Pagini

vineri, august 14, 2015

DIN POEZIA RELIGIOASĂ SPANIOLĂ (I)

SUMARUL BLOGULUI


Pedro López de Ayala


Pedro (Pero) López de Ayala a trăit între 1332 și 1407, fiind poet și cronicar. Versurile sale sînt cuprinse în volumul Libro Rimado de Palacio. A închinat mai multe poezii Sfintei Fecioare Maria, dintre care cea reprodusă și tradusă mai jos* este, poate, cea mai cunoscută. La Vírgen Blanca (de Las Nieves) este o reprezentare sculpturală a Sfintei Fecioare, aflată și astăzi în Catedrala din Toledo.

Toledo: Vírgen Blanca

CANTAR A LA VÍRGEN MARÍA  
[SEÑORA MÍA MUY FRANCA...]

Señora mía muy franca, 
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo. 

Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan. 

Cuando me veo quejado,
a ti fago mis clamores,
e luego só conhortado
de todos grandes dolores:
en ti son los mis amores
e serán con esperanza
que me tires tribulanza
e te sirva muy más ledo. 

Cînd mă văd înlăcrimat,
te invoc printre suspine
și-s degrabă alinat
de durerea grea din mine:
mi-e iubirea-ntreagă-n tine
și-mi va fi, sperînd smerit
ca, de zbucium izbăvit,
să-ți slujesc mai cu elan. 

Señora mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo. 

Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan. 

Siempre hobe devoción
en la tu noble figura,
a quien fago oración
cuando yo siento tristura;
de mí quieras haber cura
pues espero perdonanza
por ti, e en olvidanza
non me dejes yazer quedo. 

Credincios întotdeauna
chipului tău nobil fui
și mă rog la el întruna
cînd alt leac tristeții nu-i;
grija-n mine să ți-o pui
și să-mi ierți ce-am fost greșit,
nu cumva s-ajung, trudit,
pe-al uitării trist liman. 

Señora mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo. 

Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan. 

Si tomaste contra mí
por los mis pecados saña,
Señora, te pido aquí
que non sea ya tamaña
e a la mi cuita estraña
acorre con alegranza:
non muera en desesperanza
e en tormento tan azedo.

Dacă multele-mi păcate
au stîrnit a ta mînie,
Doamnă, îți cerșesc de toate
mila mai presus să-ți fie,
să m-ajuți cu bucurie
în ce am de pătimit:
de speranță părăsit
să nu mor, cu chinu-n van. 

Señora mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo. 

Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan.

Versiune românească de
Răzvan Codrescu

* Traducerea literală: Doamna mea prea-generoasă,/ către tine sîrguiesc degrabă,/ să slujesc chipului tău alb/ din biserica de la Toledo.// Cînd mă văd întristat, către tine îmi îndrept glasul/ și îndată mă simt mîngîiat/ de toate durerile mele cele mari:/ la tine mi-e toată iubirea/ și-mi va fi [și pe mai departe] cu nădejdea/ că îmi vei nimici tulburarea,/ ca să-ți slujesc cu bucurie.// Doamna mea prea-generoasă etc.// Întotdeauna am fost credincios/ chipului tău nobil/ către care mă rog/ cînd mă simt întristat;/ ai grijă de mine,/ căci nădăjduiesc să fiu iertat/ prin tine, deci în uitare/ nu mă lăsa să zac [nemișcat].// Doamna mea prea-generoasă etc.// Dacă împotriva mea/ te-ai mîniat pentru păcatele mele,/ Doamnă, îți cer acum/ ca mînia ta să nu fie atît de mare,/ iar în suferința mea neobișnuită/ ajută-mă cu bucurie:/ ca să nu pier în deznădejde/ și în atît de amar chin.// Doamna mea prea-generoasă etc. Traducerea literară, dată aici în alternanță cu textul spaniol, respectă întocmai regimul sofisticat al rimelor din original (lăsînd la o parte catrenul-refren, distribuția rimelor în cele trei strofe este: a-b-a-b-b-c-c-d; ultimul vers al fiecărei strofe rimează cu versurile 2 și 4 din catrenul-refren; în toate cele trei strofe, versurile 6 și 7 păstrează aceeași rimă: în spaniolă – esperanza/tribulanza, perdonanza/olvidanza, alegranza/desesperanza, iar în versiunea românească – smerit/izbăvit, greșit/trudit, pătimit/părăsit). Aceste particularități prozodice – ca și prezența în rimă a toponimului Toledo, în catrenul-refren, imposibil de rimat în românește, unde am optat pentru adjectivul toledan – fac ca traducerea versificată să fie fatalmente aproximativă și destul de greoaie în raport cu originalul.

Un comentariu:

  1. Ramona Pricop15/8/15 11:50 a.m.

    Cu gândul la ziua de astăzi, la poezia postată de dvstră ieri, vă trimit cu mare drag o frântură din gândurile unui poet creștin drag mie pe nume Marius Iordăchioaia.
    Să ne întărească Maica Domnului să avem mult folos si curaj!

    "Mersul trenului

    veșnicia e un fel de tren
    care prin gări
    ce se numesc biserici
    vine...

    peroanele sunt pline...
    dar vor putea urca
    doar cei
    îngenuncheați pe
    șine..."

    http://oameni-si-demoni.blogspot.ro/2015/08/mersul-trenului.html?m=1

    RăspundețiȘtergere