin tîrg, pripindu-se să tragă concluzii radicale, care nici nu-i slujesc şi nici nu-l onorează (cu atît mai mult cu cît este vorba, în cazul de faţă, nu de un străin oarecare, ci de un prieten relativ apropiat, pe care eu unul l-am auzit nu o dată, de-a lungul vremii, vorbind cu mare preţuire de “fratele Grigore Caraza, o legendă vie”; şi, în paranteză fie spus, în casa d-lui Andronescu l-am şi văzut ultima oară pe d-l Caraza, în urmă cu vreun an, la o caldă întrevedere între camarazi...).
Am inima strînsă privind, dinspre generaţia mea, cum oameni de o asemenea statură, pe care ne-am învăţat să-i avem repere şi modele de dîrzenie şi rectitudine, pot ajunge în astfel de crize umorale şi de impasuri sterile, de parcă şi-ar fi propus să-şi lichideze singuri legenda, în amurg. Nici nu mai contează, aici, cît de pur sau de impur va fi fost “călugărul Anania”, ci mai degrabă ce se întîmplă cu noi toţi în acest tîrziu noroios al istoriei, în care riscăm să risipim sau să tîrîm în derizoriu tot ce am adunat mai înainte, fapt de care adevăraţii duşmani profită din plin şi cu rînjetul pe buze.

Răzvan CODRESCU

[1] Decedat în 2011. Dumnezeu să-l ierte. [Nota Blog]
[2] Decedat în 2010. Dumnezeu să-l odihnească. [Nota Blog]
[3] Traian Popescu, În spiritul adevărului, în Puncte cardinale, anul XVI, nr. 3/183, martie 2006, p. 10 (rubrica Demistificări). [Nota Blog]
[4] Demostene Andronescu, Cazul «călugărului Anania». Răspuns unei tentaţii abjecte de asasinat moral, în Puncte cardinale, anul XVI, nr. 4/184, aprilie 2006, p. 10 (cu urm. în p. 14), sub aceeaşi rubrică. [Nota Blog]
[5] Smaranda Florian, Un senior al excelenţei, în Puncte cardinale, anul XIV, nr. 12/168, decembrie 2004, p. 15 (rubrica Cruciaţii secolului XX) – recenzie a volumului Aiud însîngerat. Autorul lui trăieşte încă la Piatra Neamţ, nonagenar, bolnav şi, din păcate, încremenit în aceleaşi idiosincrazii. [Nota Blog]
[6] La data respectivă era vorba de fragmente publicate mai ales în paginile Punctelor cardinale. Acum cf. Demostene Andronescu, Reeducarea de la Aiud. Peisaj lăuntric. Memorii şi versuri din închisoare, Editura Christiana, Bucureşti, 2009. [Nota Blog]

* Răzvan Codrescu, În jurul unei neînţelegeri”, în Puncte cardinale, anul XVI, nr. 7/187, iulie 2006, pp. 1-2.

D-l Demostene Andronescu

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – "Cine se teme de naţionalism?" (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (III) – "Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (IV) – "Fiziologia trepăduşului" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (V) – "«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire" (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (VI) – "Necesara despărţire a apelor" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VII) – "Distincţii necesare" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – "Spiritul viu al dreptei" (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (IX) – "Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară" (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (X) – "Necesitatea unei viziuni de dreapta..." (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (XI) "Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XII) – "Confruntarea dintre Memorie şi Uitare" (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – "Martin Luther şi evreii..." (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – "Dreptatea d-lui Pleşu" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XV) – "Pe marginea unei decepţii" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – "Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – "Viaţa – proprietate de stat" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – "Sensul unităţii creştine" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – "Căderea Cuvîntului în cazuri" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XX) – "O reacţie a d-lui Patapievici" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – "San Juan de la Cruz: Romances" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – "Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – "Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – "Iarba verde de acasă…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – "Doar o vorbă să-ţi mai spun…" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – "«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»" (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – "Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – "Între zoón politikón şi homo religiosus" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – "Apocalipsa şi ştiinţa" (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – "Stafia comunismului la Paris"   (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – "«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – "Falimentul speranţei" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – "Masoneria şi organizaţiile internaţionale" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – "Ispita «iubirii»" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – "Apostrof-area ca asasinat moral" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – "Fabulă cu trandafir" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – "Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!" (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – "Aspecte ale dialogului religie-cultură…"
 (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – "Puncte cardinale 100": "La aniversară", "Măcel de Buna Vestire", "Marginalii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – "Cronica unei gafe editoriale" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XL) – "Epica Holocaustului…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – "Lecţia americană" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – "Demonizarea Americii" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – "«Dictatura bunului simţ»…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – "În sfîrşit, Acasă…" (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – "Anul Eminescu", "Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – "Cine eşti dumneata, domnule Neştian?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – "Demitizarea" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – "Maxime Egger: Cum am devenit ortodox" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – "Marea iertare" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (L) – "Maica Mihaela" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LI) – "Un luceafăr pe columna cezarilor" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – "Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – "Supără realitatea sau formularea ei?" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LV) – "Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade" (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – "Odihna de Eminescu" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – "Mesianismul Dreptei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – "Misiunea românilor în istorie" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – "Obligaţiile unei conştiinţe morale" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LX) – "Naţionalismul şi România de azi", "Menirea generaţiei noastre" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – "Lichidarea unei legende" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – "Pentru o Europă unită a naţiunilor" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – "Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – "Despre a fi altfel" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – "Pentru un naţionalism european" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – "Caracterul naţional al Ortodoxiei" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – "Un evreu renegat avertizează America" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – "In memoriam: Horia Bernea", "Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – "Europa lui Hristos" (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – "Ziua judecăţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – "Interviu cu istoricul Neagu Djuvara" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – "Elitele şi partidele politice" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – "Revolta «omului recent»" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – "Naţionalism şi democraţie" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – "Perversiunea naţional-comunistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – "Isteria antifascistă" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – "Moştenirile lui Horia Bernea" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – "Veşti triste din Spania" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – "Mai bine prea tîrziu decît niciodată!" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – "Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – "Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii" (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – "Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – "Cultul monştrilor" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – "Nu-i pace sub măslini..." (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – "Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – "De la vulgaritate la perversiune" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – "Dimensiunea cosmică a dorului" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – "Călătorie în «buricul pămîntului»" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – "Taina fratelui" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XC) – "Conceptul de medicină creştină" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – "Cazul Paulescu văzut cu ochii altora" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – "Political correctness?" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – "Tîlcuirea patristică a Psalmului 50" (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – "Un clown pentru Nobel?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – "Chilia isihastului în lume" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – "Paul Goma «antisemit»?" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – "Catedrala Mîntuirii Neamului..." (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – "Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – "August roşu: circ fără pîine" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (C) – "«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CI) – "Erosul care mişcă lumile" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CII) – "Sfinţita rugăciune" (2004)
* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – "Păcatul lui Onan" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – "Dante, Infernul, Cîntul XXXIV" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CV) – "Acatistul Sfinţilor Români din închisori" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – "Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – "Tentative de purificare" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – "La despărţirea de Papa Ioan Paul II..." (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – "Cine a fost Teodor M. Popescu?" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CX) – "Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXI) – "Cultul eroilor la români" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXII) – "Miza unui linşaj mediatic" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIII) – "Biblia lui Robespierre" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIV) – "Imoralitatea apartenenţei la francmasonerie" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXV) – "Împotriva falsului ecumenism" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVI) – "De la Facere la Apocalipsă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVII) – "O uşă interzisă" (2005)
* Antologia Punctelor cardinale (CXVIII) – "Pe marginea unei blasfemii" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXIX) – "Un portret al Căpitanului la copilărie" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXX) – "«Am vrut să-l împuşc pe Ceauşescu»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXI) – "Ciobanul şi «futelniţa»" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXII)"Luciferismul de larg consum" (2006)
* Antologia Punctelor cardinale (CXXIII) – "Adevărata dramă de la Petru-Vodă" (2006)

0 Comments:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire