Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
Departe de a fi un un simplu reziduu spiritualizat al umorilor ce ne (des)compun, umorul e, în viziunea lui Bergson din,,Teoria râsului”, o mecanică a viului, un armistiţiu al intelectului cu slăbiciunile umane, dintotdeauna profitabil artistic. Ca formă de rezistenţă a românilor însă, aflaţi parcă mai abitir ca alte naţii ,,supt vremi”, el se preschimbă în amarul ,,haz de necaz”, care justifică uneori neputinţa unei riposte istorice faptice. Paradoxul îşi prelungeşte, din păcate, valabilitatea şi azi, reconfirmând deprimant celebra intuiţie bacoviană: ,,În cerc barbar şi fără sentiment - / O, ţară tristă, plină de umor, / Prin asta eşti celebră-n Orient”… Mulţumim pentru exerciţiile vizuale întru critica de (vechi şi noi) năravuri. Semper idem…
Departe de a fi un un simplu reziduu spiritualizat al umorilor ce ne (des)compun, umorul e, în viziunea lui Bergson din,,Teoria râsului”, o mecanică a viului, un armistiţiu al intelectului cu slăbiciunile umane, dintotdeauna profitabil artistic. Ca formă de rezistenţă a românilor însă, aflaţi parcă mai abitir ca alte naţii ,,supt vremi”, el se preschimbă în amarul ,,haz de necaz”, care justifică uneori neputinţa unei riposte istorice faptice. Paradoxul îşi prelungeşte, din păcate, valabilitatea şi azi, reconfirmând deprimant celebra intuiţie bacoviană: ,,În cerc barbar şi fără sentiment - / O, ţară tristă, plină de umor, / Prin asta eşti celebră-n Orient”… Mulţumim pentru exerciţiile vizuale întru critica de (vechi şi noi) năravuri. Semper idem…
RăspundețiȘtergere