INTERMEZZO LIRIC: SONETELE LUI DIONIS (3)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Mahirates, The Passion (detaliu)

DIN SONETELE

SĂRMANULUI DIONIS

VII

Cînd eşti trădat de ce-ai iubit mai tare

şi umilit în tot ce ai crezut,

ai vrea să fii şi orb, şi surd, şi mut,

dar eşti doar prea puţin din fiecare.

Durerea, că-i măruntă sau că-i mare,

ne ia mereu pe toţi de la-nceput

şi nu-i pe lume gîde mai temut

decît ne este propria visare.

Dar de-am trăi şi-un şir întreg de vieţi,

nu ne-am lăsa de vis şi de iubire,

căci nu-i înţelepciune s-o înveţi

spre-a nu mai fi ce-ţi este dat prin fire,

ci tot ce vine-n lume şi se duce

nimic nu e de nu-i bătut pe cruce.

VIII

O, Doamne, izul fetelor frumoase,

ce-ngînă lin miresmele de tei,

mă-mbată ca absintul cînd îl bei

şi-mi înfioară măduva în oase!

De port povara anilor cu ciudă,

nu moartea mi se pare cea mai rea,

ci cum mi-e dat să simt pe pielea mea

cît poate vremea fi cu noi de crudă.

Ne veştejim pe crengile lăsate

şi ni se ia, pe rînd, aproape tot,

dar nu şi jindul dulcilor păcate,

ce la lumină capetele-şi scot,

să muşte-n vis, de-aievea nu se poate,

călcîiul alb al Evei re-ntrupate.

IX

E bună moartea, nu cîrti, Bădie,

căci nici nu ştii ce trist e-n urmă tot,

iar visul tău ca pe o marfă-l scot

şi-l vînd, tăiat felii, la prăvălie!

Doi bani pe-un boţ de vis – şi pace bună!

În rest, se scurge viaţa înainte,

ne fură Stan, în timp ce Bran ne minte,

şi nu-i prostie să nu meargă strună.

Habar n-ai tu, Bădie, de manele,

de căpşunari, moguli şi-atîtea cîte

nici n-ai visat pe limba ta la ele!

Ţi-ar da cu tifla, prin Copou, zevzecii

şi toate-n jur ţi-ar fi aşa urîte

că-n schimbul morţii-ai da peşcheş toţi vecii!

Pentru conformitate,

Răzvan CODRESCU