SINAXAR ROMÂNESC (6)

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME

26 martie:  

SFÎNTUL MUCENIC MONTANUS PREOTUL 

ȘI SOȚIA SA MAXIMA

În ziua imediat următoare praznicului Bunei Vestiri, cînd este rînduit de Biserică şi Soborul Sfîntului Arhanghel Ga­vriil, se face şi pomenirea preotului daco-roman Montanus din Singidunum (Belgradul de astăzi) şi a credincioasei sale soţii, Maxima, a căror istorie mucenicească, petrecută la în­ceputul secolului 4, se păstrează în Actele Martirice. Nu numai Montanus rămîne o pildă de tărie mărturisitoare, dar şi soţia sa, care l-a urmat fără nici o slăbiciune, luînd cununa muceniciei deodată cu el şi uluindu-i chiar şi pe prigonitori. Dîr­zenia şi devotamentul femeii creştine au cunoscut în ea o întruchipare exemplară, ur­mată de multe muceniţe dunărene de mai tîrziu. 

Dar iată cum s-au petrecut faptele. Montanus, fire blîndă şi smerită, dar aprig şi plin de rîvnă în apărarea credinţei creştine, a fost somat de păgînul Probus, guvernatorul roman al locului, să se lepede de Hristos şi să-i îndemne la lepădare şi pe credincioşii pe care-i păstorea. Acesta a refuzat, cu senină hotărîre, alegînd chinurile şi moartea de dragul lui Hristos. Odios şi viclean, guvernatorul a căutat să-l înduplece la compromis prin presbitera Maxima, dar aceasta s-a arătat la fel de dîrză ca şi soţul ei, urmîndu-l fără ezitare pe calea muceniciei. Au fost groaznic schingiuiţi amîndoi şi apoi aruncaţi în apa Savei, ale cărei valuri le-au purtat însă trupurile la mal, de unde creştinii le-au ridicat în taină şi le-au păstrat cu mare evlavie. Iar mucenicia lor a fost într-o zi de 26 martie, cel mai probabil în anul 304, în toiul prigoanei lui Diocleţian, împăratul de afurisită pomenire. 

Tradiţia spune că, atunci cînd a primit moartea mucenicească, părintele nostru Montanus aşa se ruga, cu glas mare ca de prooroc: „Doamne Iisuse Hristoase, Care ai pătimit pentru mîntuirea lumii, primeşte sufletele robilor Tăi Montanus şi Maxima, care pătimesc acum pentru numele Tău. Creşte, Doamne Dumnezeule, şi apără turma cea credincioasă a Bisericii Tale din Singidunum și de prin toate văile Dunării. Cu ochii minţii văd, Doamne, cum în această latură de pămînt se ridică un popor nou, care în limba romană cheamă numele Tău cel sfînt (in ligua romana clamat nomen Tuum sanctum)”. (R. C.)

Paraclisul Mănăstirii Halmyris, cu hramul Sfîntul Montanus și soția sa Maxima
 

Mai puteți citi pe acest blog:

10 ianuarie: Sfîntul Cuvios Antipa de la Calapodești
13 ianuarie: Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic
25 ianuarie: Sfîntul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului
28 (în anii bisecți: 29) februarie: Sfinții Cuvioși Ioan Casian Romanul și Gherman din Dobrogea
7 martie: Sfîntul Sfințit Mucenic Efrem, Episcopul Tomisului