AFR: „PUȚIN ADULTER NU STRICĂ..." (?!)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am primit și dau mai departe...

Demolarea înţelepciunii e la modă. O găsim tot mai puţin în spaţiul public, ca, de altfel, în toate domeniile. Există doar un singur gen de înţelepciune. Se vorbeşte despre „înţelepciunea tradiţională”, „convenţională” ori „modernă”, cînd de fapt nu există şi nici nu pot exista variante ale ei. Înţelepciunea e doar una. Că înţelepciunea e asediată şi demolată se vede zilnic. Demolarea se manifestă la toate nivelele sociale, dar mai ales în domeniul sexualităţii şi vieţii de familie. Printre ţintele de demolare favorite ale revoluţiei sexuale se află monogamia şi fidelitatea în căsătorie. Un exemplu peste care am dat recent e ideea că puţin adulter nu strică, ci, dimpotrivă, ajută!

 Asta e tema centrală a cărţii publicate anul trecut de Esther Perel, The State of Affairs („Starea aventurilor amoroase”). Cartea ne-a atras atenţia anul trecut ca urmare a unei recenzii făcute pe 24 octombrie de New York Times cu titlul „The State of Affairs Examines our Cheating Hearts” („Starea aventurilor amoroase examinează inimile noastre care înşală”).  La scurt timp după aceea am dat peste alte articole şi cărţi similare recent publicate, care ne îndreptăţesc să credem că aberaţia adulterului a devenit un subiect de discuţie frecvent şi la modă. Pe 18 decembrie New Yorker a publicat comentariul „In Defense of Adulterers” („În apărarea adulterilor”), iar pe 22 martie London Review of Books a publicat recenzia cărţii The Adulterants, publicată în februarie 2018. Cea din urmă e un roman care caută să justifice adulterul în viaţa unui tînăr a cărui soţie e însărcinată, iar el se simte nedreptăţit pentru că nu poate întreţine relaţii sexuale pe timpul sarcinii.

Atitudini anti-fidelitate şi anti-monogamie

Aceste cărţi caută să ne dea de înţeles că noi, cei care credem şi promovăm monogamia şi afirmăm că adulterul este o încălcare flagrantă a eticii creştine a sexualităţii, sîntem greşiţi şi că „înţelepciunea convenţională” privind adulterul e greşită. Om fi oare noi şi cei care gîndesc ca noi chiar atît de habotnici? Conform sondajelor de opinie, majoritatea covîrşitoare a americanilor consideră adulterul o practică imorală, la un procent mult mai ridicat decît al celor care consideră imorale avortul, divorţul, eutanasia, relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex ori căsătoriile homosexuale. În peste 20 de state americane adulterul este încă văzut ca o crimă, chiar dacă nu pedepsită de autorităţi.

Autorii acestor cărţi caută să ne convingă că monogamia şi fidelitatea în căsătorie nu sînt rigurozităţi ale naturii, dar că adulterul e. Cercetători şi oameni de ştiinţă care şi-au pus expertiza în folosul revoluţiei sexuale s-au pus la lucru în ultimele decenii şi au descoperit, zic ei, că monogamia şi fidelitatea nu sînt practicate nici măcar de animalele pe care pînă acum le consideram ca fiind modele de fidelitate sexuală în natură. Pînă recent, de exemplu, condorii erau văzuţi că fiind cele mai fidele dintre păsări, încît dacă unul dintre cei doi murea, celălalt se sinucidea. Dar nici condorii, ne spun revoluţionarii sexuali, nu sînt fideli ori monogami. Acelaşi verdict a fost dat şi privind pinguinii. Nu demult, publicaţia The Atlantic a publicat un articol care pretindea că pinguinii nu doar că nu sînt monogami ori fideli, cum se credea pînă acum, dar chiar practică... sodomia. Corect, sodomia. Bizar, fără îndoială, dar asta dovedeşte că revoluţia sexuală a infectat mintea generaţiei contemporane într-un grad aproape iremediabil. 

Gîndirea şi cercetarea intelectuală şi ştiinţifică a zilelor noastre sînt impregnate de sexualitate. Poate cel mai bizar studiu peste care am dat este al unor cercetători britanici care pretind să fi descoperit comportament homosexual la... rîme. Aceasta e una dintre informaţiile şocante peste care am dat în cartea lui Raymond Tallis, Aping Mankind, publicată în 2011. Autorul e la fel de şocat ca şi noi. Examinînd sexualizarea gîndirii intelectuale occidentale din ultimele decenii, el menţionează un studiu publicat în 1977 în publicaţia Science de Abele L & S. Gilchrist şi intitulat Homosexual Rape and Sexual Selection in Acanthocephalian Worms („Violul homosexual şi selecţia sexuală la rimele acantocefaliene”). Pentru a nu fi interpretat greşit, Tallis adăugă: I promise you I did not invent this paper („Vă asigur că eu nu am inventat studiul ăsta” – p. 162).

„Democratizarea” relaţiilor sexuale

Revenind la Perel, autoarea e belgiancă, numită în comentariile de specialitate sex and relationship guru („guru în domeniul sexului şi al relaţiilor”). A practicat meseria asta vreme de 33 de ani. Acum 20 de ani şi-a mutat practica la New York, o piaţă mult mai mare pentru serviciile ei. Perel e influentă şi mult citită şi ascultată. Materialele ei au fost citite ori vizionate de 20 de milioane de ori. Pe americani îi priveşte de sus, pentru că, zice ea, spre deosebire de „continentali”, adică europeni, ei rămîn puritani şi modeşti în gîndirea şi practicile lor sexuale. După ea, motivele pentru care soţii se înşală în căsătorie sînt plictiseala, rutina în viaţa sexuală, dorinţa după ceva nou ori pentru a induce gelozie în soţ ori soţie. Ea crede că fiinţele umane sînt înclinate spre promiscuitate, iar monogamia şi fidelitatea în căsătorie sînt bariere artificiale puse de societate înclinaţiei lor naturale spre promiscuitate. 

Procentul americanilor care se înşeală în căsătorie e greu de estimat, mai ales din pricina faptului că cei care fac sondajele de opinie se îndoiesc de corectitudinea afirmaţiilor celor care îşi înşeală soţii. În general, însă, sondajele de opinie arată că între 20 şi 70% dintre americani îşi înşeală partenerii conjugali. Incidența adulterului a crescut în ultimele decenii, fiind facilitată de tehnologie. Anonimatul pe care ne-o dă internetul facilitează escapadele anonime on-line. Internetul ne invită şi ne ispiteşte să devenim infideli. Una dintre agenţiile de infidelitate de prestigiu este Ashley Madison din Toronto, al cărei motto este Life is short. Have an affair! („Viaţa e scurtă. Întreţine o aventură amoroasă!”). Agenţia are şi o aplicaţie mobilă on-line cu 30 de milioane de membri, pe care caută să-i conecteze cu persoane care îşi doresc escapade romantice.

Pe lîngă tehnologie, însă, Perel atribuie ascensiunea adulterului şi „democratizării oportunităţilor pentru relaţii sexuale ilicite”, şi o laudă. Feministă, Perel e în special impresionată de faptul că „democratizarea” imoralităţii sexuale a dus la o creştere a infidelităţii din partea soţiilor de 40%. „E un lucru bun”, zice ea. În loc de a judeca persoanele care săvîrșesc adulter, ar trebui să dovedim „compasiune” şi „toleranţă” faţă de comportamentele sexuale ilicite ale soţilor. Psihologia trebuie şi ea modernizată, ca să înţeleagă cauzele care îi fac pe soţi să comită adulter, în loc de a lua mereu părții victimizate. În opinia ei, affairs can be devastatingly painful for the ones betrayed, but they can also be invigorating for marriages („afacerile amoroase pot fi devastatoare pentru cei care sînt înşelaţi, dar pot și revitaliza căsătoriile”). Întrebată dacă ea favorizează monogamia ori adulterul ocazional în căsătorie, răspunde fără ezitări că e pentru adulterul ocazional.

După cum era de aşteptat, Perel e şi în favoarea căsătoriilor ori uniunilor sexuale netradiţionale, cum ar fi poligamia, relaţiile sexuale de grup, relaţiile sexuale cu persoane de acelaşi sex şi schimbarea periodică a partenerilor sexuali. Persoanele care practică aceste deviaţii sexuale sînt numite de ea „disidenţi sexuali” şi îi aplaudă.  Căsătoria tradiţională e numită de ea, marxizant, „căsătorie burgheză”. Prin natura şi regulile ei, „căsătoria burgheză” invită la adulter. Perel propune o terminologie nouă, aceia de compersion, pe care ea o defineşte ca a delight in one partner's sexual delight with someone else, adică „delectarea unui partener în satisfacţia sexuală a partenerului cu o persoană terţă”. 

Ce Perel trece însă cu vederea este că majoritatea „disidenţilor sexuali” devin „normali” după doar puţină rătăcire în lumea aventurilor sexuale. Asta subminează argumentul ei şi al revoluţionarilor sexuali că adulterul, nu fidelitatea, ar constitui norma relaţiilor sexuale în căsătorie şi natură. De exemplu, în 2017 revista de specialitate americană PLOS One a publicat rezultatele unui vast sondaj de opinie care a cuprins 3500 de respondenţi. Doar 10% dintre ei au indicat că, pe parcursul unei luni, au întreţinut relaţii sexuale cu o persoană alta decît cea cu care era căsătorit(ă) ori cu care trăia. Foarte puţine dintre aceste relaţii au dăinuit mai mult de o lună: ele au fost trăite în ascuns şi au fost de natură tranzitorie.

Radicalismul sexual

al lui Christopher Ryan

Perel nu e singura expertă în sexualitate care atacă monogamia şi fidelitatea în căsătorie. Există o sumedenie de alţi sociologi, pretinşi specialişti în sexualitate, şi, în ultimii ani, canale mediatice, care în mod expres insistă asupra abolirii monogamiei şi obligativităţii fidelităţii în căsătorie. Un documentar de 18 minute, dat nu demult pe Netflix şi făcut de Christopher Ryan, îşi exprimă părerea că esenţa dezbaterii contemporane privind monogamia is no longer about what relationship we should have în the modern world; it's about designing the kinds of relationships we want to have („nu despre ce relaţii să avem în lumea modernă, ci despre desemnarea prototipurilor de relaţii pe care am dori să le avem”). Ryan se doreşte a fi şi el un pionier în agresiunea împotriva monogamiei şi fidelităţii în căsătorie. Discipol a lui Darwin, recent el a publicat Sex at Dawn („Sex în zorii zilei”), în care construieşte un caz împotriva monogamiei şi fidelităţii conjugale din perspectiva evoluţiei speciilor. Pentru el, ca şi pentru alţii, normativitatea în natură nu este şi nu au fost niciodată monogamia şi fidelitatea, ci pluralismul sexual, adulterul şi promiscuitatea. Este un argument logic pentru un evoluţionist. În marea lor majoritate, animalele nu sînt monogame, nici fidele în relaţiile sexuale, ci practicante ale promiscuităţii. Fiinţele umane descind din animale şi, deci, nu e în natura lor să fie monogame ori fidele. 

Ryan şi-a publicat cartea pe baza observaţiilor făcute de el şi alţi cercetători privind viaţa sexuală a maimuţelor, o viaţă sexuală care e violentă, include incest, pedofilie şi relaţii sexuale cu maimuţe de grad apropiat. Maimuţele practică şi canibalismul. Se asociază în haite, ucid alte maimuţe şi le mănîncă. Cum ar putea, deci, un astfel de comportament să ne ghideze pe noi, fiinţele umane ale Mileniului Trei, în „desemnarea prototipurilor de relaţii sexuale pe care ni le dorim”?!

Erorile revoluţionarilor sexuali

Perel se află, fără îndoială, în eroare. Pentru creştini, bărbatul şi femeia alcătuiesc „un singur trup”, conform învăţăturii scripturistice. Adulterul separă acest singur trup şi subminează căsătoria. Perspectiva lui Perel e bazată pe prezumţia că pentru bărbat femeia e o bucată de carne pusă la dispoziţia lui pentru satisfacţia intimă. Şi la fel bărbatul pentru femeie. Aspectele emoţionale ori psihice ale celor doi sînt ignorate. Dimpotrivă, învăţăturile înţelepte ale Sfintelor Scripturi ne spun că femeia e „un ajutor potrivit” pentru soţul ei.

Înţelepciunea e, deci, demolată. Luată cu asalt. Aşa-numiţii specialişti în sexualitate ai zilelor noastre folosesc un vocabular seductiv, dar trec cu vederea faptul că relaţiile pe care ei le propun nu sînt noi. Nu au fost inventate de ei şi nici nu sînt un produs al revoluţiei sexuale a ultimilor 50 de ani. Aceste practici au făcut parte din experienţa societăţii umane dintotdeauna. Dar au fost dezaprobate, penalizate, stigmatizate şi respinse tocmai pentru că s-au dovedit dăunătoare societăţii, familiei şi căsătoriei, şi mai ales copiilor. Au cauzat, altfel spus, haos social.

E neînţelept, deci, ca în zilele noastre să propui reîntoarcerea la haosul trecutului prin normalizarea promiscuităţii, mai ales cînd aşa de mulţi copii se nasc fără tată în cămin. Chiar luna trecută [iulie 2018] a fost publicat un studiu care parvine din Africa de Sud, conform căruia doar 38% din copii trăiesc cu taţii lor. Ceilalţi trăiesc doar cu mamele lor, ori cu amanţii acestora. Şi nu e de mirare. Secularismul european a luat Africa de Sud cu asalt imediat după abolirea sistemului de segregare rasială şi a impus un şablon secular unei societăţi profund conservatoare şi tradiţionale. Printre altele, a impus în Constituţia ţării nediscriminarea pe bază de orientare sexuală. Doar un deceniu mai tîrziu, Curtea Constituţională a Africii de Sud a instituit căsătoriile între persoane de acelaşi sex, pe motiv că cele tradiționale încalcă pirncipiul nediscriminarii şi egalităţii din Constituţie. Dar abisului sexual al Africii de Sud încă nu i s-a dat de fund. Conform unei conferinţe ţinute în Amsterdam luna trecută, privind SIDA, infecţiile cu boli venerice de acolo au crescut şi au atins proporţii epidemice.

E vorba, la urma urmelor, de consecinţe – nu doar în Africa de Sud, ci în toată lumea – ale unei ideologii în ascensiune a promiscuităţii şi relaţiilor sexuale plurale în detrimentul monogamiei şi fidelităţii conjugale. Dar şi mai mult, e vorba de demolarea înţelepciunii. E vorba de încercarea normalizării unei practici căreia nu i se îngăduie să fie normalizatĂ: adulterul.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București

Tel. 0741.103.025; Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro