SFINŢENIA FEMININĂ ÎN CALENDARUL ORTODOX (III)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

SFINTELE LUNII NOIEMBRIE

Pe 11 noiembrie Biserica răsăriteană o pomeneşte pe Sfînta Muceniţă Ştefanida din secolul 2, născută într-o familie de creştini din părţile Italiei şi soţie a unui ostaş pătimitor pentru Hristos, rămasă văduvă de timpuriu şi despre care se povesteşte că, asistînd la supliciul Sfîntului Victor şi rămînînd puternic impresionată atît de cruzimea schingiuitorilor, cît şi de rezistenţa senină a celui schingiuit, s-a hotărît să-şi mărturiseacă ea însăşi credinţa în public, ba chiar dinaintea guvernatorului cetăţii, care a poruncit pe dată să fie legată cu braţele de ramurile a doi smochini alăturaţi, pe care mai mulţi oşteni s-au opintit din greu să le apropie, iar cînd li s-a dat drumul, revenind la poziţia iniţială, trupul muceniţei a fost rupt în două. Pe 21 noiembrie este prăznuită Intrarea în Biserică a Maicii Domnului: născîndu-li-se lor Maria, în amurgul vieţii şi după multă rugăciune, Sfinţii Dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana au aşteptat pînă ce a împlinit 3 ani, iar apoi, ţinîndu-şi făgăduinţa făcută Domnului, au încredinţat-o preotului Zaha­ria, care a dus-o în cele mai dinlăuntru ale Templului (Sfînta Sfintelor), unde nici Marele Preot nu intra decît o singură dată în an, şi a petrecut Maria acolo 12 ani, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil şi desăvîrşindu-se în sfinţenie, pînă ce a fost încredinţată ca logodnică dreptului Iosif (căci între timp părinţii ei se mutaseră la Domnul). Pe 22 noiembrie este pomenită Sfînta Muceniţă Cecilia, fiică de senator roman, ucenică a arhiepiscopului Urban, mare mărturisitoare a lui Hristos, martirizată prin sabie în jurul anului 230, pe vremea împăratului Alexandru Sever, chiar la Roma, unde îi este închinată o veche şi celebră basilică (trupul ei a fost găsit abia după 6 secole în catacombele Sfîntului Calist). Fiică a regelui Costus al Ciliciei şi a prinţesei Sabinella, Sfînta Mare Muceniţă Ecaterina este pomenită pe 25 noiembrie: era foarte frumoasă şi foarte instruită, însă nu doar în filosofia şi literatura păgînă (în care se zice că-i întrecea pe mulţi învăţaţi ai vremii), ci şi în tainele Bibliei şi ale noii religii creştine, la care i-a convertit pe mulţi prin puterea cuvîntului ei, atrăgîndu-şi astfel prigoana autorităţilor păgîne şi sfîrşind, după multe alte suplicii îndurate cu seninătate, prin tăierea capului, în anul 305. (R. C.)