SEMNE BUNE ANUL ARE ?

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

FRANŢA: GENERAŢIA IDENTITARĂ

În zorii zilei de sîmbătă 20 octombrie a. c., la Poitiers, un grup naţionalist francez intitulat „Génération Identitaire” a ocupat acoperişul „Marii Moschei” în construcţie, protestînd împotriva imigraţiei musulmane şi solicitînd un referendum cu privire la construcţia de moschei pe teritoriul Franţei. Citez din comunicatul organizaţiei: „O sută de tineri, bărbaţi şi femei din toată Franţa, au intrat în «Marea Moschee» din Poitiers şi au ocupat acoperişul acesteia. Pe minaret a fost desfăşurat un banner cu un mesaj foarte clar: «Imigraţie, construirea de moschei: REFERENDUM!». Prin această acţiune importantă, «Génération Identitaire» îşi propune să fie în prima linie a luptei pentru identitatea noastră”. În pofida intervenţiei brutale a poliţiei şi a campaniei ostile din presa stîngistă (în a cărei limbă de lemn nu poate fi vorba decît de „rasism” şi „extremism”), protestele au continuat şi în lunile noiembrie şi decembrie, în mai multe locuri din Franţa, inclusiv la Paris, unde celor aproximativ 3000 de protestatari naţionalişti francezi (membri – mai ales tineri – ai Frontului Naţional, ai Blocului Identitar, ai mai multor organizaţii catolice, reuniţi în mişcarea „Rezistenţa Republicană”) li s-au alăturat şi numeroşi reprezentanţi ai Uniunii Francezilor Evrei, care au mărşăluit cu un banner uriaş pe care scria (cum altfel?); „Le fascisme islamiste ne passera pas”. „Franţa a fost întotdeauna o ţară ospitalieră, dar, pentru prima dată, ne vedem confruntaţi cu o religie care nu poate şi nu vrea să se integreze”, sună declaraţia unuia dintre protestatari (nici măcar cît „au vrut” şi „au putut” de-a lungul vremii „să se integreze” evreii, ar trebui poate adăugat). Fapt este că în Franţa de azi musulmanii au ajuns să constituie peste 10 procente din totalul populaţiei, comunitatea islamică, de regulă rebarbativă şi prozelitistă, numărînd circa 7 milioane de suflete (majoritatea provenind din Africa de Nord, şi mai ales din fostele colonii franceze). (R. C.)

RECUCERIŢI !

Dînd evenimentelor recente dimensiunea mobilizatoare a unei noi Reconquista în variantă galică postmodernă, în comunicatul de presă al „Generaţiei Identitare” se spune:

„Acum 1300 de ani, Charles Martel i-a oprit pe arabi la Poitiers, după o luptă eroică pentru a ne salva ţara de invazia musulmană. Era în 25 octombrie 732. Astăzi sîntem în 2012 şi trebuie să facem pe mai departe aceeaşi alegere: viaţă în libertate sau moarte! Generaţia noastră refuză să-şi vadă poporul şi propria identitate cum dispar din pricina indiferenţei. Noi nu vom fi niciodată Indienii Nativi ai Europei. Din acest loc, simbol însemnat al trecutului nostru şi al curajului strămoşilor noştri, facem apel la memorie şi chemăm la luptă!

Noi nu mai vrem imigraţie extra-europeană, nici construire de moschei pe pămînt francez. De la primul val de imigranţi africani şi legea reîntregirii familiilor lucrătorilor străini, din 1974, poporul nostru nu a fost niciodată consultat cu privire la populaţiile cu care s-a văzut obligat să convieţuiască. Imigranţii ne-au transformat ţara în mod radical: conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INSEE), 43% dintre persoanele cu vîrste între 18 şi 50 de ani din zona Parisului sînt imigranţi sau descendenţi din imigranţi. Un popor îşi poate reveni dintr-o criză economică sau dintr-un război, dar nu şi din înlocuirea populaţiei native: fără francezi, nu există Franţa. Este vorba de supravieţuire: de aceea este dreptul absolut al fiecărui popor de a opta liber dacă doreşte să primească străini, şi să determine în ce proporţie.

Pentru că acest drept ne-a fost răpit, pentru că generaţia noastră a plătit preţul cel mai greu al acestei situaţii, supusă fiind intimidării delicvenţilor, noi spunem răspicat: Ajunge! Cerem un referendum naţional cu privire construirea de moschei în Franţa. Nu plecăm de aici pînă nu sîntem ascultaţi şi pînă ce revendicările nu ne sînt îndeplinite.

Lupta noastră este doar la început, îi îndemnăm pe tinerii europeni să fie stăpînii propriului destin şi să se alăture gărzii tinerilor ce nu stau cu capul plecat.

Fie ca întreaga Europă să ne audă chemarea: RECUCERIŢI!”.

NU MANIFEST, CI DECLARAŢIE DE RĂZBOI !

Iată cum sună şi deja celebrul manifest al „Generaţiei Identitare”, în frondă declarată cu generaţia de la 1968 şi cu toate urmările dezastruoase ale destrăbălării gauchiste de atunci (în al cărei spirit dizolvant s-au format interior, în paranteză fie spus, şi mulţi intelectuali cosmopoliţi din România, care au confundat – şi nu puţini continuă să confunde – euromarxismul cu alternativa democratică la comunismul sau neocomunismul de acasă):

„Noi sîntem generaţia celor ucişi pentru o privire aruncată greşit, pentru o ţigară refuzată sau pentru un stil care nu este agreat. Noi sîntem generaţia rupturilor etnice, a falimentului coexistenţei, a metisajului impus.

Noi sîntem generaţia de două ori osîndită: condamnaţi să scoatem din impas un sistem social prea generos cu alţii pentru a continua să fie la fel şi cu ai noştri.

Noi sîntem generaţia victimă a celei din mai '68. A acelei generaţii care pretindea să ne emancipeze de povara tradiţiei, de cunoştinţele şi de autoritatea din şcoli, dar care înainte de toate s-a emancipat de propriile responsabilităţi.

Noi am închis cărţile de istorie pentru a ne regăsi memoria. Noi am încetat să mai credem că un Kader ar putea fi «fratele nostru», planeta «satul nostru» şi umanitatea «familia noastră». Ne-am dat seama că avem rădăcini, strămoşi şi, prin acestea, un viitor.

Singura noastră zestre este ţara noastră, sîngele nostru, identitatea noastră. Noi sîntem moştenitorii destinului nostru.

Noi am închis televizoarele pentru a coborî din nou în stradă. Am înscris lozincile noastre pe pereţi, am scandat în megafoanele noastre: «Tineretul la putere», fluturînd prin văzduh steagurile noastre semnate cu lambda. Această lambda, care împodobea scuturile glorioşilor spartani, este simbolul nostru. Ştiţi ce înseamnă ea? Ea înseamnă că nu vom ceda, nu vom renunţa. Sătuli de toate laşităţile voastre, nu vom refuza nici o luptă, nici o provocare.

Voi sînteţi cei «treizeci de ani glorioşi», pensiile PAYG, SOS rasism, «diversitatea», reîntregirea familială, libertatea sexuală şi pungile cu orez ale lui Bernard Kouchner. Noi sîntem 25% de şomaj, datoria socială, explozia societăţii multiculturale, rasismul anti-alb, familiile destrămate şi tinerii soldaţi francezi care mor prin Afganistan.

Nu ne veţi cumpăra cu o privire condescendentă, cu un loc de muncă la Stat plătit mizerabil sau cu o palmă pe umăr: pentru noi, viaţa este o luptă.

Noi n-avem nevoie de politicile voastre despre tineret. Tinereţea este politica noastră.

Nu nu vă gîndiţi cumva că acest text este un simplu manifest: el este o declaraţie de război. Noi sîntem ziua de mîine, voi sînteţi ziua de ieri. Noi sîntem Generaţia Identitară”.

O SCRISOARE DESCHISĂ

Génération Identitaire répond au général Bachelet*

Annecy, le 1er Décembre 2012

Mon Général.

Nous avons pris connaissance de votre intervention dans Le Dauphiné Libéré (édition d’Annecy) du 23/11/2012.

Par la présente, nous avons l’honneur de vous apporter quelques précisions et éléments de réponses constructifs.

En effet, comme le précise l’article de Madame Lanier, nous nous inspirons de la geste et du sacrifice du Lieutenant Tom Morel, sans chercher à accaparer sa mémoire. Jeunes Savoisiens et citoyens Français, nous cherchons dans l’histoire des exemples de femmes et d’hommes qui ont su servir au détriment de leur confort, de leur vie.

Ainsi en est-il de Tom Morel, comme de Sainte Jeanne d’Arc, ou encore de Pierre Salteur. 

Vous évoquez également l’ouverture d’esprit du Lieutenant. Cette même ouverture que nous mettions en avant , et qu’a pu rapporter Madame Lanier: «un officier catholique fédérateur, qui a sacrifié sa vie pour son pays, en plaçant la patrie au-delà des idéologies» 

De plus, votre remarque «à ce moment précis de l’histoire, il n’y avait plus d’État» ne semble concorder ni avec l’instruction dispensée par l’Éducation nationale, ni avec les nombreux auteurs ayant abordé cette période (R. Aron, P. de Gmeline…).

Lorsqu’en 1940 l’armistice est signée par le Maréchal Pétain, chef de l’État porté au pouvoir par les parlementaires – notamment ceux du Front Populaire –, les ordres sont de «cesser le combat».

Soldat, Théodose Morel désobéit, effectuant avec d’autres le choix radical de poursuivre hors cadre sa mission d’Officier. C’est à ce moment que les volontaires commencent à cacher en montagne armement, skis, et matériel divers. 

Pour nous, jeunes qui avons entendu parler de Résistance et de devoir de mémoire, le Lieutenant Morel est une figure emblématique que nous avons à cœur d’apprendre à connaître. Un homme qui se lève, qui sait s’indigner et agir en conséquence, rassemblant autour de lui ceux qui veulent libérer la Patrie. Voilà ce qui nous attire chez ce grand Français qui offrit sa vie pour notre liberté.

Mon Général, en tant que serviteur de l’État, vous êtes astreint à un devoir de réserve.

Nous ne réclamons donc pas une approbation de votre part, mais aurions été moins peinés de constater que vous portiez un regard mesuré sur notre communauté qui entend simplement faire vivre la mémoire et l’exemple des grands Anciens. 

In fine, nous pouvons comprendre que votre texte nous prête des propos qui ne sont pas les nôtres, par le fait que vous n’aviez qu’une connaissance partielle de nos déclarations. 

Vous trouverez ci-jointe une reproduction in extenso de l’article sus-cité.

Restant à votre disposition, et totalement prêts à vous écouter si vous souhaitiez nous éclairer sur l’histoire des Glières, nous vous adressons, mon Général, nos salutations respectueuses et enracinées

Franck Pichon,

pour Génération Identitaire Pays de Savoie

( contact@generation-identitaires.com )

* N-am mai avut răgazul să traduc, dar nu sîntem noi oare… ţară francofonă?

Et… pour la bonne bouche: