joi, august 20, 2015

INTERMEZZO LIRIC: CRUCILE IUBIRII

SUMARUL BLOGULUI 
INDICE DE NUME



ÎNTÎIA CRUCE (Agape)

Mereu ne sîntem nouă poticnire
şi-am vrea măcar pe alţii a nu-i sminti
din fraţii cîţi se ostenesc pe-aci
şi-atîrnă toţi de-un fir de vis subţire.

De nu ne este-a zecea fericire,
pustia-i doar corvoadă de stihii
sau, pe războiul anilor tîrzii,
urzeli ce stau la rînd să se deşire.

Nădejde-avem, sau îndîrjire doară?
Şi credem oare cît cu rugi jelim?
Au nu ne-au tras ispitele pe sfoară
şi n-a ajuns deşertul ţintirim?
Iubirea noastră-i de-ndoială grea
şi n-are cerul loc destul în ea....



A DOUA CRUCE (Philia)

Te rog din suflet, Doamne, să-mi mai dai
răgaz în trup, să pot la capăt duce
iubirea mea purtată ca o cruce,
urcînd Golgota pe suiş de grai.

Acolo, sus, cuvîntul e-nviere
şi visul se răsfaţă în lumină,
plinind în noi, din mila ta divină,
ce-am copt în spuza lumii care piere.

Nu-mi lua de-aici arvuna slavei tale
şi bucuria lucrului rotund,
să nu mă-nghită stearpa morţii vale
şi nici de faţa ta să nu m-ascund,
iar îndărătul meu, spre veşnicie
cînd voi porni, să las o urmă vie.



A TREIA CRUCE (Sorge)

De neamul meu mă leagă o iubire
ce n-ar avea altminteri vreun temei:
nu vii pe lume-acolo unde vrei,
dar unde vii te faci părtaș prin fire.

Să fie-oricît virtutea de subțire
și boala-ncățelită într-ai mei,
aceasta-i crucea mea, iar greul ei
îl port smerit, cu cerul în privire.

De n-ar fi vii, cu morții mei m-aș ține,
pe pajiști verzi și-n codri răcoroși,
și cuib i-am face-n noi luminii line,
cu sînta cuminție din strămoși,
iar de s-ar stinge neamul meu cu mine,
am fi c-o mărturie mai frumoși.



A PATRA CRUCE (Eros)

Nu frumusețea unică te face,
ci un ceva ce nici o formă n-are
și ce îți cîntă mut în mădulare
și-ți războiește dulcea cărnii pace.

O taină-n tine ferecată zace,
ce-i și blestem, și binecuvîntare,
decît dulceața nurilor mai mare
și decît gîndul însuși mai dibace.

În noima ta ești unduire pură
și nu-s măsuri spre a-ți găsi un preț,
nici nu-i asemeni ție vreo făptură:
de-a dreapta-ți ard, de-a stînga ta îngheț,
dar, foc sau sloi, cu vis cu tot mă fură
aievea ta, ca un păcat măreț.

Răzvan CODRESCU

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire