ÎN ACEASTĂ VARĂ,
LA EDITURA
«LUMEA CREDINŢEI»
SUMAR
Cuvînt
înainte (Dr. Pavel Chirilă)
Isopul – planta sfîntă din Grădina
Domnului
Aerul și apa vindecă depresiile și afecțiune
respiratorii
Jirul, cel mai puternic
energizant natural
Pîinea pustnicească – leacul
tuturor timpurilor
Salvia vindecă peste o
mie de afecțiuni
Detoxifierea naturistă, mai eficientă decît
medicamentele
Busuiocul: planta
sfîntă care calmează şi vindecă
Leacuri cu tămîie
Laptele de capră
omoară cancerul în 90 de zile
Leacuri cu plante care
stopează evoluția cancerului
Leacuri cu zăpadă
Unguente de
leac obținute din plante
Scorţişoara scade
colesterolul în 30 de zile
Lucerna energizează organismul și subțiază sîngele
Terapia cu clorofilă purifică sîngele și
elimină toxinele
Cînepa sălbatică previne
cancerul și combate durerile
Brînca-ursului
– cel mai puternic stimulent hormonal
Ceaiuri care
tratează avitaminoza și diabetul
Coarnele ajută
glandele endocrine şi drenează limfa
Afinele
tratează diabetul și afecțiunile cerebrale
Aloe Vera omoară celulele canceroase
Armurariul stopează evoluția tumorilor
benigne
Drăgaica și citricele
drenează limfa bolnavă
Echinaceea, spirulina și arnica întăresc
imunitatea
Cura cu măsline în lupta cu bolile cornice
Puterea tămăduitoare a
prunelor se datorează antioxidanților din ele
Aspirina vegetală – leacul minune al inimii și
oaselor
"Cafeaua"
de ghindă, mai energizantă decît cafeaua naturală
Socul, un detoxifiant
natural de excepție
Porumbul ajută la eliminarea
limfei din organism
Mesteacănul
este adjuvant al virusului HIV
Hepatomegalia
şi diabetul se tratează cu fructe verzi
Cicoarea stimulează digestia şi secreţia pancreasului
Planta de Coada-calului
fortifică încheieturile și oprește sîngerările
Drenaj
hepato-biliar cu ceaiuri de isop, fragi și soc
Brusturele face minuni în
artrita reumatoidă
Alunele de pădure reglează
ritmul cardiac și elimină paraziții intestinali
Dovleacul regenerează şi vindecă afecţiunile
tumorale
Cura cu
nuci reduce posibilitatea unui accident vascular
Merele topesc grăsimile şi stopează tumorile
digestive
Usturoiul verde, cel mai vechi leac împotriva cheagurilor
Varza crudă sau murată ajută la detoxifierea
organismului
Prazul – un leac de preț
în ajutorul colonului
Pelinul regenerează ficatul și curăță tubul
digestiv
Cărbunele
și cenușa ajută în ascită și tulburări de ritm cardiac
Băile cu ferigă alungă
gripa și durerile reumatice
Zmeura energizează și
întinerește
Strugurii ajută inima şi
stopează tumorile benigne
Indice alfabetic de afecţiuni
Indice alfabetic de leacuri
Indice alfabetic de vetre monahale
CUVÎNT
ÎNAINTE
Cînd vorbim despre leacuri, trebuie să le identificăm ca pe
o binecuvîntare, cu ajutorul căreia oamenii și-au tămăduit suferințele trupești
de-a lungul veacurilor. Ele vin să amplifice ideea că tot ceea crește în
Grădina Domnului nu poate fi decît o întregire a rugăciunilor pe care omul le
înalță către toate Puterile Cerești. Traiectul acestei cărți amplifică ideea că
simplitatea leacurilor moștenite de la vechii călugări, întregită de puterea
rugăciunii, face ca omul să se însănătoșească în același timp trupește și
sufletește. O carte bine documentată [1],
care îmbină într-o manieră aparte leacurile naturale cu terapia rugăciunii, un
adevărat ghid de vindecare a bolii [2],
dar care ne face să înțelegem că nu este cu putință vindecarea trupească pînă cînd
nu ne primenim sufletul cu ajunare și rugăciune. Dumnezeu, Care știa dintru
început că în urma căderii vor apărea și bolile, a rînduit plante de leac
pentru alinarea și tămăduirea celor aflați în suferință. Așa cum ne învață Sfîntul
Ioan Damaschin: "Dintre plante și
ierburi, pămîntul produce unele cu rod, altele pentru mîncare, altele
mirositoare; florile sînt dăruite spre desfătarea noastră, spre exemplu
trandafirul și cele asemenea; altele pentru vindecarea bolilor. Căci nu este
vreo viețuitoare, nici vreo plantă în care Creatorul să nu fi pus o oarecare
energie, care să nu fie folositoare oamenilor. Căci Dumnezeu, cunoscînd pe
toate înainte de facerea lor, a știut că omul, prin voia sa liberă, are să
calce porunca și să fie supus stricăciunii; pentru acest motiv a creat toate
spre trebuința lui potrivită, pe unele în tărie, pe altele pe pămînt și pe
altele în apă".
Încă din scrierile Vechiului Testament, se știe că în actul
vindecării trupești sînt implicați în același timp atît tămăduitorii, cît și
preoții, și asta pentru că suferința trupească are întotdeauna cauze sufletești
sau spirituale, care nu pot fi descoperite eficient decît în Biserică, trup
tainic al Mîntuitorului Hristos. Autoarea acestei cărți a bătut pas cu pas
drumul spre așezăminte monahale de pretutindeni, ajungînd pînă și la sihaștri,
și asta pentru că a dorit să preia toate aceste învățături despre vindecarea cu
plante direct de la sursă, nu dintre cele tălmăcite de oameni. Toate leacurile
pe care le găsim în cartea de față sînt rodul de preț al tuturor plantelor,
bune sau rele, și asta o știm încă de la Sfîntul Vasile cel Mare: "Nici una dintre ierburile făcute de
Dumnezeu nu-i de prisos, nu-i nefolositoare: sau dau hrana uneia dintre necuvîntătoare,
sau sînt descoperite de știința medicală pentru vindecarea bolilor noastre.
Chiar și plantele otrăvitoare ne sînt și nouă folositoare în unele ocazii. Cu
mătrăguna doctorii vindecă insomniile, cu sucul de mac potolesc durerile
cumplite ale trupurilor, iar cu spînzul au vindecat boli învechite".
În paginile acestei cărți, prin intermediul celor 48 de
leacuri mănăstirești, cititorul poate găsi atît o descriere clară a utilizării
plantelor de leac, cît și convingerea că tămăduirea vine ca dar al lui
Dumnezeu. Vindecarea bolilor cu ajutorul ierburilor de leac are pe aceste
meleaguri o foarte veche și variată tradiție. Încă din perioada dacilor, vracii
acelor vremuri vindecau aproape toate bolile cu ajutorul plantelor medicinale.
De asemenea, din Înțelepciunea lui Isus
Sirah (38, 4-6) aflăm că cea mai verosimilă cale a vindecării culminează cu
temeiul științific al acesteia: "Domnul
a zidit din pămînt leacurile și omul înțelept nu le va defăima. Și El a dat
oamenilor știința, ca să se mărească întru leacurile Sale cele minunate".
Numeroase tămăduiri cu ajutorul plantelor medicinale sînt enumerate și în creaţia poetică a lui Ovidius (43 î.Hr. – 17 d.Hr.), pe care a întregit-o în timpul exilului
său la Tomis și în care erau menţionate multe ierburi de leac, ce creşteau în
spaţiul carpato-danubian, şi mai ales la Pontus Euxinus.
Istoria a lăsat cele mai relevante mărturii
ale tămăduirii cu ajutorul plantelor. Domnitorii români Alexandru cel Bun și
Mircea cel Bătrîn au fost de mare ajutor negustorilor din Lvov, cît și celor
din zona Brașovului, care aduceau în țară produse
farmaceutice din plante şi condimente colectate din întreaga lume (tămîie,
ghimbir, scorţişoară). Nu-i putem uita nici pe negustorii din zonele de cîmpie,
care aduceau în mod frecvent medicamente naturale din Țara Făgărașului și din
împrejurimile Sibiului. Un lucru extrem de important au relatat medicii
italieni Matteo Muriano și Ieronim de Cesena, care i-au salvat viața
domnitorului Ștefan cel Mare, rănit la picior în timpul luptei de la Cetatea
Chiliei și pe care aceștia l-au vindecat cu cataplasme de mușețel, isop,
brusture și tătăneasă. Și ca o încununare a acestor tămăduiri, au fost
manuscrisele găsite în diverse așezăminte monahale, precum cel de la Mănăstirea
Cernica sau Cartea doctoricească
îngrijită de preotul Nicanor Bolniceru. Aceste înscrisuri conțineau mărturii
ale numeroaselor leacuri, care aveau la bază balsamuri, alifii, fierturi, toate
obținute din plante cu efecte terapeutice incontestabile.
După cum ne mărturiseşte Evanghelia, săracii au dobîndit
milostivirea şi vindecarea de la Tămăduitorul Hristos, ceea ce și noi, la rîndul
nostru vom dobîndi, dacă le vom cere de la El cu credinţă, mărturisind toate
neputințele noastre trupești. Sfîntul Ioan din
Kronstadt ne învață că "în
existenţa lumii vegetale găsim o dovadă palpabilă a omniprezenţei lui Dumnezeu
şi a lucrării Sale proniatoare. Există oare vreun loc pe pămînt în care
vegetaţia să nu-şi facă simţită prezenţa? Ea acoperă cîmpiile, se caţără pe povîrnişurile
inaccesibile ale munţilor de piatră, răzbeşte în pustiuri, sloboade rădăcini în
apă şi printre ape, pe ostroave nelocuite. Şi cine o creşte şi o împodobeşte în
cele mai frumoase şi mai felurite forme şi culori? Domnul Dumnezeu. Domnul astfel
o îmbracă. Dar dacă Domnul îmbracă astfel, cu atîta grijă, firul de iarbă,
părăsi-ne-va oare pe noi? Fie şi o singură clipă, îl va uita, oare, Dumnezeu pe
om? «Iar dacă iarba cîmpului, care astăzi este şi mîine se aruncă în cuptor,
Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin
credincioşilor?» (Matei 6, 30; cf. Luca 12, 28). Dacă Dumnezeu dă viaţă în fiece
clipă firului ierbii şi nu-l lasă să moară, înceta-va, oare, să-mi dea viaţă
mie? Nu. Dacă firul ierbii este îmbrăcat şi menţinut în viaţă de Domnul, în
mine Domnul vieţuieşte mereu, ca într-un templu, dacă nu-L îndepărtez de
bunăvoie prin păcatele mele".
Din acest cuvînt de învățătură, rămînem cu bucuria
cunoașterii deplinei tămăduiri, tămăduire pe care oricine o va cerceta cu luare-aminte
va ajunge la esența cunoașterii adevăratei vindecări, pe care fiecare dintre
noi o poate găsi, tratîndu-se cu plante din Grădina Domnului.
Dr. Pavel Chirilă
[1] Născută
pe 4 aprilie 1958, la Bragadiru-Teleorman, Mariana
Borloveanu, autoarea cărţii de faţă (text şi foto), este absolventă a
Facultăţii de Teologie din Craiova (1996), doctor în psihologie creştină din
2003 (coord. doctorat: pr. prof. Constantin Galeriu), autoare de versuri şi
proză, jurnalistă şi realizatoare de emisiuni radio şi tv (pe teme de cultură
şi spiritualitate), cu experienţă de director general al cotidianului
constănţean Observator şi de director
de programe la Mediator Group (Constanţa) şi Mitropolia Olteniei.
[2]
Pentru o consultare cît mai lesnicioasă, în funcţie de trebuinţele fiecăruia, a
se vedea indicii alfabetici de afecţiuni şi leacuri de la sfîrşitul cărţii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire