INTERMEZZO LIRIC: EV ADAMIC (I)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Așa de una sîntem în prima noastră fire

că nu-nțelegem bine ce s-a-ntîmplat cu noi

de am ajuns pe lume să fim atît de doi

și să-mpărțim trupește o singură iubire!

Cum te-ai smintit din mine fiind atît de-a mea?

Cum umblu fără tine fiind atît de-al tău?

În viul vieții noastre, ce-i bine și ce-i rău?

Și ce mai e iubirea cînd plîngem după ea?

Pe Dumnezeul nostru l-am iscodi, dar nu e

mereu în preajma noastră, cum îl știam cîndva,

ci s-a urcat pe-o cruce de lemn, bătut în cuie,

de unde sîngerează din toată slava sa...!

Răzleți de el, și unul de altul, ni se pare

că veșnicia toată e-o rană care doare!

Răzvan CODRESCU