Pedro López de Ayala
Pedro (Pero) López de Ayala a trăit între 1332 și 1407,
fiind poet și cronicar. Versurile sale sînt cuprinse în volumul Libro Rimado de Palacio. A închinat mai
multe poezii Sfintei Fecioare Maria, dintre care cea reprodusă și tradusă mai
jos* este, poate, cea mai cunoscută. La Vírgen Blanca (de Las Nieves) este o
reprezentare sculpturală a Sfintei Fecioare, aflată și astăzi în Catedrala din
Toledo.
Toledo: Vírgen Blanca
CANTAR
A LA VÍRGEN MARÍA
[SEÑORA
MÍA MUY FRANCA...]
Señora
mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan.
Cuando me veo quejado,
a ti fago mis clamores,
e luego só conhortado
de todos grandes dolores:
en ti son los mis amores
e serán con esperanza
que me tires tribulanza
e te sirva muy más ledo.
Cînd mă văd înlăcrimat,
te invoc printre suspine
și-s degrabă alinat
de durerea grea din mine:
mi-e iubirea-ntreagă-n tine
și-mi va fi, sperînd smerit
ca, de zbucium izbăvit,
să-ți slujesc mai cu elan.
Señora mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan.
Siempre hobe devoción
en la tu noble figura,
a quien fago oración
cuando yo siento tristura;
de mí quieras haber cura
pues espero perdonanza
por ti, e en olvidanza
non me dejes yazer quedo.
Credincios întotdeauna
chipului tău nobil fui
și mă rog la el întruna
cînd alt leac tristeții nu-i;
grija-n mine să ți-o pui
și să-mi ierți ce-am fost greșit,
nu cumva s-ajung, trudit,
pe-al uitării trist liman.
Señora mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan.
Si tomaste contra mí
por los mis pecados saña,
Señora, te pido aquí
que non sea ya tamaña
e a la mi cuita estraña
acorre con alegranza:
non muera en desesperanza
e en tormento tan azedo.
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan.
Cuando me veo quejado,
a ti fago mis clamores,
e luego só conhortado
de todos grandes dolores:
en ti son los mis amores
e serán con esperanza
que me tires tribulanza
e te sirva muy más ledo.
Cînd mă văd înlăcrimat,
te invoc printre suspine
și-s degrabă alinat
de durerea grea din mine:
mi-e iubirea-ntreagă-n tine
și-mi va fi, sperînd smerit
ca, de zbucium izbăvit,
să-ți slujesc mai cu elan.
Señora mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan.
Siempre hobe devoción
en la tu noble figura,
a quien fago oración
cuando yo siento tristura;
de mí quieras haber cura
pues espero perdonanza
por ti, e en olvidanza
non me dejes yazer quedo.
Credincios întotdeauna
chipului tău nobil fui
și mă rog la el întruna
cînd alt leac tristeții nu-i;
grija-n mine să ți-o pui
și să-mi ierți ce-am fost greșit,
nu cumva s-ajung, trudit,
pe-al uitării trist liman.
Señora mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan.
Si tomaste contra mí
por los mis pecados saña,
Señora, te pido aquí
que non sea ya tamaña
e a la mi cuita estraña
acorre con alegranza:
non muera en desesperanza
e en tormento tan azedo.
Dacă multele-mi păcate
au stîrnit a ta mînie,
Doamnă, îți cerșesc de toate
mila mai presus să-ți fie,
să m-ajuți cu bucurie
în ce am de pătimit:
de speranță părăsit
să nu mor, cu chinu-n van.
Señora mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan.
au stîrnit a ta mînie,
Doamnă, îți cerșesc de toate
mila mai presus să-ți fie,
să m-ajuți cu bucurie
în ce am de pătimit:
de speranță părăsit
să nu mor, cu chinu-n van.
Señora mía muy franca,
por ti cuido ir muy cedo
servir la tu imagen blanca
de la eglesia de Toledo.
Doamna mea prea-ndurătoare,
să slujesc eu vin avan
dalba ta întruchipare
din lăcașul toledan.
Versiune românească
de
Răzvan Codrescu
* Traducerea literală: Doamna
mea prea-generoasă,/ către tine sîrguiesc degrabă,/ să slujesc chipului tău alb/
din biserica de la Toledo.// Cînd mă văd întristat, către tine îmi îndrept glasul/ și îndată mă simt
mîngîiat/ de toate durerile mele cele mari:/ la tine mi-e toată iubirea/ și-mi va fi [și pe mai departe] cu nădejdea/ că îmi vei nimici
tulburarea,/ ca să-ți slujesc cu bucurie.// Doamna mea prea-generoasă etc.// Întotdeauna am fost credincios/ chipului tău nobil/ către care mă rog/ cînd mă simt întristat;/ ai grijă de mine,/ căci nădăjduiesc să fiu iertat/ prin tine, deci în
uitare/ nu mă lăsa să zac [nemișcat].// Doamna mea prea-generoasă etc.// Dacă împotriva mea/
te-ai mîniat pentru păcatele mele,/ Doamnă, îți cer acum/ ca mînia ta să nu fie atît de mare,/ iar în suferința
mea neobișnuită/ ajută-mă cu bucurie:/ ca să nu pier în deznădejde/ și în atît
de amar chin.// Doamna mea prea-generoasă etc. Traducerea literară, dată aici în alternanță cu textul spaniol, respectă
întocmai regimul sofisticat al rimelor din original (lăsînd la o parte
catrenul-refren, distribuția rimelor în cele trei strofe este: a-b-a-b-b-c-c-d;
ultimul vers al fiecărei strofe rimează cu versurile 2 și 4 din catrenul-refren;
în toate cele trei strofe, versurile 6 și 7 păstrează aceeași rimă: în spaniolă
– esperanza/tribulanza,
perdonanza/olvidanza, alegranza/desesperanza, iar în versiunea românească –
smerit/izbăvit, greșit/trudit,
pătimit/părăsit). Aceste particularități prozodice – ca și prezența în rimă
a toponimului Toledo, în
catrenul-refren, imposibil de rimat în românește, unde am optat pentru
adjectivul toledan – fac ca traducerea
versificată să fie fatalmente aproximativă și destul de greoaie în raport cu
originalul.
Cu gândul la ziua de astăzi, la poezia postată de dvstră ieri, vă trimit cu mare drag o frântură din gândurile unui poet creștin drag mie pe nume Marius Iordăchioaia.
RăspundețiȘtergereSă ne întărească Maica Domnului să avem mult folos si curaj!
"Mersul trenului
veșnicia e un fel de tren
care prin gări
ce se numesc biserici
vine...
peroanele sunt pline...
dar vor putea urca
doar cei
îngenuncheați pe
șine..."
http://oameni-si-demoni.blogspot.ro/2015/08/mersul-trenului.html?m=1