INTERMEZZO LIRIC: EROSSTIHURI (14)

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

By Andrew Gonzalez

I

Iubirea ta e ca o boare lină,

iubirea mea e ca un vînt avan,

şi n-am habar ce poate an de an,

de-o viaţă, laolaltă să ne ţină.

Tu luneci prin vîlcele de lumină,

eu caut printre bezne un liman,

iar dacă-n noi e visul tot mai van,

eu ştiu că port pe veci întreaga vină.

Risipă sînt în roiuri de ispite,

dar cînd m-adun o clipă-n poala ta,

în mine tac stihiile cumplite,

şi ciudă mi-e că nu rămîn aşa,

ci iar şi iar un daimon mă trimite

să hăituiesc ce n-am să pot vîna...

II

Iubirea noastră-i lebădă tăcută,

dar teamă mi-e c-am s-o aud curînd

pe heleşteul visului cîntînd,

cînd ziua-n cer cu noaptea se sărută.

Va fi un cîntec trist ca de lăută,

a cărui vrajă ne-o cuprinde blînd

şi se vor stinge stelele pe rînd,

lăsînd în urmă clăi de beznă mută.

Mai ţine-o, Doamne, dreaptă şi mlădie

pe undele tăcerii ei sfioase,

şi dacă n-are loc în veşnicie,

măcar mai rabd-o-n carne şi în oase,

şi-n ochii ei atît de-asemeni ţie

mai dă-i luminii licăr lin să lase!

III

Nu-i niciodată moda Poezie,

iar cîtă vrajă zace în cuvînt,

pe cît de veche e, pe-atît de vie,

cum numai cele după fire sînt.

Iubirea nu-i mai nicăieri acasă

decît în graiul sufletului pur

şi cîntecul în coapsa lumii lasă

o îngerească rană de azur.

E Dumnezeu în sinea lui Iubire

şi e Cuvînt Iubirea-n crucea ei,

şi tot ce-i cînt îşi are în psaltire

cel mai de taină şi mai sfînt temei:

de-i lipsă harul, Poezie nu-i,

ci doar Adam pierind pe limba lui.

IV

Ce rost să aibă arta dacă nu e

mai vie viaţa-n ea şi mai deplină?

Frumosul, de-i uscat la rădăcină,

n-o duce-n iad, dar nici la cer nu suie.

De-i arta doar lumeştii firi căţuie

şi n-arde-n ea serafica lumină

a slavei care trebuie să vină,

degeaba s-a bătut Cuvîntu-n cuie!

Nu-i artă vie, veşnică şi mare,

de urmă n-are-n ea de Dumnezeu,

şi-n frumuseţe nu e desfătare

de sîntem singuri, numai tu şi eu:

atîta preţ e-n toţi şi-n fiecare

cît ne atîrnă crucile de greu.

V

Avem cu ce-i mai bun şi pur în noi

un rămăşag pe care nici o vină

nu-l poate şterge sau ascuns să-l ţină,

oricît ne-ar trage carnea înapoi.

Din rai purtăm, chiar alungaţi şi goi,

a dragostei serafică lumină,

ce mult se dă, dar nu e mai puţină,

iar focul ei e pururea în toi.

E Dumnezeu în toţi şi peste toate,

cu întreita firii lui mărire,

şi-oricît ne-ar fi credinţa de subţire,

iubirea-aprinsă-n noi şi vrea, şi poate,

dînd morţii înseşi ne-ncetat de ştire

că viaţa cu-nvierea se socoate.

VI

Mă oboseşte-atîta frumuseţe

ce n-are-n ea de duh nici un fior:

pe limba ta nu pot decît să mor,

cu trupul veşted de plăceri răzleţe.

Iubirea n-are timp să se răsfeţe

în ochii tăi ce caută de zor

tot altceva, dar pe măsura lor,

mereu străini de-a visului nobleţe.

Frumoasă eşti, dar suni atît de goală

că şi pămîntul parcă se sfieşte

de goliciunea ta ca de o boală,

cînd luneci pe spinarea lui şerpeşte,

iar cerul îşi ascunde trist de tine

înaltul pur şi zările senine!

VII

De-a dreapta stă iubirea care-nvie,

de-a stînga stă iubirea care moare,

iar între ele tainica splendoare

a inimii arzînd ca o făclie.

Din noi se umplu veac şi veşnicie

cum se adună apa din izvoare,

iar Dumnezeul milei răbdătoare

e-n noi şi cruce, şi suflare vie.

În noi iubirea trage hăis sau cea,

pe cînd în el iubirea este una

şi năzuim că parte vom avea,

cînd vom primi în cerul sfînt cununa,

să fim şi noi deplin nuntiţi cu ea

şi-n slava lui să strălucim întruna.

Răzvan CODRESCU

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Intermezzo liric: Erosstihuri (1)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (2)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (3)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (4)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (5)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (6)
* Intermezzo liric: Erosstihuri (7)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (8)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (9)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (10)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (11)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (12)

* Intermezzo liric: Erosstihuri (13)