INTERMEZZO LIRIC: JUXTA CRUCEM (III)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

EU, PONŢIU PILAT…

Nu vreau să văd cu ochii ce-am hotărît cu gura…

Claudia nu mai tace, cu visurile ei!…

Am mîinile curate şi nici o clipă ura

nu m-a-ncercat, să merit să fiu bătut de zei…

Da, s-a-mplinit dreptatea – dar nu a mea, ci-a lor…

Dreptatea nu e una, nici adevărul nu-i…

Oricît dispreţ trezeşte în mine-acest popor,

de bună seamă are şi el dreptatea lui…

E vînătă amiaza şi trage a furtună…

O fi murit, sau simte în răni suflarea rece?...

De fapt, ce-mi pasă mie?! Pe limba lui nebună

s-a îndîrjit spre moarte din faţa mea să plece…

Nu-i nici un semn… Cînd plouă, mai fulgeră, mai tună…

De-aş fi iudeu, ce Paşte pe cinste-aş mai petrece!

CÎNTEC DE MUŞTERIU

Un Dumnezeu nevolnic şi cuminte,

bătut pe crucea robilor, la soare!

Şi zici că dacă-n groapă-au să-l coboare,

va trage-afară morţii din morminte?!

Mai taci, muiere! Ce-ţi mai trebui minte,

cînd ai aşa mîndreţe de picioare…!

Nu-l vezi, chiorît, cum sîngeră şi moare.

scuipat de viu din gura celor sfinte?!

E Paştele şi-ar fi cu mult mai bine

să dai încolo basmele prosteşti…

Ce-ţi trebui ţie vorbe să te-aline,

cînd poţi un tîrg întreg să fericeşti?

Nu-s vii destui? La ce să mai învie

şi morţii pe la uşa ta, Mărie?

MÎRLA

Ce-i pasă mîrlei, cînd se simte bine,

c-a fost bătut în cuie Dumnezeu

sau că pămîntul gîfîie din greu

de-atîta moarte cîtă-a strîns în sine?

Nu-i pasă mîrlei de ce vreme vine,

nici de ce chinuri vede-n jur mereu,

necum de cîte-au fost, sau de vreun zeu

ce-n cîrca lui povara lumii-ar ţine.

Să nu-i zici mîrlei mîrlă dacă are

vreo treabă ea cu-a veacului durere,

sau cerului de pus vreo întrebare!

Senină-i mîrla şi nimic n-o doare

decît să-i tulburi clipa de plăcere

cu cobea morţii… şi-alte prostioare.

AMURG ÎN DOI

Şi iată-ne bătrîni, de vise goi,

într-un tîrziu de lume levantină,

atît de alţii fără nici o vină

şi-atît de-aceiaşi că duhnim de noi.

Ne fuge-ntruna ochiul înapoi

şi nu ne vine-a crede ce puţină

e vremea ce-ar putea să ne mai ţină

în poala ei zgîrcită pe-amîndoi.

Ne ştim din rădăcini, dar împreună

n-am fost pe rod şi nici în pîrg n-am dat,

şi totuşi, veştezi, Dumnezeu ne-adună

şi ne-mpleteşte iar, la scăpătat,

să-i pună morţii dragostea cunună

şi veşniciei floarea la uscat.

Răzvan CODRESCU

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Intermezzo liric: Juxta crucem (I)

* Intermezzo liric: Juxta crucem (II)