INTERMEZZO LIRIC: EV ADAMIC (II)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Cîrpim un vis cu altul, dar viața nu ne iese

și ne uităm adesea, cu sufletul mîhnit,

cum vremea se-ngustează și tot ce am iubit

dispare fără urmă în gura beznei dese.

E moartea la-ndemînă mereu și pe alese,

pe cînd din pomul vieții gustatul e oprit,

iar Dumnezeul nostru, cel unul și-ntreit,

ca un paing, pe cruce, o altă pînză-și țese.

Străini de tine, Doamne, și văduviți de rai,

pierim pe limba noastră, de singuri și de vii,

doar șarpele se ține de tot ce sîntem scai,

de parcă umbră firii de-a pururi ne-ar veni...

Ne ești pe lume-atîta cît vrei ca să ne ai?

Și te avem atîta cît vrei ca să ne fii?

Răzvan CODRESCU