RIDENDO CASTIGAT MORES (XXV)
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:30
1 comentarii
Blogul lui Răzvan Codrescu
Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
joi, ianuarie 23, 2014
Despre mine
- Nume: Răzvan Codrescu
- Locația: Bucuresti, Romania
Data naşterii: 07.05.1959. Locul naşterii: Bucureşti. Naţionalitatea: română. Religia: creştin-ortodoxă. Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere (licenţiat 1983). Activitatea profesională: profesor (1983-1999), publicist şi editor (din 1991 pînă azi). Funcţii actuale: director literar al Editurii Christiana și redactor-şef la "Lumea Credinţei". Cărţi publicate: șapte volume de poezii ("Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire", 2002; "Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete", 2008; "Crucile pustiei. Poeme neptice", 2010; "Rost de doină. Cîntece fără stăpîn", 2012; "Sonetele lui Dionis", 2013; ”Erosstihuri”, 2016; "Acatistele Sfinților Arhangheli...”, 2018), un volum de proză („Povești de ocazie...”, 2020), cincisprezece volume de eseuri (de la "Spiritul dreptei", 1997, la "Tentative de dreapta în România postcomunistă", 2019), traduceri din Dante Alighieri ("Infernul", 2006) şi Sf. Ioan al Crucii ("Integrala operei poetice" - în colaborare cu hispanista Anca Crivăţ, 2003). O bibliografie completă a cărţilor publicate se află în arhivele blogului (august 2007), adusă periodic la zi.
Postări anterioare
- INTERMEZZO LIRIC: NESCRISELE POEME
- O SCRISOARE DESCHISĂ
- SUB SEMNUL EROISMULUI CAVALERESC
- NEPUTINŢE ROMÂNEŞTI
- UITAREA DE EMINESCU
- ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (XCVIII)
- INTERMEZZO LIRIC: EROSSTIHURI (13)
- ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (XCVII)
- DOUĂ INTERVIURI CU ION ŞI LIVIA PISO
- PAPA FRANCISC ŞI GARDA DE FIER
Abonați-vă la
Postări [Atom]
Afișați versiunea pentru mobile
1 comentarii:
Departe de a fi un un simplu reziduu spiritualizat al umorilor ce ne (des)compun, umorul e, în viziunea lui Bergson din,,Teoria râsului”, o mecanică a viului, un armistiţiu al intelectului cu slăbiciunile umane, dintotdeauna profitabil artistic. Ca formă de rezistenţă a românilor însă, aflaţi parcă mai abitir ca alte naţii ,,supt vremi”, el se preschimbă în amarul ,,haz de necaz”, care justifică uneori neputinţa unei riposte istorice faptice. Paradoxul îşi prelungeşte, din păcate, valabilitatea şi azi, reconfirmând deprimant celebra intuiţie bacoviană: ,,În cerc barbar şi fără sentiment - / O, ţară tristă, plină de umor, / Prin asta eşti celebră-n Orient”… Mulţumim pentru exerciţiile vizuale întru critica de (vechi şi noi) năravuri. Semper idem…
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire