BIOCIPURILE: O ALTFEL DE ABORDARE
Documentarul TV “Naţiunea suspectă” (Suspect Nation), realizat cu răspundere civică şi profesionalism jurnalistic, fără să apeleze la termeni apocaliptici şi fără să inducă psihoze mistice, avertizează punctual asupra procesului accelerat de globalizare a unui sistem statal de tip poliţienesc, bazat pe urmărirea generală a cetăţenilor ca potenţiali infractori (sub pretextul abil manipulat politic al măsurilor de apărare împotriva terorismului).
N-a venit “Antihristul”, nu s-a ridicat “Fiara”, nu se pun “semne” prin condiţionarea “lepădării de credinţă”, nu este anulat “chipul lui Dumnezeu în om” (căci aşa ceva nu este nici măcar la îndemîna diavolului, darămite a tehnologiilor omeneşti!), dar e limpede că se atentează grav, prin abuz oficializat, la libertatea şi demnitatea persoanei umane în plan istorico-social, iar în acest sens se vădeşte legitim şi necesar orice apel la vigilenţă, atît în termeni laici, cît şi în termeni duhovniceşti (căci, creştineşte vorbind, “capătul e dincolo, dar calea e aici”, cum amintea mereu Părintele Galeriu).
Documentarul “Naţiunea suspectă” (realizator: Henry Porter - în fotografie) se poate descărca de la
http://s4.transfer.ro/storage/transfer_ro-55f40e0e82.zip
sau poate fi vizionat direct pe net la
http://video.google.com/googleplayer.swf
N-a venit “Antihristul”, nu s-a ridicat “Fiara”, nu se pun “semne” prin condiţionarea “lepădării de credinţă”, nu este anulat “chipul lui Dumnezeu în om” (căci aşa ceva nu este nici măcar la îndemîna diavolului, darămite a tehnologiilor omeneşti!), dar e limpede că se atentează grav, prin abuz oficializat, la libertatea şi demnitatea persoanei umane în plan istorico-social, iar în acest sens se vădeşte legitim şi necesar orice apel la vigilenţă, atît în termeni laici, cît şi în termeni duhovniceşti (căci, creştineşte vorbind, “capătul e dincolo, dar calea e aici”, cum amintea mereu Părintele Galeriu).
Documentarul “Naţiunea suspectă” (realizator: Henry Porter - în fotografie) se poate descărca de la
http://s4.transfer.ro/storage/transfer_ro-55f40e0e82.zip
sau poate fi vizionat direct pe net la
http://video.google.com/googleplayer.swf
publicat de Răzvan Codrescu @ 07:55
17 comentarii
17 comentarii:
Ca sa vizionez filmul direct pe net am clicat pe adresa indicata, dar nimic! E numai un ecran negru.
Clicaţi pe banda a doua a adresei. Dacă nici aşa nu reuşiţi, atunci ceva îi lipseşte computerului dvs.
Multumesc, am reusit. Filmul este meserias, iar subtitrarea foarte buna. De ce nu avem si noi o presa de asemenea nivel? ... Adica stiu, dar intreb si eu asa, de ciuda...
Pai ce sa ne mai intrebam si ce sa ne mai miram atata? Uitati-va numai cum arata jurnalistii lor si cum arata ai noastri. Ai lor nu sunt numai profesionisti, sunt oameni seriosi. La noi e plina presa de aventurieri si de impostori, de ingineri si de bacalaureati fara meserie, care au invatat si ei cate ceva din mars, dar n-au nici vocatie si nici altitudine. Pai diferenta dintre ai lor si ai noastri e cel putin cat distanta dintre Londra si Bucuresti!
Nu-i vorba doar de ziaristi, ci de nivelul general al societatii. Fiecare societate reactioneaza functie de gradul ei de civilizatie. Englezii au reactionat ca niste oameni ai secolului XXI, pe cand romanii au reactionat ca niste inapoiati (ce suntem).
Asa e. In timp, distanta dintre Londra si Bucuresti este de cel putin o suta de ani!
O sută de ani mi se pare exagerat şi cred că discuţia se reclamă mult mai complexă. Cert este, cum am mai spus-o, că noi avem talentul straniu şi păgubos de a lăsa lumii impresia că am fi mai primitivi decît sîntem de fapt. Iar asta şi pentru că adevăratele instanţe publice (marii teologi, marii intelectuali) preferă adeseori să tacă „strategic” (sau să se pronunţe mult prea „discret”) asupra unor aspecte şi situaţii, lăsînd cîmpul liber pentru fel de fel de „instanţe” de mîna a doua şi a treia, care se fac auzite cu tupeu şi oferă lumii, ca „made in Romania”, imaginea propriei lor neghiobii sau troglodeli. Aşa s-a întîmplat şi în cazul Tanacu, aşa s-a întîmplat oarecum şi în cazul ameninţării „biometrice”. Din punct de vedere creştin, instituţia Bisericii este, desigur, şi ea direct răspunzătoare, prin modul superficial, ezitant sau tardiv în care comunică sau în care reacţionează public, la nivel de ierarhie şi de aparat funcţionăresc. Şi aici e încă un paradox: noua conducere bisericească şi-a tras trust de presă (şi e mîndră nevoie mare de asta!), dar este incapabilă să gestioneze o dezbatere publică sau să răspundă prompt, adecvat şi lămuritor provocărilor conştiinţei creştine. Trust avem, pricepere ce ne mai trebuie?!
D-le Răzvan Codrescu nimeni nu spune că se desființează chipul lui Dumnezeu prin cip, cum afirmați Dv. ci că omul este redus de la
imago Dei la un simplu număr sau cip electronic, întrucât din punct de vedere al
evidenței biometrice, cel care nu va figura într-o bază de date, nu va exista din
punct de vedere fizic, deci social și astfel va fi lipsit de toate drepturile. Or, ontologia
omului este iconică și are o identitate taborică, deci față către față în demnitate,
cinste și slavă dumnezeiască și nu o identitate numerică impersonală, în sensul
apocaliptic ca ”număr al omului” (Apoc. 13, 18).
A nu discuta despre acest subiect din punct de vedere teologic este ca și când nu te-ar
interesa semnele vremii (Matei 16, 3) sau a disprețui profețiile (1 Tesal. 5, 20), care ne
previn despre vremurilor de pe urma . A nu ține cont de acest aspect vital mântuirii
omului, înseamana a trăi doar dupa bună starea și foloasele timpului, oferite de tehnologia
fară granițe, deci fară raportare la Sf. Scriptura . Prima consecința ar fi desacralizarea
omului și a istoriei, deci secularizare totala .
Omul ca “slava a lui Dumnezeu” cum spune Sf. Irineu este privit de Sf. Părinți, ca având
o vocație personalista . Or, tehnologia biometrica poate transforma omul doar într-un
număr. Deci Biserica și în general Teologia are menirea de a apăra “firea omului” în toata
normalitatea ei personală și nu pe bucățele, ci unitar și holistic.
Pr. Valica
Părintelui Mihai Valică, în loc de alt răspuns, cu toată dragostea şi încrederea în Hristos:
"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă. Temeţi-vă mai curînd de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena" (Matei 10, 28).
"În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea" (Matei 16, 33).
"Cel ce va răbda pînă la sfîrşit, acela se va mîntui" (Matei 24, 13).
Pentru C. C. (nepostat):
Vă văitaţi de "unii fraţi de-ai noştri ortodocşi dedulciţi la scandal chiar şi în Postul Mare", dar comentariul dvs. (pe care am decis să nu-l postez) păcătuieşte exact în acelaşi sens. Aveţi o intransigenţă "critică" şi o suficienţă plină de sine care taie din capul locului orice punte de dialog. Văd că acum vă pute, tocmai pînă acolo, în America, nu numai "fundamentalismul ortodox" de acasă, dar şi BBC-ul - şi, în general, orice nu se înscrie în "excelenţa" convingerilor dvs. "religioase" şi "ştiinţifice".
Sigur că despre orice lucru din lume se pot formula rezerve, dar părintele M .V. nu merită nicidecum vorbele grele cu care-i încondeiaţi persoana şi scrisul (aşa cum nu le merită, la celălalt capăt, nici Henry Porter).
V-aş sugera să nu mai pierdeţi vremea trimiţînd astfel de lungi comentarii maliţioase, căci nu le voi posta niciodată, cîtă vreme nu schimbaţi tonul şi nu ieşiţi - măcar "strategic" - din această proastă autoreferenţialitate.
Tot pentru C. C.:
Am eliminat afirmaţia eronată că filmul ar fi unul BBC (vă mulţumesc pentru semnalare).
Domnule Razvan Codrescu, va stimez si va apreciez de foarte multa vreme, inca de cand am citit Spiritul dreptei. Mi se par opiniile dvs pertinente si echilibrate. De aceea va cer si dvs o parere in problema aceasta a cipurilor pentru ca eu personal sunt intr-o oarecare deruta si nu mi-e clar care este calea pe care trebuie mers.
Sunt de acord ca un cip chiar si cu amprentele digitale nu poate distruge acel chip al lui Dumnezeu din om si ca persoana umana nu poate fi epuizata prin asa ceva.
De asemenea ma gandesc ca un simplu numar , fie el si 666 nu poate prin el insusi, in absenta lepadarii constiente de credinta, sa ne faca sa ne pierdem mantuirea.
Totusi daca acest numar ar fi pe toate buletinele, asta ar suna ca un fel de batjocura la adresa crestinilor, ca si cum cineva ar vrea sa ne testeze reactiile la asa ceva. Poate ma insel , nu stiu.
As vrea totusi sa va intreb in mod direct: credeti ca un astfel de act poate fi primit de un crestin?
Ma refer la momentul cand se vor introduce in mod obligatoriu si buletinele cele noi.
Nu sînt eu în măsură să dau sfaturi sau reţete personale. Fug mereu la Hristos şi caut să înţeleg cuvintele Lui.
Hristos ne cere să fim vigilenţi, mai ales în proximitatea vremurilor de pe urmă. Îndemnul la priveghere este leitmotivul Evangheliilor. Pe linia lor a fost şi recentul apel al Părintelui Iustin Pârvu, care tocmai de aceea trebuie luat în serios - dacă nu în litera, în orice caz în duhul lui.
Dar tot Hristos ne spune în repetate rînduri să nu ne temem. Şi mai ales să nu ne temem de cei care ne pot distruge trupul, dar de sufletul nostru nu se pot atinge. Aceştia sînt puternicii veacului, care ne pot produce multe necazuri, mergînd pînă la lezarea libertăţii exterioare, prigonire şi moarte, dar n-au putere asupra sufletelor noastre, asupra libertăţii noastre interioare, dacă noi ni le păzim creştineşte.
Prin urmare, dacă noi veghem tari în credinţă, în dragoste şi în nădejde, orice ne-ar face puternicii lumii acesteia nu ne poate periclita mîntuirea, ci doar amărî şi îngreuna trecerea prin viaţa de aici.
Că în lume vom avea necazuri, aceasta iar ne-o spune Hristos, iar necazurile e firesc să se înmulţească pe măsură ce ne apropiem de "plinirea vremii". Noi se cade să le primim toate cu bună nădejde în Domnul, să le răbdăm cu înţelepciune de şarpe şi curăţie de porumbel, căci cei ce vor răbda pînă la capăt, fără să cedeze şi fără să dispere, aceia se vor mîntui.
Cînd eu, creştinul, am făgăduinţa şi asistenţa lui Hristos, cînd cred şi mărturisesc că în toată vremea "cu noi este Dumnezeu", de ce şi de cine m-aş mai teme? E cineva mai puternic decît Dumnezeul nostru? Vreun număr magic, vreun cip, vreun tehnolog, vreun dictator, Antihristul însuşi, cu semnele lui mincinoase? Să accept aşa ceva înseamnă să pun la îndoială atotputernicia şi atotştiinţa lui Dumnezeu. Să nu fie!
Vorbind chiar în termenii Apocalipsei, "semnul Fiarei" (666 sau oricare altul) n-are putere în sine, ci poate avea putere numai în măsura în care este primit prin cedare interioară, prin lepădare de Dumnezeu şi de Biserica Lui.
Dacă eu nu cedez interior, dacă nu mă lepăd, dacă ei mă cipuie şi eu mă rog ("Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac"), atunci, să mă însemneze nu doar în buletin sau în paşaport, nu doar pe frunte sau pe mîna dreaptă, ci pe fiecare centimetru pătrat al trupului meu, nimica nu-mi este! Toate puterile lumii acesteia sînt neputincioase să-mi tîlhărească sufletul sau mîntuirea. Ele mă pot zdrobi pe dinafară, dar nu mă pot învinge pe dinlăuntru. De aceea Îl ascult pe Hristos şi nu mă tem mistic de ele. Iar dacă e să mă tem, mă voi teme, tot ascultîndu-L pe Hristos, "mai degrabă de acela ce şi sufletul şi trupul poate să le piardă în gheena", dar care nu mai e din ordinea omenească.
Ceea ce ne învaţă Domnul, în fel şi chip, este să nu confundăm planul mistic cu planul lumesc. Or, biocipurile, ca şi orice alte forme exterioare de control abuziv al insului de către un sistem secular, ţin de planul lumii acesteia, de necazurile şi mizeriile unei contingenţe istorice, de sminteala ideologică a politicului, de natura coruptă a lui "aici" şi "acum". Nu sînt indiferent faţă de ele, mă supără ca nedreptate ambientală, protestez principial, dar nu mă panichez, nu le atribui mai multă putere decît pot avea, nu le pun în cumpănă cu încrederea mea în Dumnezeu. Sînt vigilent, dar nu sînt panicat. Mă mîhnesc, dar nu mă tem. Iar priorităţile mele, ca trăitor creştin, sînt cu totul altele: să păzesc dreapta credinţă, să săvîrşesc faptele iubirii, să mă rog ca să nu-mi pierd trezvia, să mă lupt "lupta cea bună" ("războiul nevăzut"), care nu este cu puternicii lumii acesteia, nici cu pleava umanului, ci cu propriile slăbiciuni şi cu duhurile rele, în speţă cu urzelile - mult mai perfide şi mai puternice decît toate tehnicile omeneşti - celui ce dintru început a fost "mincinos şi tată al minciunii", învrăjbitor şi pierzător de oameni.
Pietre de poticnire aflu la tot pasul, inclusiv - şi mai ales - în "semnele vremurilor", dar ştiu, tot de la Hristos, că toate acestea trebuie să fie, că nu poate fi oprit mersul lumii spre eshaton, după cum ştiu şi că toate pot fi depăşite prin credinţă şi prin faptele credinţei.
S-a spus că nu de moarte trebuie să fugim mai abitir, ci de păcat, căci păcatul aleargă mai iute decît moartea. Şi, aş adăuga aici, tot el e mai iute şi decît toate biocipurile reale sau închipuite, decît toate falsele "minuni" ale tehnicilor magice sau ştiinţifice, decît toate ingineriile sociale de ieri, de azi sau de mîine. Deci de păcatele noastre să fugim mai întîi şi împărăţia lui Dumnezeu s-o păzim în inimi, căci atunci toate cele de folos ni se vor adăuga nouă şi harul Domnului ne va păzi de cîte ar vrea să ne piardă.
Iar cînd simţim că panica sau teama de cele trecătoare dă să ne cuprindă, pentru păcatele noastre cele multe, să ne însemnăm cu semnul cel mai presus de toate semnele - Sfînta Cruce - şi să zicem în cugetul nostru ca în Evanghelia de la Marcu: "Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele".
Sincere felictitări D-le Răzvan Codrescu pentru excurs-ul literar dar și teologic perfect biblic, patistic și exegetic în Duhul Adevărului despre implicațiile morale privind cip-urile biometrice. Cer îngăduința ca aceste frumoase cuvinte să le prezint masteranzilor mei, ca cele mai potrivite și edificatoare păreri teologice din partea unui laic. V-aș fi recunoscător în eventualitatea unui răspuns pozitiv.
Pr. Mihai Valică
Fraza de mai jos s-ar putea interpretata pro cip. Dacă eu nu cedez interior, dacă nu mă lepăd, dacă ei mă cipuie şi eu mă rog ("Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac"), atunci, să mă însemneze nu doar în buletin sau în paşaport, nu doar pe frunte sau pe mîna dreaptă, ci pe fiecare centimetru pătrat al trupului meu, nimica nu-mi este! Toate puterile lumii acesteia sînt neputincioase să-mi tîlhărească sufletul sau mîntuirea.
Cred ca pentru a evita aceasta varianta, ati putea clarifica, faptul ca acest lucru nu presupune ca suneti de acord sa va puneti cip? Pentru unii mai slabi la subtilitati ar fi mai bine sa o spuneti. Ce parere aveti?
Părintelui Mihai Valică:
Vă mulţumesc, părinte.
În ce priveşte observaţia despre fraza cu pricina, nu-i neîntemeiată, dar acum... quod scripsi, scripsi. Recitind, îmi dau seama că n-ar fi stricat acolo un "chiar" (înainte de "să mă însemneze"). Mizez însă pe buna credinţă şi pe discernămîntul cititorilor. Dvs. puteţi strecura acest "chiar", dacă se întîmplă să folosiţi modestul meu text în vreo împrejurare. Dumnezeu să ne păzească de neînţelegeri.
Va multumesc pentru raspuns. Cu siguranta aveti dreptate sa spuneti ca treaba unui crestin este sa persevereze in credinta, iubire si toate faptele cele bune.
Imi cer iertare daca gresesc in aceasta opinie a mea dar eu cred ca niciodata, nici o tehnologie din lume nu va putea transforma omul intr-un numar. Chiar daca vor introduce cipuri in care noi vom figura ca simple numere, nici eu , nici dumneavoastra nici nimeni altcineva nu se va confunda si nu va putea fi vreodata redus la acel numar.
Aici cred ca ma apropii si eu de cuvintele dumneavoastra atunci cand spuneti ca nu atribuiti acestor lucruri o putere mai mare decat pot avea.
Va multumesc inca o data si fie ca Bunul Dumnezeu sa ne pazeasca de tot raul. Amin
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire