MĂRTURIA „LA CALD” A UNEI TINERE SIBIENCE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am participat la numeroase proteste în Sibiu. Mai bine spus, am participat la multe plimbări de seara cu scopul de a-mi exprima nemulțumirea vis-à-vis de clasa politică și de guvernul care nu mă reprezintă și am strigat adesea: „București, nu ceda, Sibiu-i de partea ta!”, însă a fost pentru prima dată cînd am scandat de la capitală. 

Prima dată cînd am înțeles ce înseamnă aprox. 100.000 oameni care își doresc o schimbare, sufocați de nenorociții care ne hotărăsc viitorul. Prima dată cînd am simțit că dragostea și devotamentul pentru neam și țară este mult mai puternic decît se vedea de acasă. Prima dată cînd am văzut oameni neînfricați, de toate vîrstele, pe biciclete sau cu cîini. Prima dată cînd am ieșit în stradă alături de oameni frumoși care se bucurau că pot fi acolo, fie ei bucureșteni, din provincie sau din diaspora... Și tot pentru prima dată cînd am văzut cruzimea jandarmilor.

Prima dată cînd mi-a fost frică la protest, prima dată cînd nu m-am simțit ocrotită de forțele de ordine, prima dată cînd am înțeles ce înseamnă diversiunea și instigarea, prima dată cînd am plîns la protest... Am plîns fiindcă a fost prima dată cînd am intrat în contact cu gaze lacrimogene și am inhalat acele gaze de cel puțin 6-7 ori, și în același timp am plîns de frustrare că trebuie să îndurăm mîrlănia asta!

Jandarmeria română a uitat cui a jurat credință și înțeleg că ordinele nu se discută, însă ce s-a întîmplat azi în Piața Victoriei a fost un act de inumanitate și nepăsare. S-au împrăștiat gaze în întreaga piață de la ora 18:00, în ciuda faptului că oamenii protestau pașnic. NU i-au scos din mulțime pe instigatori, ci din contra, i-au lăsat acolo (sau i-au pus acolo), pentru a se folosi de ei ca să împrăștie lumea. 

Au continuat să dea cu gaze, la modul aleatoriu, bubuiau ca niște petarde pe stadioane, lumea nu înțelegea de ce și din ce parte vin. 

Iar, de parcă nu ar fi fost suficient de strigător la cer, ajung acasă și, evident, dau drumul la TV. Ce văd?... Cîteva mii de protestatari pașnici care sînt supravegheați din prima linie de jandarmi pe cai, din a doua linie 4-5 cordoane de jandarmi blindați, iar în a treia linie, coloana dubelor. 

Și instigatorii???!!! 

Ce pot spune cu durere este că o fereastră a iadului s-a deschis azi în Piața Victoriei, iar acest fapt NU are voie să treacă nepedepsit!

Domnule Iohannis, vă rog respectuos, luați atitudine! Dacă nu sînteți la curent cu ce a fost și mai este azi în piață, întrebați-vă consilierii, fiindcă am senzația că ați cam uitat de noi! De noi, huliganii ăștia care încearcă să facă ceva, căci s-a cam întrecut măsura cu toată indiferența și bătaia de joc! De ce vă este teamă, Domnule Președinte?! Inspirați-vă de la protestatarii care îndură gazele și nu se dau în lături de la tunurile cu apă! Prea mulți răniți, prea multă violență!

Protestatarii de bună-credință continuau să ocupe piața gaz după gaz după gaz și tot ce ne încuraja să continuăm și să revenim erau cuvintele „Nu cedăm!”.

Nu există scuze pentru Jandarmeria Română și nu mă mulțumește o scurtă socoteală cerută de Klaus Iohannis!

Andreea BANEA

Autoarea textului (nu-i cea din fotografia de mai sus), absolventă de Litere (cu o lucrare de licență despre Thomas Mann), are 27 de ani și este nepoata veteranului de război și fostului deținut politic Gabriel Constantinescu (1921-2010), întemeietorul și directorul revistei Puncte cardinale (1991-2010), și strănepoata scriitorului sibian Paul Constant (1895-1981). (R. C.)

Bunicul și nepoata (2006)