SFÎNTUL ARHANGHEL GAVRIIL
De cele mai multe ori îngerii apar ca slujitori anonimi ai voinţei divine. Trei dintre făpturile îngereşti sînt totuşi bine individualizate în conştiinţa lumii creştine şi frecvent reprezentate iconografic: arhanghelii Mihail, Gavriil şi Rafail; ei sînt întîistătătorii cetelor îngereşti mai apropiate de oameni şi puternic implicate în iconomia mîntuirii noastre. După tradiţia biblică, arhanghelii (îngeri de vază, stătători dinaintea Tronului dumnezeiesc şi purtători la cer ai rugăciunilor celor drepţi) sînt în număr de şapte, dar în textele canonice şi în cele „bune de citit” nu apar nominalizaţi decît cei trei de mai sus. În iconografia ortodoxă, ce-i drept, apare reprezentat uneori şi un arhanghel Uriil (în tandem cu Rafail, aşa cum Gavriil este cel mai adesea reprezentat în tandem cu Mihail); despre acesta se face pomenire într-o apocrifă a Vechiului Testament (Cartea lui Enoh), dar n-are individualitatea pregnantă a celorlalţi trei. Alţi arhangheli, nominalizaţi oscilant în unele apocrife biblice (Raguel, Sariel, Iermiel) sau scrieri rabinice (Barachiel, Iehudiel, Zedachiel), n-au fost asimilaţi ca atare în tradiţia creştină.
Gavriil (al cărui Acatist îl postez aici) – mesagerul marianic prin excelenţă (începînd cu Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Născătoarei de Dumnezeu), numit liturgic cînd „preafrumosul”, cînd „înveselitorul”, şi reprezentat în biserici mai ales pe uşa diaconească din dreapta uşilor împărăteşti – este arhanghelul Bunei Vestiri (“Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti tu între femei...” – Luca 1, 28 şi urm.), purtătorul predilect al mesajelor Domnului. El apare, în ambele Testamente, drept călăuzitorul spre adevăr şi vestitorul celest al Cuvîntului dumnezeiesc, fiind cunoscut mai ales datorită profetului Daniel şi evanghelistului Luca. Gabri’El înseamnă în evreieşte „Dumnezeu a fost puternic”.
*
În urmă cu vreo zece ani, constatînd că nu existau în limba română acatiste închinate anume Sfinţilor Arhangheli Gavriil şi Rafail, ci numai Sfîntului Arhanghel Mihail sau Sfinţilor Arhangheli în genere, m-am lăsat purtat de năzuinţa de a încerca să umplu acest gol, cu rugăciunea şi cu condeiul. Am alcătuit mai întîi “Acatistul Sfîntului Arhanghel Rafail”, cinstit ca ocrotitor al cununiilor, pe care l-am publicat iniţial în cartea mea Teologia sexelor şi Taina Nunţii. O introducere ortodoxă în antropologia conjugală (Ed. Christiana, Bucureşti, 2002), iar Dumnezeu m-a ajutat ca în anul următor să duc demersul pînă la capăt, alcătuind şi “Acatistul Sfîntului Arhanghel Gavriil” (apărut iniţial în numărul pe noiembrie 2003 al revistei Puncte cardinale). Ambele acatiste au fost incluse ulterior în cele două ediţii ale micului volum intitulat Acatistele Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavriil, Rafail şi al Îngerului Păzitor (Ed. Christiana, 2004 şi 2006) şi în ediţiile a IV-a şi a V-a (din 2004 şi 2006) ale masivului volum de Acatiste scos de Ed. Christiana şi de Sf. Mănăstire Nera, cu binecuvîntarea şi predoslovia Î.P.S. Dr. Laurenţiu Streza (pe atunci Episcop al Caransebeşului, astăzi Mitropolit al Ardealului). “Acatistul Sfîntului Arhanghel Rafail” a mai apărut şi în cele trei ediţii ale îndrumarului intitulat “Biserica de acasă”. Rugăciuni şi rînduieli ortodoxe pentru căsătorie şi binele familiei, tipărit cu binecuvîntarea aceluiaşi ierarh (Ed. Christiana – 2003, 2004 şi 2006).
*
Am alcătuit “Acatistul Sfîntului Arhanghel Gavriil” cu gîndul în primul rînd la Dumnezeu şi la slujitorul Său ceresc, dar apoi şi la cîţiva oameni foarte dragi inimii mele, purtători ai numelui de Gabriel sau Gabriela, unii încă în viaţă, alţii strămutaţi între timp la cele veşnice. Printre aceştia din urmă se numără şi regretatul Gabriel Constantinescu (1921-2010), întemeietorul şi directorul revistei creştine Puncte cardinale (1991-2010), cel care anul acesta, pe 5 noiembrie, ar fi împlinit 90 de ani. Dedic cu precădere această postare memoriei sale, dar le doresc, în ajunul marelui praznic din 8 noiembrie, bucurie întru Domnul tuturor cititorilor acestui blog ce-şi sărbătoresc onomastica de ziua Voievozilor cereşti (cu un gînd aparte către cea care a purtat numele de Gabriela, iar acum a devenit Maica Hristofora). (R. C.)
ACATISTUL SFÎNTULUI ARHANGHEL GAVRIIL
(Zilele prăznuirii: 26 martie, 13 iulie, 8 noiembrie)
După obişnuitul început, se zice:
Condacul 1
Condacul 1
Ca pe un crainic ceresc al voii Celui-Preaînalt şi ca pe o călăuză binecuvîntată a neamului omenesc către Hristos, Domnul vieţii şi al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, şi închinămu-ne credincioşiei tale ca unei icoane cereşti a slujirii celei fără de preget, strigîndu-ţi ţie cu glasul evlaviei dreptmăritoare:
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Icosul 1
Cu cei şapte sfinţi îngeri voievozi care duc rugăciunile drepţilor la Scaunul Slavei Celui-Preaînalt tu întru mare cinste te numeri şi fără de istov te osteneşti să ne aduci nouă, celor în trup vieţuitori, veştile rînduielilor şi milelor de sus, temeluind nădejdea mîntuirii după care toată firea suspină, drept care şi noi, cunoscînd prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credinţei ne aprindem de îngereasca ta lumină şi cu grai cucernic te agrăim, zicînd:
Bucură-te, cel ce-n faţa Domnului cu cinste şezi;
Bucură-te, proslăvire care nu te-mpuţinezi;
Bucură-te, glas de taină al oştirilor de sus;
Bucură-te, că prin tine s-a vestit Hristos Iisus;
Bucură-te, că Fecioarei dinainte i-ai stătut;
Bucură-te, logofătul Celui fără de-nceput;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 2
Înaintea celor văzute şi cu trup dăruite, a fost voia lui Dumnezeu să le aducă în fiinţă pe cele nevăzute şi fără de trup, ca pe o oştire slujitoare, să vegheze cerurile şi pămîntul, smerite Sfatului de Taină al Sfintei Treimi, Căreia şi noi ne închinăm şi-I aducem slavă în tot locul şi în tot ceasul, după pilda îngereştilor cete, întru cuminecarea duhului cîntînd: Aliluia!
Icosul 2
Iar îngerului care s-a trufit, voind să troneze pe norii cerului şi asemenea lui Dumnezeu să împărăţească, osîndă i s-a făcut răzvrătirea lui şi-n beznele adîncului a fost alungat. Şi tu martor eşti, Gavriile Voievoade, al dreptăţii ce s-a făcut în cer, prin sabia de foc a lui Mihail, cu care dimpreună eşti cinstit. De aceea şi noi, rîvnitori a urma ţie şi îngerescului Sobor, rugămu-te să ne fii întru toate luminător şi să porţi la Domnul rugăciunile celor ce cu inimă curată îţi grăiesc ţie unele ca acestea:
Bucură-te, puritate niciodată întinată;
Bucură-te, măreţie ce-n smerenie se-arată;
Bucură-te, că prin tine mîntuirea s-a vestit;
Bucură-te, cel de turma credincioşilor cinstit;
Bucură-te, Voievoade al Soborului ceresc;
Bucură-te, aripi repezi, care nu mai prididesc;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 3
Doamne, Cel ce le-ai pus pe cele văzute în paza celor nevăzute şi ne-ai luminat nouă, celor căzuţi în păcat, calea izbăvirii, din vechime şi pînă la plinirea Legii în har şi în adevăr, şi care pînă la sfîrşitul veacurilor ne-ai trimis nouă Mîngîietor, înfiindu-ne milei Tale celei bogate, primeşte prinosul rugăciunilor noastre şi de măsura cea îngerească învredniceşte-ne pe noi, cei ce glas înălţăm către Tine, zicînd: Aliluia!
Icosul 3
Lui Daniil proorocul vedenie i s-a arătat despre sfîrşitul veacurilor şi glas de sus a poruncit lui Gavriil, Arhanghelul tălmăcitor al tainelor dumnezeieşti, să-i tîlcuiască vedenia, spre veşnică pomenire. Iar acela, cu chip de om înfăţişîndu-se, semnele i le-a desluşit, zicînd: „Ia aminte, fiul omului!”. Dinaintea aceluia şi noi ne cutremurăm, ca Daniil odinioară, şi cinstire îi aducem ca unui sol ceresc, grăind către dînsul, într-un duh şi cu un glas:
Bucură-te, strălucire care nu mai înserezi;
Bucură-te, pîrgă nouă a edenicei amiezi;
Bucură-te, cel prin care Daniil văzu departe;
Bucură-te, că prin tine harul Duhului se-mparte;
Bucură-te, că vestit-ai calea prin Ioan deschisă;
Bucură-te, că slujit-ai Evanghelia promisă;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 4
Unul şi acelaşi a descoperit Sfintei Ana că va naşte la bătrîneţele ei. Unul şi acelaşi a hrănit-o în Templu pe Fecioara cea între toate aleasă. Unul şi acelaşi l-a încredinţat pe Zaharia că Elisabeta va naşte pe Ioan, Înainte-mergătorul, care Îngerul Pustiei se va numi. Unul şi acelaşi a binevestit Mariei, zicînd: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti tu între femei… Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri… Vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui-Preaînalt se va chema”. Iar noi acestea ştiindu-le şi cu credinţă mărturisindu-le, pe Dumnezeu Îl preamărim pentru toate, strigînd: Aliluia!
Icosul 4
Şi auzind Fecioara cuvîntul îngerului Gavriil, şi crezînd nesmintit că la Dumnezeu toate sînt cu putinţă, s-a smerit voii celei de sus, încuviinţîndu-se zămislirii fără de sămînţă şi naşterii fără de stricăciune, prin care ne-a venit mîntuirea cea dintru început făgăduită. Iar noi, căutînd a urma în credinţă celei ce a zis: „Fie mie după cuvîntul tău!”, laolaltă lui Dumnezeu ne plecăm şi binevestitorului Său îi grăim, iarăşi şi iarăşi:
Bucură-te, bucuria minunatelor pliniri;
Bucură-te, caier tainic al cucernicei iubiri;
Bucură-te, care noaptea o prefaci în zori de lume;
Bucură-te, care-ntîiul I-ai spus Domnului pe nume;
Bucură-te, că primită fuse-a cerului solie;
Bucură-te, că Maria zise preasmerită: “Fie!”;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 5
Preamărit eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce pentru mîntuirea noastră Te-ai întrupat de la Duhul Sfînt şi din Maria Fecioara şi Te-ai făcut om. Şi ai îndurat pentru noi patimă, răstignire şi moarte, iar a treia zi ai înviat din morţi, făcîndu-te temei şi arvună dumnezeiască a învierii celei de obşte. De aceea noi, necurmat, dimpreună cu îngerii şi cu sfinţii din ceruri, slavă Îţi înălţăm şi grăim: Aliluia!
Icosul 5
După cuvîntul Arhanghelului, Fecioara a zămislit de la Duhul Sfînt şi a născut pe Mîntuitorul şi Lumina lumii, pe Hristos, Răsăritul cel de Sus, întru Care iubirea şi puterea Sfintei Treimi ni s-au arătat nouă întregi, în veac şi în vecii vecilor. Iară noi, pe Dumnezeu cel în Treime slăvindu-L, nici pe minunat crainicul Său nu-l uităm, ci cu cinste îl pomenim, grăindu-i întru dreptate:
Bucură-te, crăinicia Răsăritului cel mare;
Bucură-te, îngereasca voii voilor strigare;
Bucură-te, că prin tine harul Domnului se-arată;
Bucură-te, vrednicie cu nimic asemănată;
Bucură-te, fulger tainic între ceruri şi pămînt;
Bucură-te, părtăşia plinătăţii-ntru Cuvînt;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 6
Ferice de cei ce, în trup fiind, viaţă îngerească duc! Că Dumnezeu, în purtarea Lui de grijă, trimite pe îngerii Săi să ne ocrotească şi să ne pilduiască întru curăţie şi credincioşie, ca să ne învrednicim noi, lucrîndu-ne desăvîrşirea, de împărăţia cea mai dinainte pregătită nouă, unde înşine vom fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer, şi chiar mai presus de îngeri chemaţi. Deci Ziditorului văzutelor şi nevăzutelor să-I aducem prinos fără de prihană inimile noastre şi cu rost de sfinţenie să zicem: Aliluia!
Icosul 6
Cel ce pe Fecioară mai dinainte o vestise de naşterea lui Hristos, fericind-o ca pe o lamură a lumii, ce mai presus de îngeri s-a ridicat, acelaşi a strigat celei pline de dar: “Preacurată Fecioară, bucură-te, şi iarăşi zic: bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormînt. Luminează-te, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă, saltă de-acum şi te bucură, Sioane, iar tu, Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui născut al tău!”. Acestuia, care bucuria cea mare a vestit-o oarecînd, să-i strigăm şi noi, cu aceeaşi bucurie:
Bucură-te, că strigat-ai celei doldora de dar;
Bucură-te, îndulcitorul feciorescului amar;
Bucură-te, mîngîierea Născătoarei de Hristos;
Bucură-te, purtătorul îngerescului prinos;
Bucură-te, cu întregul nevăzutelor alai;
Bucură-te, care-n ceruri întreită slavă dai;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 7
O, minunat alai îngeresc, care-n ceruri aduci neîncetat întreită slăvire, zicînd: „Sfînt, Sfînt, Sfînt este Domnul Savaot. Pline-s cerul şi pămîntul de mărirea Sa!”, iar asupra lumii, porunca lui Dumnezeu plinind-o, în chip tainic veghezi şi de toată dreptatea te bucuri, fii pururea însoţitor plin de bunătate al neamului nostru şi tot sufletul creştinesc luminează-l pe calea rugăciunii, a dragostei şi a osîrdiei slujitoare, ca una să fim cu toţii întru Hristos şi, răpiţi în bucuria Duhului, să zicem: Aliluia!
Icosul 7
Sfîntului Arhanghel Gavriil, cu Mihail întîistătător al Soborului Puterilor cereşti celor fără de trup, cuvine-se să-i aducem cinstire şi să urmăm dreptăţii lui, asemenea părinţilor noştri, pe care din neam în neam i-a călăuzit, de la patriarhi şi prooroci pînă la Maica Domnului şi de la apostoli pînă la sfinţii cei mai aproape de noi. De aceea, să nu prididim a ne ruga în toată vremea, iar acum mai cu înflăcărare să glăsuim către el:
Bucură-te, a îngerimii frunte binecuvîntată;
Bucură-te, duh ce-n chipul omenimii se arată;
Bucură-te, care-adus-ai Născătoarei imn din cer;
Bucură-te, că şi sfinţii ajutorul tău îl cer;
Bucură-te, că din piatră bun izvor ai izvodit;
Bucură-te, dărnicia creştinescului zenit;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 8
Rugăciunile noastre primindu-le, Sfinte Voievoade Gavriil, ca pe o umilă ofrandă poartă-le dinaintea Dumnezeului celui viu şi adaugă-le lor puterea ta mijlocitoare, că noi la tine nădăjduim şi la tot ajutorul îngeresc pe care Dumnezeu l-a rînduit oamenilor, după bunătatea şi înţelepciunea Lui. În genunchi cerşind îndurare pentru puţinătatea şi neputinţele noastre, dumnezeieştii Pronii ne încredinţăm întregi, cu sufletele şi cu trupurile deopotrivă, şi, laolaltă cu cetele cereşti, Dumnezeului Oştirilor celor de sus îndelung Îi cîntăm: Aliluia!
Icosul 8
Preafericit eşti tu, Gavriile, slujitorule al Dreptăţii şi Milei prisositoare, care faci cunoscute oamenilor hotărîrile voinţei dumnezeieşti şi stai pururea gata, cu tot Soborul cel întraripat, să plineşti poruncile Celui Vechi de Zile! Pentru aceasta, creştinii te cinstesc şi te laudă, şi binenădăjduiesc în sprijinul tău, iar noi, nevrednicii, în ceasul acesta numele tău cel plin de putere îl chemăm, strigîndu-ţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru unele ca acestea:
Bucură-te, ducătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, încredinţare despre cele ce nu pier;
Bucură-te, că cetit-ai în vedenii de profet;
Bucură-te, strălumină pogorîtă-n Nazaret;
Bucură-te, că lui Iosif desluşire i-ai adus;
Bucură-te, că Maria zămislit-a pe Iisus;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 9
Hristos, Domnul şi Mîntuitorul nostru, în fel şi chip a fost vestit oamenilor încă din vechime, prin îngeri şi prooroci. Iar Gavriil, îngerescul Voievod, fruntea vestitorilor a fost, şi pavăză cerească Fecioarei din Nazaret, şi strajă dumnezeiescului Mire. Şi toate întocmai au fost precum le-a grăit, la vremea de Dumnezeu hărăzită, ca să se întărească credinţa cea rîvnitoare şi nădejdea celor ce au strigat şi strigă: Aliluia!
Icosul 9
Întru totul vrednic de laudă eşti, Sfinte Voievoade Gavriil, că ţie ţi-au fost încredinţate mai înainte tainele Sfatului dumnezeiesc şi crainic ales ai fost dintre miriade de îngeri, dîră de lumină făcînd între cer şi pămînt, ca şi prin aceasta să se preamărească Treimea cea Sfîntă şi de grijă purtătoare, căci slava Stăpînului şi în rîvna slugii străluceşte. Drept care şi noi, cu înfiorată cucernicie, cuvinte precum acestea din darul Cuvîntului îţi grăim:
Bucură-te, maiestatea cerului înflăcărată;
Bucură-te, care-n slavă precum vulturul dai roată;
Bucură-te, strălucire care soarele-l întreci;
Bucură-te, destăinarea tăinuitelor poteci;
Bucură-te, ascultare fără preget şi clintire;
Bucură-te, că prieten eşti al veşnicului Mire;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 10
O, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute, Cel ce veşniceşti între oştiri fără de număr şi după Care toate se cer, de la răsărit pînă la apus şi de pe pămînt pînă în tării, că Tu eşti viaţa şi rostul şi plinătatea lor, dă-ne şi nouă duh sîrguitor şi limbi ca de foc, să preamărim acum şi pururea numele Tău cel sfînt, şi rînduielile Tale fără greş să le păzim, şi cu îngerii să-ţi cîntăm înmiit: Aliluia!
Icosul 10
Ce fericire şi cinste poate fi mai mare decît aceea de a contempla fără de vreme slava cea neapropiată a Sfintei Treimi şi de a sluji Voinţei dumnezeieşti celei una şi atoateorînduitoare, din care cele de sus şi cele de jos îşi au fiinţa lor? În fericirea şi în cinstea aceasta aflîndu-te, Gavriile Voievoade, cum nu te-am ferici şi nu te-am cinsti noi, cei ce ne ostenim în trup spre împărăţia cea fără de sfîrşit a lui Dumnezeu şi nădăjduim la tine cu nădejde mare, ca să ne fii nouă mereu sprijinitor pe calea cea strîmtă a mîntuirii? Drept care iară şi iară cuvios îţi grăim:
Bucură-te, sîrguinţă de cînd lumea lucrătoare;
Bucură-te, că iubirea din adîncuri te dogoare;
Bucură-te, mărturia hotărîtelor soroace;
Bucură-te, că prin tine voia Domnului se face;
Bucură-te, că Treimii I te ţii mereu aproape;
Bucură-te, bucurie care nu ne mai încape;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 11
Dumnezeu cel Unul şi Întreit, cu înţelepciunea Lui cea neajunsă, oştire slujitoare a rînduit în cer, miriade de miriade, şi toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, şi măsură îngerească agoniseşte-ţi ţie, că Dumnezeu, în bunătatea Sa fără de seamăn şi în nemărginita Lui dărnicie, la desăvîrşirea făpturii dintru început te-a chemat, ca înger nefiind, cu îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, şi cu ei laolaltă să cînţi Celui de trei ori Sfînt: Aliluia!
Icosul 11
Aducînd noi mulţămită şi slavă Celui ce îngerii Şi-i trimite din înalt, pe tine, trimisule fără de trup care în chip de om te-ai arătat odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, vestind celor aleşi mîntuirea ce avea să vie şi păzindu-i pe ei de toată urgia potrivnicului, cu bucurie te cinstim, putere sfîntă şi sfinţitoare, şi-i fericim pe cei laolaltă cu tine, iar gurile noastre se umplu de lauda ta, zicînd:
Bucură-te, care-n ceruri întreită-nalţi cîntare;
Bucură-te, a celor sfinte strajă mărturisitoare;
Bucură-te, cel ce-n cinste eşti cu Mihail de-o seamă;
Bucură-te, leac angelic de-ndoială şi de teamă;
Bucură-te, care-n nume porţi a cerului tărie;
Bucură-te, bogoslovul veacului ce va să vie;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 12
Neînserată este slava şi fără de margini mila Domnului şi Dumnezeului nostru, iubirea Lui peste toţi şi peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui – ce minte îngerească sau omenească poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, cînd cu noi este Dumnezeu? Ascultaţi, neamuri, şi preamăriţi Preasfînta Treime cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfînt, cu fără de numărul oştirilor celor de sus laolaltă cîntînd: Aliluia!
Icosul 12
În minunata şi înfricoşata vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a şaptea peceţi, văzut-a Sfîntul Ioan Bogoslovul pe cei şapte îngeri care stau dinaintea Celui-Preaînalt şi care au să sufle pe rînd în trîmbiţele Dreptăţii, vestind plinirea celor ce trebuie să fie. Deci şi noi, nevrednicii, înfricoşîndu-ne pînă mai este vreme şi pocăindu-ne de atîta întuneric de păcate, celui desăvîrşit întru slujire, glas înălţînd, să-i cîntăm cu înmulţită nădejde:
Bucură-te, proslăvire a treimicului Sfat;
Bucură-te, al voii sfinte mesager întraripat;
Bucură-te, ajutorul celor ce spre ceruri strigă;
Bucură-te, că-ntre îngeri şi-ntre oameni eşti verigă;
Bucură-te, înfricoşata beznelor de jos certare;
Bucură-te, că măsură eşti a rîvnei slujitoare;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 13
O, Gavriile, Arhanghel al luminii line, care celor de demult le-ai desluşit calea şi le-ai vestit soroacele, care neîncetat veghezi peste faţa pămîntului prin dumnezeiască rînduială, care la sfîrşitul veacurilor cu Dreptul Judecător vei fi la înnoirea lumii, cercetează-ne şi pe noi, nevrednicii veacului acestuia, şi păzeşte-ne de vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi, de tagma lui Irod şi de tagma Satanei, ca să nu ne smintim şi să nu ne pierdem, ci să dobîndim şi noi cetăţenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii şi cu sfinţii să veşnicim cîntînd: Aliluia!
Condacul acesta se repetă de trei ori, după care se zic iarăşi Icosul 1 (“Cu cei şapte sfinţi îngeri voievozi…”) şi Condacul 1 (“Ca pe un crainic ceresc …”), apoi rugăciunea:
Bucură-te, cel ce-n faţa Domnului cu cinste şezi;
Bucură-te, proslăvire care nu te-mpuţinezi;
Bucură-te, glas de taină al oştirilor de sus;
Bucură-te, că prin tine s-a vestit Hristos Iisus;
Bucură-te, că Fecioarei dinainte i-ai stătut;
Bucură-te, logofătul Celui fără de-nceput;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 2
Înaintea celor văzute şi cu trup dăruite, a fost voia lui Dumnezeu să le aducă în fiinţă pe cele nevăzute şi fără de trup, ca pe o oştire slujitoare, să vegheze cerurile şi pămîntul, smerite Sfatului de Taină al Sfintei Treimi, Căreia şi noi ne închinăm şi-I aducem slavă în tot locul şi în tot ceasul, după pilda îngereştilor cete, întru cuminecarea duhului cîntînd: Aliluia!
Icosul 2
Iar îngerului care s-a trufit, voind să troneze pe norii cerului şi asemenea lui Dumnezeu să împărăţească, osîndă i s-a făcut răzvrătirea lui şi-n beznele adîncului a fost alungat. Şi tu martor eşti, Gavriile Voievoade, al dreptăţii ce s-a făcut în cer, prin sabia de foc a lui Mihail, cu care dimpreună eşti cinstit. De aceea şi noi, rîvnitori a urma ţie şi îngerescului Sobor, rugămu-te să ne fii întru toate luminător şi să porţi la Domnul rugăciunile celor ce cu inimă curată îţi grăiesc ţie unele ca acestea:
Bucură-te, puritate niciodată întinată;
Bucură-te, măreţie ce-n smerenie se-arată;
Bucură-te, că prin tine mîntuirea s-a vestit;
Bucură-te, cel de turma credincioşilor cinstit;
Bucură-te, Voievoade al Soborului ceresc;
Bucură-te, aripi repezi, care nu mai prididesc;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 3
Doamne, Cel ce le-ai pus pe cele văzute în paza celor nevăzute şi ne-ai luminat nouă, celor căzuţi în păcat, calea izbăvirii, din vechime şi pînă la plinirea Legii în har şi în adevăr, şi care pînă la sfîrşitul veacurilor ne-ai trimis nouă Mîngîietor, înfiindu-ne milei Tale celei bogate, primeşte prinosul rugăciunilor noastre şi de măsura cea îngerească învredniceşte-ne pe noi, cei ce glas înălţăm către Tine, zicînd: Aliluia!
Icosul 3
Lui Daniil proorocul vedenie i s-a arătat despre sfîrşitul veacurilor şi glas de sus a poruncit lui Gavriil, Arhanghelul tălmăcitor al tainelor dumnezeieşti, să-i tîlcuiască vedenia, spre veşnică pomenire. Iar acela, cu chip de om înfăţişîndu-se, semnele i le-a desluşit, zicînd: „Ia aminte, fiul omului!”. Dinaintea aceluia şi noi ne cutremurăm, ca Daniil odinioară, şi cinstire îi aducem ca unui sol ceresc, grăind către dînsul, într-un duh şi cu un glas:
Bucură-te, strălucire care nu mai înserezi;
Bucură-te, pîrgă nouă a edenicei amiezi;
Bucură-te, cel prin care Daniil văzu departe;
Bucură-te, că prin tine harul Duhului se-mparte;
Bucură-te, că vestit-ai calea prin Ioan deschisă;
Bucură-te, că slujit-ai Evanghelia promisă;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 4
Unul şi acelaşi a descoperit Sfintei Ana că va naşte la bătrîneţele ei. Unul şi acelaşi a hrănit-o în Templu pe Fecioara cea între toate aleasă. Unul şi acelaşi l-a încredinţat pe Zaharia că Elisabeta va naşte pe Ioan, Înainte-mergătorul, care Îngerul Pustiei se va numi. Unul şi acelaşi a binevestit Mariei, zicînd: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvîntată eşti tu între femei… Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri… Vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui-Preaînalt se va chema”. Iar noi acestea ştiindu-le şi cu credinţă mărturisindu-le, pe Dumnezeu Îl preamărim pentru toate, strigînd: Aliluia!
Icosul 4
Şi auzind Fecioara cuvîntul îngerului Gavriil, şi crezînd nesmintit că la Dumnezeu toate sînt cu putinţă, s-a smerit voii celei de sus, încuviinţîndu-se zămislirii fără de sămînţă şi naşterii fără de stricăciune, prin care ne-a venit mîntuirea cea dintru început făgăduită. Iar noi, căutînd a urma în credinţă celei ce a zis: „Fie mie după cuvîntul tău!”, laolaltă lui Dumnezeu ne plecăm şi binevestitorului Său îi grăim, iarăşi şi iarăşi:
Bucură-te, bucuria minunatelor pliniri;
Bucură-te, caier tainic al cucernicei iubiri;
Bucură-te, care noaptea o prefaci în zori de lume;
Bucură-te, care-ntîiul I-ai spus Domnului pe nume;
Bucură-te, că primită fuse-a cerului solie;
Bucură-te, că Maria zise preasmerită: “Fie!”;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 5
Preamărit eşti, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce pentru mîntuirea noastră Te-ai întrupat de la Duhul Sfînt şi din Maria Fecioara şi Te-ai făcut om. Şi ai îndurat pentru noi patimă, răstignire şi moarte, iar a treia zi ai înviat din morţi, făcîndu-te temei şi arvună dumnezeiască a învierii celei de obşte. De aceea noi, necurmat, dimpreună cu îngerii şi cu sfinţii din ceruri, slavă Îţi înălţăm şi grăim: Aliluia!
Icosul 5
După cuvîntul Arhanghelului, Fecioara a zămislit de la Duhul Sfînt şi a născut pe Mîntuitorul şi Lumina lumii, pe Hristos, Răsăritul cel de Sus, întru Care iubirea şi puterea Sfintei Treimi ni s-au arătat nouă întregi, în veac şi în vecii vecilor. Iară noi, pe Dumnezeu cel în Treime slăvindu-L, nici pe minunat crainicul Său nu-l uităm, ci cu cinste îl pomenim, grăindu-i întru dreptate:
Bucură-te, crăinicia Răsăritului cel mare;
Bucură-te, îngereasca voii voilor strigare;
Bucură-te, că prin tine harul Domnului se-arată;
Bucură-te, vrednicie cu nimic asemănată;
Bucură-te, fulger tainic între ceruri şi pămînt;
Bucură-te, părtăşia plinătăţii-ntru Cuvînt;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 6
Ferice de cei ce, în trup fiind, viaţă îngerească duc! Că Dumnezeu, în purtarea Lui de grijă, trimite pe îngerii Săi să ne ocrotească şi să ne pilduiască întru curăţie şi credincioşie, ca să ne învrednicim noi, lucrîndu-ne desăvîrşirea, de împărăţia cea mai dinainte pregătită nouă, unde înşine vom fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer, şi chiar mai presus de îngeri chemaţi. Deci Ziditorului văzutelor şi nevăzutelor să-I aducem prinos fără de prihană inimile noastre şi cu rost de sfinţenie să zicem: Aliluia!
Icosul 6
Cel ce pe Fecioară mai dinainte o vestise de naşterea lui Hristos, fericind-o ca pe o lamură a lumii, ce mai presus de îngeri s-a ridicat, acelaşi a strigat celei pline de dar: “Preacurată Fecioară, bucură-te, şi iarăşi zic: bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormînt. Luminează-te, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă, saltă de-acum şi te bucură, Sioane, iar tu, Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui născut al tău!”. Acestuia, care bucuria cea mare a vestit-o oarecînd, să-i strigăm şi noi, cu aceeaşi bucurie:
Bucură-te, că strigat-ai celei doldora de dar;
Bucură-te, îndulcitorul feciorescului amar;
Bucură-te, mîngîierea Născătoarei de Hristos;
Bucură-te, purtătorul îngerescului prinos;
Bucură-te, cu întregul nevăzutelor alai;
Bucură-te, care-n ceruri întreită slavă dai;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 7
O, minunat alai îngeresc, care-n ceruri aduci neîncetat întreită slăvire, zicînd: „Sfînt, Sfînt, Sfînt este Domnul Savaot. Pline-s cerul şi pămîntul de mărirea Sa!”, iar asupra lumii, porunca lui Dumnezeu plinind-o, în chip tainic veghezi şi de toată dreptatea te bucuri, fii pururea însoţitor plin de bunătate al neamului nostru şi tot sufletul creştinesc luminează-l pe calea rugăciunii, a dragostei şi a osîrdiei slujitoare, ca una să fim cu toţii întru Hristos şi, răpiţi în bucuria Duhului, să zicem: Aliluia!
Icosul 7
Sfîntului Arhanghel Gavriil, cu Mihail întîistătător al Soborului Puterilor cereşti celor fără de trup, cuvine-se să-i aducem cinstire şi să urmăm dreptăţii lui, asemenea părinţilor noştri, pe care din neam în neam i-a călăuzit, de la patriarhi şi prooroci pînă la Maica Domnului şi de la apostoli pînă la sfinţii cei mai aproape de noi. De aceea, să nu prididim a ne ruga în toată vremea, iar acum mai cu înflăcărare să glăsuim către el:
Bucură-te, a îngerimii frunte binecuvîntată;
Bucură-te, duh ce-n chipul omenimii se arată;
Bucură-te, care-adus-ai Născătoarei imn din cer;
Bucură-te, că şi sfinţii ajutorul tău îl cer;
Bucură-te, că din piatră bun izvor ai izvodit;
Bucură-te, dărnicia creştinescului zenit;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 8
Rugăciunile noastre primindu-le, Sfinte Voievoade Gavriil, ca pe o umilă ofrandă poartă-le dinaintea Dumnezeului celui viu şi adaugă-le lor puterea ta mijlocitoare, că noi la tine nădăjduim şi la tot ajutorul îngeresc pe care Dumnezeu l-a rînduit oamenilor, după bunătatea şi înţelepciunea Lui. În genunchi cerşind îndurare pentru puţinătatea şi neputinţele noastre, dumnezeieştii Pronii ne încredinţăm întregi, cu sufletele şi cu trupurile deopotrivă, şi, laolaltă cu cetele cereşti, Dumnezeului Oştirilor celor de sus îndelung Îi cîntăm: Aliluia!
Icosul 8
Preafericit eşti tu, Gavriile, slujitorule al Dreptăţii şi Milei prisositoare, care faci cunoscute oamenilor hotărîrile voinţei dumnezeieşti şi stai pururea gata, cu tot Soborul cel întraripat, să plineşti poruncile Celui Vechi de Zile! Pentru aceasta, creştinii te cinstesc şi te laudă, şi binenădăjduiesc în sprijinul tău, iar noi, nevrednicii, în ceasul acesta numele tău cel plin de putere îl chemăm, strigîndu-ţi din tot sufletul şi din tot cugetul nostru unele ca acestea:
Bucură-te, ducătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, încredinţare despre cele ce nu pier;
Bucură-te, că cetit-ai în vedenii de profet;
Bucură-te, strălumină pogorîtă-n Nazaret;
Bucură-te, că lui Iosif desluşire i-ai adus;
Bucură-te, că Maria zămislit-a pe Iisus;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 9
Hristos, Domnul şi Mîntuitorul nostru, în fel şi chip a fost vestit oamenilor încă din vechime, prin îngeri şi prooroci. Iar Gavriil, îngerescul Voievod, fruntea vestitorilor a fost, şi pavăză cerească Fecioarei din Nazaret, şi strajă dumnezeiescului Mire. Şi toate întocmai au fost precum le-a grăit, la vremea de Dumnezeu hărăzită, ca să se întărească credinţa cea rîvnitoare şi nădejdea celor ce au strigat şi strigă: Aliluia!
Icosul 9
Întru totul vrednic de laudă eşti, Sfinte Voievoade Gavriil, că ţie ţi-au fost încredinţate mai înainte tainele Sfatului dumnezeiesc şi crainic ales ai fost dintre miriade de îngeri, dîră de lumină făcînd între cer şi pămînt, ca şi prin aceasta să se preamărească Treimea cea Sfîntă şi de grijă purtătoare, căci slava Stăpînului şi în rîvna slugii străluceşte. Drept care şi noi, cu înfiorată cucernicie, cuvinte precum acestea din darul Cuvîntului îţi grăim:
Bucură-te, maiestatea cerului înflăcărată;
Bucură-te, care-n slavă precum vulturul dai roată;
Bucură-te, strălucire care soarele-l întreci;
Bucură-te, destăinarea tăinuitelor poteci;
Bucură-te, ascultare fără preget şi clintire;
Bucură-te, că prieten eşti al veşnicului Mire;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 10
O, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute, Cel ce veşniceşti între oştiri fără de număr şi după Care toate se cer, de la răsărit pînă la apus şi de pe pămînt pînă în tării, că Tu eşti viaţa şi rostul şi plinătatea lor, dă-ne şi nouă duh sîrguitor şi limbi ca de foc, să preamărim acum şi pururea numele Tău cel sfînt, şi rînduielile Tale fără greş să le păzim, şi cu îngerii să-ţi cîntăm înmiit: Aliluia!
Icosul 10
Ce fericire şi cinste poate fi mai mare decît aceea de a contempla fără de vreme slava cea neapropiată a Sfintei Treimi şi de a sluji Voinţei dumnezeieşti celei una şi atoateorînduitoare, din care cele de sus şi cele de jos îşi au fiinţa lor? În fericirea şi în cinstea aceasta aflîndu-te, Gavriile Voievoade, cum nu te-am ferici şi nu te-am cinsti noi, cei ce ne ostenim în trup spre împărăţia cea fără de sfîrşit a lui Dumnezeu şi nădăjduim la tine cu nădejde mare, ca să ne fii nouă mereu sprijinitor pe calea cea strîmtă a mîntuirii? Drept care iară şi iară cuvios îţi grăim:
Bucură-te, sîrguinţă de cînd lumea lucrătoare;
Bucură-te, că iubirea din adîncuri te dogoare;
Bucură-te, mărturia hotărîtelor soroace;
Bucură-te, că prin tine voia Domnului se face;
Bucură-te, că Treimii I te ţii mereu aproape;
Bucură-te, bucurie care nu ne mai încape;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 11
Dumnezeu cel Unul şi Întreit, cu înţelepciunea Lui cea neajunsă, oştire slujitoare a rînduit în cer, miriade de miriade, şi toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, şi măsură îngerească agoniseşte-ţi ţie, că Dumnezeu, în bunătatea Sa fără de seamăn şi în nemărginita Lui dărnicie, la desăvîrşirea făpturii dintru început te-a chemat, ca înger nefiind, cu îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, şi cu ei laolaltă să cînţi Celui de trei ori Sfînt: Aliluia!
Icosul 11
Aducînd noi mulţămită şi slavă Celui ce îngerii Şi-i trimite din înalt, pe tine, trimisule fără de trup care în chip de om te-ai arătat odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, vestind celor aleşi mîntuirea ce avea să vie şi păzindu-i pe ei de toată urgia potrivnicului, cu bucurie te cinstim, putere sfîntă şi sfinţitoare, şi-i fericim pe cei laolaltă cu tine, iar gurile noastre se umplu de lauda ta, zicînd:
Bucură-te, care-n ceruri întreită-nalţi cîntare;
Bucură-te, a celor sfinte strajă mărturisitoare;
Bucură-te, cel ce-n cinste eşti cu Mihail de-o seamă;
Bucură-te, leac angelic de-ndoială şi de teamă;
Bucură-te, care-n nume porţi a cerului tărie;
Bucură-te, bogoslovul veacului ce va să vie;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 12
Neînserată este slava şi fără de margini mila Domnului şi Dumnezeului nostru, iubirea Lui peste toţi şi peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui – ce minte îngerească sau omenească poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, cînd cu noi este Dumnezeu? Ascultaţi, neamuri, şi preamăriţi Preasfînta Treime cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfînt, cu fără de numărul oştirilor celor de sus laolaltă cîntînd: Aliluia!
Icosul 12
În minunata şi înfricoşata vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a şaptea peceţi, văzut-a Sfîntul Ioan Bogoslovul pe cei şapte îngeri care stau dinaintea Celui-Preaînalt şi care au să sufle pe rînd în trîmbiţele Dreptăţii, vestind plinirea celor ce trebuie să fie. Deci şi noi, nevrednicii, înfricoşîndu-ne pînă mai este vreme şi pocăindu-ne de atîta întuneric de păcate, celui desăvîrşit întru slujire, glas înălţînd, să-i cîntăm cu înmulţită nădejde:
Bucură-te, proslăvire a treimicului Sfat;
Bucură-te, al voii sfinte mesager întraripat;
Bucură-te, ajutorul celor ce spre ceruri strigă;
Bucură-te, că-ntre îngeri şi-ntre oameni eşti verigă;
Bucură-te, înfricoşata beznelor de jos certare;
Bucură-te, că măsură eşti a rîvnei slujitoare;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!
Condacul 13
O, Gavriile, Arhanghel al luminii line, care celor de demult le-ai desluşit calea şi le-ai vestit soroacele, care neîncetat veghezi peste faţa pămîntului prin dumnezeiască rînduială, care la sfîrşitul veacurilor cu Dreptul Judecător vei fi la înnoirea lumii, cercetează-ne şi pe noi, nevrednicii veacului acestuia, şi păzeşte-ne de vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi, de tagma lui Irod şi de tagma Satanei, ca să nu ne smintim şi să nu ne pierdem, ci să dobîndim şi noi cetăţenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii şi cu sfinţii să veşnicim cîntînd: Aliluia!
Condacul acesta se repetă de trei ori, după care se zic iarăşi Icosul 1 (“Cu cei şapte sfinţi îngeri voievozi…”) şi Condacul 1 (“Ca pe un crainic ceresc …”), apoi rugăciunea:
Rugăciune către Sfîntul Arhanghel Gavriil
O, Sfinte Arhanghele Gavriil, desăvîrşit lucrătorule, care cu numele şi cu fapta mărturiseşti puterea Celui-Preaînalt, către puţinătatea omenească apleacă-te cu îngăduinţă, şi veghează-ne în ceasul rugăciunii noastre, şi călăuzeşte-ne spre împlinirea a toată dreptatea, cu mulţimea harurilor anume încredinţate ţie, că noi în puternicul tău ajutor cutezăm a nădăjdui şi ascultătoarei tale slujiri următori năzuim a ne face.
Tu pe oameni cercetîndu-i din neam în neam, cu bunele şi cu relele noastre ne ştii; de aceea te rugăm să fii răbdător cu nedesăvîrşirile noastre, sprijinindu-ne ca de rele să ne lepădăm, iar întru cele bune să sporim, căci de îndreptarea omului scris este că şi îngerii se bucură. Deci pricină de bucurie înlesneşte-ne să fim Puterilor cereşti celor fără de trup, peste care Dumnezeu fruntaş te-a rînduit, Voievod între Voievozii cei de sus. Fii bucuria noastră şi învredniceşte-ne să fim bucuria ta, ca întru Domnul bucuriei duhovniceşte să ne veselim.
Rugăciunile noastre du-le la Dumnezeu cu iuţimea aripilor tale şi de vestirea ta mîntuitoare nu ne lipsi pe noi, Binevestitorule, ca pe unii ce nădăjduim cu rîvna duhului să biruim neputinţele cele trupeşti şi îngerilor asemănători să ne facem, ca dimpreună cu oştirile cereşti şi cu cetele drepţilor, spre împărăţia luminii celei neînserate cătînd, din tot sufletul şi cu tot cugetul nostru să aducem mulţămită, laudă şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfîntului Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Pentru întîia dată au fost adunate în această carte Acatistele închinate Sfinţilor Arhangheli pomeniţi cu numele lor în Sfintele Scripturi: Mihail, Gavriil şi Rafail. Acestora li se adaugă Acatistul Sfîntului Înger Păzitor şi o prezentare pe scurt a lumii îngerilor, după învăţătura tradiţională a Bisericii răsăritene.
Mai puteţi citi pe acest blog:
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:01
2 comentarii
2 comentarii:
domnule Razvan, tare frumos Acatist ati incropit! Sa va prisoseasca anul de vesti bune si minunate, drept rasplata pentru stradanie.
Va multumesc pentru postarea lui pe blog. Serban
Ce frumos si ce... adevarat! Domnul sa va rasplateasca.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire