Blogul lui Răzvan Codrescu: AFR: NEBUNIA TRANSGENDERISTĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am primit și dau mai departe...

VAGABONZII INTERNETULUI

ȘI ADEVĂRUL DESPRE TRANSGENDERISM

Familiile netradiţionale şi internetul sînt cauzele principale pentru care adolescenţii se declară transgenderi. Acestea sînt două concluzii majore ale unui studiu publicat în august 2018 privind cauzalitatea disforiei sexuale şi pe care îl discutăm aici. Între timp, studiul a fost retras din circulație de inchiziția universitară.

Ereziile ideologiei de gen

Acum aproape 3000 de ani profetul Isaia striga pe uliţele Ierusalimului cuvintele lui Dumnezeu. Printre ele era şi atenţionarea: „Vai de cei ce socotesc răul bine şi binele rău!”. Aceste cuvinte (păstrate în Isaia 5, 20) au fost scrise nu numai pentru generaţiile de atunci, dar şi pentru cele de azi. Nu e greu de priceput că trăim vremuri în care lumina e numită întuneric şi întunericul lumină. La cuvintele lui Isaia putem adăuga şi: „Vai de cei ce numesc adevărul minciună şi miciuna adevăr!”.

Poate în nici un alt domeniu aceste cuvinte nu sînt mai valabile azi ca acela al revoluţiei sexuale, dar mai ales al transgenderismului şi ideologiei de gen. E greu de aflat pe planetă o persoană care în zilele noastre să nu fi auzit de transgenderism ori ideologia de gen. E o doctrină periculoasă, în primul rînd pentru că e falsă, dar care e predată tot mai extensiv şi de la o vîrstă tot mai fragedă în şcolile occidentale şi care pretinde că sexul biologic nu dă fiinţei umane identitatea ei sexuală. Bărbaţii nu sînt bărbaţi pentru că prin naştere aparţin sexului masculin, iar femeile nu sînt femei pentru că prin naştere aparţin sexului feminin. Conform ideologiei de gen, sexul biologic ori anatomic e irelevant în definirea identităţii sexuale a fiinţei umane. Dimpotrivă, băieţii aparţin sexului masculin pentru că societatea i-a socializat şi crescut să se identifice ca aparţinînd sexului masculin iar fetele aparţin sexului feminin pentru că societatea le-a socializat şi crescut să se identifice ca aparţinînd sexului feminin. Natura a greşit cînd a dat naştere la două sexe biologice diferite. La fel şi Dumnezeu.

Politrucii ideologiei de gen impun societăţii moderne rectificarea acestei presupuse anomalii a naturii, oferind oamenilor din zilele noastre posibilitatea de a-și alwege aleagă sexul – bărbaţii pe cel feminin, iar femeile pe cel masculin. În plus, se propagă ideea că există mai mult de două sexe, Germania, de pildă, decretînd recent prin lege ceea ce natura neagă şi respinge, şi anume că există trei sexe ori genuri diferite, nu două. De acum înainte germanii au dreptul să-şi aleagă sexul şi identitatea sexuală pe care şi le doresc, iar procedurile chirurgicale le sînt puse la dispoziţie pentru transformarea unui sex anatomic în altul. Natural, intervenţiile chirurgicale sînt plătite din fondurile publice.

Oamenii cu mintea întreagă cred că aceste aberaţii sînt falsităţi care nu trebuie acceptate ori încurajate, ci descurajate şi interzise. Dar se izbesc de aceleaşi obstacole cu care s-au confruntat începînd din anii ’50, cînd revoluţia sexuală, pe atunci încă în fazele ei incipiente, căuta să convingă societatea de normalitatea homosexualităţii şi că anumiți oameni chiar se nasc homosexuali. Mişcarea transsexuală le spune oamenilor cu raţiune că persoanele transgender se nasc aşa şi societatea trebuie să accepte transgenderismul că adevăr imuabil, care nu poate fi pus la îndoială. Crezul aceasta tinde spre instituţionalizare. Convenţia de la Istanbul, adoptată prin Consiliul Europei cu mai mulţi ani în urmă, deja conţine o definiţie a identităţii sexuale propusă de mişcarea transgenderistă pe care ea caută să o impună statelor care alcătuiesc Consiliul Europei. Curtea Constituţională a Bulgariei a declarat însă Convenţia de la Istanbul neconstituţionalăa şi fără efect în Bulgaria tocmai din acest motiv. Paraguay şi Peru au interzis prin lege ideologia de gen şi recent Guatemala a introdus un proiect de lege care urmăreşte acelaşi scop.

Se nasc fiinţele umane transgender? Ne naştem noi cu confuzie sexuală în persoana noastră? În creierul nostru? Face confuzia sexuală parte din personalitatea noastră încă de la naştere? Ideologii ideologiei de gen ne spun că aşa ne naştem. Oare? Astfel de afirmaţii şi ideologii sînt falsităţi care transforma adevărul în minciună şi minciuna în adevăr. Iar cei care refuză să îmbrăţişeze ca adevăr minciunile ideologiei de gen sînt pasibili să fie penalizaţi. Nimic nou cu asta. Cei care se opuneau normalizării homosexualităţii au fost şi ei – şi continuă să fie – pedepsiţi. Din nefericire, penalizarea celor care dezagreează transgenderismul devine modă – şi nu doar în Occident, ci şi în România. La noi, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a lansat anul acesta [2018] acţiuni penalizante împotriva unor părinţi, preoţi şi episcopi care se opun promovării ideologiei de gen în şcolile românești (vezi aici).

Studiul Lisei Littman

privind cauzalitatea disforiei sexuale

Un caz similar s-a petrecut în Statele Unite în ultimele două săptămîni din august şi priveşte un sociolog ce a publicat un studiu care respinge ideea că transgenderismul e ceva cu care ne naştem. Studiul discută cauzalitatea transgenderismului, adică ce îi determină pe unii dintre noi, şi mai ales pe adolescenţi, să se identifice ca fiind transgenderi şi să creadă că aparţin sexului opus ori diferit de sexul biologic cu care se nasc. Studiile privind etiologia transgenderismului sînt rare, iar cel publicat în august e probabil cel mai important studiu de acest fel publicat pînă acum. A fost motivat de explozia disforiei sexuale la adolescenţii Americii, un fenomen care cu doar puţini ani în urmă era o raritate şi uşor de tratat. În anii recenţi, tot mai mulţi părinţi americani sînt puși în situația în care copiii lor adolescenţi se plîng că nu se simt comfortabil cu sexul lor biologic şi vor să-l schimbe. La nivel medical, diagnoza aceasta e numită disforie sexuală. Alarmaţi, părinţii nedumeriţi se întreabă care sînt cauzele acestei epidemii, care pe vremea cînd ei erau copii era aproape necunoscută.

Acestei întrebări a căutat să-i dea un răspuns Lisa Littman, profesor asistent de Ştiinţe Sociale şi Comportament la Universitatea Brown din Statele Unite. Intitulat Rapid Onset of Gender Dysphoria în Adolescents and Young Adults: A study of Parental Reports („Dezvoltarea rapidă a disforiei de gen în adolescenţi şi tinerii adulţi: un studiu al declaraţiilor părinţilor”), studiul a fost publicat pe 16 august 2018 (vezi aici), dar a fost retras din circulaţie de către Universitate pe 27 august, cu scuzele de rigoare, ca urmare a unei campanii furibunde a grupurilor homosexuale şi transgenderiste din America împotriva autoarei.

Studiul profesoarei Littman era clădit pe răspunsurile date la un chestionar de 250 de părinţi cu copii şi adolescenţi între 11 şi 21 de ani care cereau părinţilor să le permită să-şi schimbe sexul anatomic. Chestionarul a fost masiv şi cuprinzător, acoperind 90 de întrebări. Concluziile la care Littman a ajuns după procesarea acestui volum imens de date sînt şocante: (1) 62,5% dintre adolescenţii care sufereau de disforie de gen au fost diagnosticaţi, înainte de a solicita schimbarea sexului anatomic, ca fiind suferinzi de maladii psihice; (2) 48,4% dintre ei sufereau de stres ori au fost traumatizaţi într-un fel sau altul în trecut; (3) 45% dintre ei s-au mutilat ori au încercat să se mutileze înainte de a solicita schimbarea sexului; şi (4) 58% dintre ei aveau probleme de tip emoţional. În plus, majoritatea covîrşitoare a adolescenţilor care declarau neconformitate de gen erau fete. Nu se ştie exact de ce.

Dar părinţii? Citiţi cu atenţie! 85,9% din părinţii ai căror adolescenţi se confruntau cu probleme de confuzie sexuală erau susținători ai căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi ai drepturilor persoanelor transgender. Dintre aceştia, majoritatea covîrşitoare erau lesbiene, care fie că trăiau cu alte femei, fie că, în tinereţe, se identificaseră ca fiind lesbiene.

Fetele care au fost incluse în studiului Lisei Littman sufereau şi de confuzie de orientare sexuală: 8,5% se identificau ca fiind asexuale, 36,8% bisexuale ori pansexuale, 27,4% lesbiene, 35,4% heterosexuale, iar 26,9% fără o orientare sexuală specifică. Dintre băieţi, 9,1% se identificau ca fiind asexuali, 11,4% bisexuali ori pansexuali, 11,4% homosexuali, 56,8% heterosexuali, iar 25% fără o orientare sexuală specifică.

Littman a dat şi peste alte detalii privindu-i aceşti tineri, care nu sînt cunoscute publicului ori nu sînt făcute publice în mod intenţionat: 21% dintre părinţii chestionaţi au dezvăluit că înainte ca propriii copii să se identifice ca fiind transgenderi, aceștia aveau prieteni ori cunoştinţe apropiate care deja se identificau ca fiind transgenderi ori şi-au schimbat sexul anatomic; 20% dintre părinţi au observat că, în preajma perioadei cînd copiii s-au identificat ca fiind transgenderi, aceștia urmăreau on-line, îndeaproape şi cu multă curiozitate, materiale şi informaţii despre transgenderism şi persoane care şi-au schimbat sexul anatomic. Concluzia logică a lui Littman a fost că mediul din familie şi asocierea copiilor cu persoane care deja şi-au schimbat sexul erau cauzele principale care i-au determinat să îmbrăţişeze o identitate sexuală transgender. Aceşti copii şi adolescenţi sînt influenţaţi a gîndi că singura cale pentru a-și rezolva problemele psihice cu care se confruntă, eliminarea stresului, şi, cel mai important, dobîndirea fericirii, e prin schimbarea sexului anatomic. Pentru Littman, transgenderismul e un fel de credinţă, o convingere, o ideologie – a belief, cu propriile ei cuvinte. Procentul copiilor care provin din aceste tipuri de familii netradiţionale şi se declară transgenderi e de 70 de ori mai mare decît al copiilor şi adolescenţilor care se identifică a fi transgenderi, dar provin din familii tradiţionale.

Vagabonzii internetului

Traiectoria spre transgenderism, în opinia lui Littman, e identică pentru toţi copiii şi adolescenţii incluşi în studiul ei: Parents have observed first hand their teenagers suddenly developing a „trans identity” and the testimonials we receive by email follow a similar pattern: a daughter who has previously come out as lesbian, or has ASD or a history of mental/psychological health problems, or îs bullied/isolated, susceptible to peer pressure, or has experienced previous trauma and has discovered that she îs „trans” from immersion în Tumblr or YouTube transition videos. Almost 100% of the sons of parents who contact uş are ASD/OCD. None of these children showed any evidence of gender confusion before adolescence („Părinţii au observat în mod direct cum copiii lor adolescenţi acaparează o identitate trans-sexuală, iar mărturiile pe care le primim prin e-mail au o traiectorie similară: o fiică care se declară lesbiană, ori suferă de ASD, de probleme mintale/psihice, ori e hărțuită/izolată, ori e influenţată de presiunea de grup, ori a fost traumatizată în trecut şi descoperă că e trans-sexuală după ce urmăreşte materiale video pe Tumblr şi YouTube ale persoanelor care şi-au schimbat sexul. Aproape 100% dintre copiii părinţilor care ne-au contactat suferă de ASD/OCD, adică disforie sexuală. Nici unul dintre aceşti copii nu dăduse vreun semn de confuzie sexuală înainte de anii adolescenţei”).

Am putea spune deci că aceşti copii şi adolescenţi sînt vagabonzi ai internetului, nesupraveghiati de părinţi, rătăcind şi pierzîndu-se în labirinturile tenebroase ale spaţiului virtual. (Un articol pe marginea studiului lui Littman poate fi citit aici.)

Atacurile împotriva Lisei Littman

Imediat după publicarea studiului, organizaţiile homosexuale şi pro-transgenderiste din America au lansat atacuri și presiuni psihologice la adresa Lisei Littman şi a Universităţii. Strigătele stridente au fost cele cu care deja sîntem bine obişnuiţi: transgenderismul e ceva cu care ne naştem; Littman e „transfoba”; studiul ei incita la ură (hate speech) împotriva persoanelor transgender; Littman face parte dintr-o „conspiraţie” de extremă-dreapta care urmăreşte penalizarea persoanelor care îşi schimbă sexul anatomic. Atacurile au fost agresive şi constante.

Pe 27 august, Universitatea Brown a denunţat studiul Lisei Littman, insinuînd că nu a fost formulat în conformitate cu rigorile ştiinţifice! Am putea fi tentaţi să credem că Universitatea ar avea dreptate, dar asta e îndoielnic. Concluzia cea mai credibilă, însă, este că ne confruntăm cu hărțuirea intenţionată a oamenilor de ştiinţă cu integritate intelectuală, care refuză să capituleze în fața asalturilor grupurilor transgender. De altfel, cazul Lisei Littman nu e izolat. Sociologi şi psihologi care au studiat persoanele ce şi-au regretat tranziţia de la un sex la altul nu pot să-şi publice studiile şi concluziile. Această categorie de cercetări e marginalizată constant şi fonduri pentru acest tip de cercetări sînt greu de obţinut. Nu cu mult timp în urmă, de exemplu, Universitatea Bath Spa din Anglia a blocat studiul lui James Caspian despre persoanele care îşi regretă schimbarea sexului. În Marea Britanie atacurile sînt identice. Un ultim exemplu parvine tot din ultima săptămînă a lunii august. Grupuri homosexuale şi transgenderiste britanice au atacat-o pe Victoria Atkins, Ministrul Femeilor, pentru că, într-un interviu acordat publicaţiei Telegraph, şi-a exprimat îngrijorarea privind explozia numărului de copii şi adolescenţi britanici care se identifică a fi transgenderi şi cer modificarea sexului anatomic. Consecinţele, zicea ea, ţin „toată viaţa” şi deciziile de schimbare a sexului nu trebuie luate pripit.

Pe scurt, punctul esenţial al comentariului de astăzi este că părinţii sînt primii şi cei mai importanţi factori pentru prevenirea confuziei sexuale la copiii lor. Familia naturală, formată din bărbat şi femeie, evitarea divorţului, evitarea experimentelor cu stiluri de viaţă sexuală promiscue, evitarea adoptării de stiluri de viaţă sexuală imorale, prevenirea vizualizării de către copii a materialelor sexuale on-line şi prevenirea prieteniilor lor cu adolescenţi ori adulţi ce deja şi-au schimbat sexul, toate acestea sînt garanţii dovedite în prevenirea disforiei sexuale şi a transgenderismului la copii şi adolescenţi.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București

Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro