NOU ADAOS LA SINAXARUL ROMÂNESC

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

7 august

SFÎNTUL CUVIOS PAFNUTIE

(PÎRVU ZUGRAVUL)

În aceeași zi cu Sfînta Teodora de la Sihla este pomenit și Cuviosul Pafnutie – Pîrvu Zugravul, cunoscut și cu numele de Pîrvu Mutul. Fiu de preot, născut în inima Muscelului (1657), a fost trimis să înveţe „zugrăvia” în Bucovina, la un vestit meșter rus. Recomandat familiei domnești a Cantacuzinilor, a zugrăvit mai multe ctitorii ale acestora, dar și ale Sfîntului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Pe lîngă fresce, a pictat şi icoane pe lemn, cea mai cunoscută aflîndu-se pînă astăzi la Mănăstirea Sinaia (icoana Sfintei Treimi, după Andrei Rubliov). A primit supranumele de „Mutul” nu pentru că ar fi fost mut, ci pentru că obișnuia să picteze sub legămîntul tăcerii, în post şi rugăciune. Stabilit în cele din urmă în București (unde a format mai mulți ucenici), s-a căsătorit și a avut doi fii (Pîrvu și Gheorghe), dar, rămînînd văduv în scurtă vreme, intră în monahism la Mănăstirea Mărgineni (1718), împreună cu fiul său mai mic. Pîrvu primește numele de Pafnutie, iar Gheorghe pe cel de Gherasim. După moartea fiului său (1731), a luat calea unui schit îndepărtat de lume, din inima codrilor, Robaia, unde a primit marea schimă și s-a mai nevoit încă patru ani,, trecînd la Domnul în 1735. A fost recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești, dar și drept un mare trăitor, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rîndul Sfinților în 2017 – an închinat iconarilor și pictorilor bisericești. (R. C.)

***

Intermezzo liric

SONET TABORIC

Atîta, Doamne, de lumină ești
că nu te-ncape văzul, nici cuvîntul,
ci-orbesc de tine cerul și pămîntul,
căci doar în Duh și-n Taină te vădești!

Părtași ne vrei ai dragostei cerești
și-n chipul tău cel întreit preasfîntul,
pe care-n slavă oști de îngeri cîntu-l,
ne-aduni pe toți și nu mai ostenești!

Lumina ta se-mparte-n fiecare,
dar nu-i cu nici un licăr mai puțină
și-atît ne lași să-ți fim asemănare
că ne-altoiești pe firea ta divină
și moartea-n noi e doar un vis din care
să ne trezim în veacul ce-o să vină.

Răzvan CODRESCU