SUMARUL BLOGULUI
Pedro López de Ayala
Pedro (Pero) López de Ayala a trăit între 1332 și 1407,
fiind poet și cronicar. Versurile sale sînt cuprinse în volumul Libro Rimado de Palacio. A închinat mai
multe poezii Sfintei Fecioare Maria, dintre care cea reprodusă și tradusă mai
jos* este, poate, cea mai cunoscută. La Vírgen Blanca (de Las Nieves) este o
reprezentare sculpturală a Sfintei Fecioare, aflată și astăzi în Catedrala din
Toledo.
Toledo: Vírgen Blanca
CANTAR
A LA VÍRGEN MARÍA
[SEÑORA
MÍA MUY FRANCA...]
Señora
mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir
la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu
vin avan
dalba ta
întruchipare
din lăcașul
toledan.
Cuando
me veo quejado,
a ti fago mis clamores,
e
luego só conhortado
de
todos grandes dolores:
en ti son los mis amores
e
serán con esperanza
que
me tires tribulanza
e te sirva muy más ledo.
Cînd mă văd înlăcrimat,
te invoc printre suspine
și-s degrabă alinat
de durerea grea din mine:
mi-e iubirea-ntreagă-n tine
și-mi va fi, sperînd smerit
ca, de zbucium izbăvit,
să-ți slujesc mai cu elan.
Señora
mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir
la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea
prea-ndurătoare,
să slujesc eu
vin avan
dalba ta
întruchipare
din lăcașul
toledan.
Siempre
hobe devoción
en
la tu noble figura,
a
quien fago oración
cuando
yo siento tristura;
de mí quieras haber cura
pues
espero perdonanza
por ti, e en olvidanza
non me dejes yazer quedo.
Credincios
întotdeauna
chipului
tău nobil fui
și mă rog la el întruna
cînd alt leac tristeții nu-i;
grija-n mine să ți-o pui
și să-mi ierți ce-am fost greșit,
nu cumva s-ajung, trudit,
pe-al uitării trist liman.
Señora
mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir
la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea
prea-ndurătoare,
să slujesc eu
vin avan
dalba ta
întruchipare
din lăcașul
toledan.
Si
tomaste contra mí
por los mis pecados saña,
Señora,
te pido aquí
que non sea ya tamaña
e a la mi cuita estraña
acorre
con alegranza:
non
muera en desesperanza
e en tormento tan azedo.
Dacă multele-mi păcate
au stîrnit a ta mînie,
Doamnă, îți cerșesc de toate
mila mai presus să-ți fie,
să m-ajuți cu bucurie
în ce am de pătimit:
de speranță părăsit
să nu mor, cu chinu-n van.
Señora
mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir
la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea
prea-ndurătoare,
să slujesc eu
vin avan
dalba ta
întruchipare
din lăcașul
toledan.
Versiune românească
de
Răzvan Codrescu
* Traducerea literală: Doamna
mea prea-generoasă,/ către tine sîrguiesc degrabă,/ să slujesc chipului tău alb/
din biserica de la Toledo.// Cînd mă văd întristat, către tine îmi îndrept glasul/ și îndată mă simt
mîngîiat/ de toate durerile mele cele mari:/ la tine mi-e toată iubirea/ și-mi va fi [și pe mai departe] cu nădejdea/ că îmi vei nimici
tulburarea,/ ca să-ți slujesc cu bucurie.// Doamna mea prea-generoasă etc.// Întotdeauna am fost credincios/ chipului tău nobil/ către care mă rog/ cînd mă simt întristat;/ ai grijă de mine,/ căci nădăjduiesc să fiu iertat/ prin tine, deci în
uitare/ nu mă lăsa să zac [nemișcat].// Doamna mea prea-generoasă etc.// Dacă împotriva mea/
te-ai mîniat pentru păcatele mele,/ Doamnă, îți cer acum/ ca mînia ta să nu fie atît de mare,/ iar în suferința
mea neobișnuită/ ajută-mă cu bucurie:/ ca să nu pier în deznădejde/ și în atît
de amar chin.// Doamna mea prea-generoasă etc. Traducerea literară, dată aici în alternanță cu textul spaniol, respectă
întocmai regimul sofisticat al rimelor din original (lăsînd la o parte
catrenul-refren, distribuția rimelor în cele trei strofe este: a-b-a-b-b-c-c-d;
ultimul vers al fiecărei strofe rimează cu versurile 2 și 4 din catrenul-refren;
în toate cele trei strofe, versurile 6 și 7 păstrează aceeași rimă: în spaniolă
– esperanza/tribulanza,
perdonanza/olvidanza, alegranza/desesperanza, iar în versiunea românească –
smerit/izbăvit, greșit/trudit,
pătimit/părăsit). Aceste particularități prozodice – ca și prezența în rimă
a toponimului Toledo, în
catrenul-refren, imposibil de rimat în românește, unde am optat pentru
adjectivul toledan – fac ca traducerea
versificată să fie fatalmente aproximativă și destul de greoaie în raport cu
originalul.
1 comentarii:
Cu gândul la ziua de astăzi, la poezia postată de dvstră ieri, vă trimit cu mare drag o frântură din gândurile unui poet creștin drag mie pe nume Marius Iordăchioaia.
Să ne întărească Maica Domnului să avem mult folos si curaj!
"Mersul trenului
veșnicia e un fel de tren
care prin gări
ce se numesc biserici
vine...
peroanele sunt pline...
dar vor putea urca
doar cei
îngenuncheați pe
șine..."
http://oameni-si-demoni.blogspot.ro/2015/08/mersul-trenului.html?m=1
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire