duminică, aprilie 01, 2012

ÎNCEPUT DE VIAŢĂ NOUĂ ?

SUMARUL BLOGULUI

Poster ecumenic

Este adevărat că, acum aproape două decenii, în ortodoxia românească s-a creat un precedent (în fel şi chip dezbătut de atunci şi pînă astăzi) prin cărţulia intitulată Reconcilirea, dar al lui Dumnezeu şi început de viaţă nouă (Editura Trinitas, Iaşi, 1995), redactată de Pr. Prof. Dr. Viorel loniţă, P. Dr. Langerdorfer SJ şi Dr. Roger Williamson, cu binecuvîntarea actualului Patriarh al B.O.R. (aflat pe atunci în scaunul de la Iaşi). Îmi aduc aminte că părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925-2006) a reacţionat ca unul dintre cei mai înverşunaţi critici ai acestei derutante apariţii, nu atît pentru că ar fi fost principial împotriva „reconcilierii” între confesiuni (în America îi fusese dat să trăiască experienţe multiple şi complexe), dar pentru că nu putea accepta aşa-numita „Liturghie ecumenică a reconcilierii” inclusă acolo, căreia nu-i găsea nici o bază canonică, ci mai degrabă similitudini (voite sau doar întîmplătoare) cu anumite ritualuri sincretice de tip francmasonic. De aici se şi trag, probabil, marea majoritate a suspiciunilor şi speculaţiilor privitoare la relaţiile actualului Patriarh cu forurile masonice (despre care unii mai presupun că ar sta în spatele aşa-zisei Mişcări Ecumenice contemporane). Neinspirată (chiar dacă etimologic corectă) va fi fost, în orice caz, denumirea de „Liturghie” dată respectivului scenariu de rugăciune în comun (în care nu sînt implicate nici Taine, nici mărturisiri dogmatice, cu excepţia celei general trinitare).
Cărţulia respectivă e mai greu de găsit astăzi, aşa că le ofer aici celor curioşi – dintre care unii mi-au şi formulat întrebări în acest sens – posibilitatea de a judeca singuri în ce măsură reacţiile unora sau altora au fost ori nu îndreptăţite, dar şi cum se văd lucrurile astăzi, din perspectiva altei generaţii.  
Iată schema „Liturghiei” ecumenice (abrevieri: S = Săvîrşitorul slujbei, A = Adunarea credincioşilor) din sursa menţionată:

1) BINECUVÎNTAREA DE DESCHIDERES: Binecuvîntat fii, Doamne Dumnezeul nostru, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
2) INVOCĂRIA: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori). S: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. A: Dumnezeule în Treime, miluieşte-ne pe noi; Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Sfinte Dumnezeule, vino şi curăţeşte păcatele noastre pentru Sfînt numele Tău. S: Tatăl nostru… [Rugăciunea Domnească].
3) CITIREA EVANGHELIEI (texte din Vechiul [!!!] şi Noul Testament).
4) RUGĂCIUNI SPONTANE PENTRU RECONCILIERE (în ţările unde sînt conflicte), cu următoarea încheiere – A: Dumnezeule veşnic şi atotputernic, adună ceea ce a fost despărţit şi condu-ne spre unitate; priveşte cu dragoste la Biserica Fiului Tău. Te rugăm ca, întru unitatea credinţei şi prin legăturile iubirii dintre oameni, să uneşti toţi oamenii care s-au sfinţit prin unul singur Botez, prin Iisus Hristos, Fiul Tău şi Domnul şi Dumnezeul nostru, care împreună cu Tine şi cu Sfîntul Duh va trăi şi va împărăţi, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. CU TOŢII SCHIMBĂ UN SEMN AL PĂCII ŞI ÎMPĂCĂRII [?!].
5) MĂRTURISIREA PĂCATELOR ŞI RUGĂCIUNEA DE IERTARES: Doamne, Dumnezeul nostru, dragostea Ta este mai tare ca vina noastră şi Tu primeşte-i pe toţi cei care se întorc la Tine; priveşte cu milostivire către noi. Mărturisim că am greşit Ţie. Să sărbătorim acum taina milostivirii Tale şi schimbă vieţile noastre, astfel încît, împreună cu Tine, să ne putem bucura veşnic, prin lisus Hristos, Stăpînul nostru.
6) IMN – “Uneşte-ne, Doamne, în pace şi ţine-ne cu dragostea Ta… ” (Seigneur, rassemble nous dans la paix de ton amour, de Dominique Ombrie).
7) RUGĂCIUNEA: Doamne Iisuse Hristoase, ai venit să-i împaci pe oameni cu Tatăl Tău şi al nostru, vrednic eşti de toată lauda, mărire Ţie! Miluieşte-ne pe noi. O, slujitor credincios, ai luat asupra Ta păcatele acestei lumi, ca întru Tine să ne putem mîntui, mărire Ţie! Miluieşte-ne pe noi. Tu eşti alături de Tatăl Tău şi ne duci la El întru comuniunea Sfîntului Duh, mărire Ţie! Miluieşte-ne pe noi.
8) RUGĂCIUNEA SFÎNTULUI FRANCISCS: Doamne, fă-mă unealtă a păcii Tale; unde este ură, să sădesc dragoste; unde este dezbinare, unitate; unde este greşeală, adevăr; unde este jignire, iertare; unde este deznădejde, speranţă; unde este întuneric, lumină; unde este întristare, bucurie. O, Stăpîne ceresc, fă mai mult să mîngîi decît să fiu mîngîiat; să înţeleg decît să fiu înţeles; să iubesc decît să fiu iubit. Căci numai dăruind, noi primim; numai iertînd, sîntem iertaţi; numai murind, sîntem născuţi la viaţa veşnică.
9) IMN [?].
10) BINECUVÎNTAREA DE SFÎRŞITS: Pacea lui Dumnezeu, care e dincolo de înţelegere, să ne ţină inima şi mintea în cunoaşterea şi dragostea lui Dumnezeu şi a Fiului Său, Domnul nostru Iisus Hristos. Şi binecuvîntarea Dumnezeului Atotputernic, Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, să fie printre noi şi să rămînă cu noi pururea.

Las comentariile în seama fiecărui cititor... (R. C.)

În căutarea dialogului pierdut...

6 comentarii:

La 1/4/12 5:24 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Treaba e cam stranie, dar nu vad nimic masonic.

M. B.

 
La 1/4/12 7:35 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Într-adevăr, expresia "adună ceea ce a fost despărţit" (pct. 4) amintește flagrant de celebra formulă masonică "réunir ce qui est épars" (a aduna ceea ce este risipit). Cuvintele nu sună rău, problema e a duhului care le mișcă, atît în masoneria contemporană, cît și în curentul ecumenist. Cu alte cuvinte, este vizată unitatea cu adevărat? Sau, dacă da, este aceea unitatea veritabilă?

 
La 1/4/12 11:19 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

Eu unul rămîn circumspect în privinţa implicaţiei masonice. Mi se pare doar o aventură ecumenicistă oarecum excesivă, cu aer de operetă interconfesională.

 
La 2/4/12 2:30 p.m. , Blogger hamlet a spus...

apartenenţa la masonerie a lui Daniel ne-a fost confirmată de IPF Teoctist, aşa că, măcar o parte din suspiciunile privind substratul masonic, poate fi luată in discuţie. In ce măsură mai multe personalităţi, dintre care cel puţin cel care a "binecuvântat-o" era/e mason, (despre ceilalţi nu ştiu, dar i-aş putea bănui, prin contagiune)ar cădea de acord asupra unui protocol ecumenist care să NU fie de inspiraţie şi orientare masonică, vă las să cumpăniţi singuri.

 
La 2/4/12 2:32 p.m. , Blogger hamlet a spus...

În legătură cu colajul foto - cafrul e senzaţional de sugestiv!

 
La 12/4/12 9:34 a.m. , Blogger Cristi a spus...

Parintele Calciu este un marturisitor si daca el s-a opus a facut-o si pentru noi care suntem mai necopti duhovniceste( vorbesc in nume personal.
Sa luam de exemplu dogma Filioqve:
Daca ar fi aparut ieri si nu acum 1000 de ani cati ar fi observat ca ne desparte fundamental de catolici!?

Cristian

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire