Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de
către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu
şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de
numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan
Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n.
Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi
i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor
mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii
despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)
Prima promoţie Big Brother
2003
DE LA VULGARITATE
LA PERVERSIUNE
Laboratorul pervers
O emisiune, al cărei nume are
rezonanţe sumbre, ţine poporul cu ochii în televizoare, seară de seară, de
luni întregi. Adevărat fenomen social, Big
Brother marchează saltul de la telenovelă la un laborator pervers. Pe post
de cobai sînt o mînă de tineri români motivaţi de posibilitatea îmbogăţirii
rapide. Viaţa lor, cu aspectele cele mai banale, este urmărită de milioane de
oameni cu ajutorul a zeci de camere video. Nu au voie să se despartă de
lavaliera cu microfon care face să ajungă la noi pînă şi sforăitul lor obosit.
“Fratele cel Mare” îi supraveghează permanent, prezent şi nevăzut ca un diavol.
Organizatorii recunosc senini că
s-au inspirat din romanul 1984 al lui
George Orwell. Acolo, “Fratele cel Mare” – arhetipul dictatorului omniprezent
– observa totul prin camere de luat vederi şi pedepsea crunt abaterile de la
poruncile sale. Faptul că într-o societate în care se mai resimt încă traumele
prea lungului interval totalitar “a prins” o emisiune care trimite fără
înconjur la 1984 dă măsura
schizofreniei noastre naţionale.
Producătorii susţin că este un
“joc de supravieţuire”. În realitate, este vorba despre un spectacol tv de
prost-gust, care satisface curiozitatea oamenilor de a afla ce fac “ceilalţi”
în spaţiul lor intim – prioritare fiind conotaţiile sexuale. Desfăşurat pe
parcursul a patru luni, cu probe cînd umilitoare, cînd hilare, experimentul îşi
află una din mize în momentul cînd măcar o pereche de concurenţi ajunge să se
împreuneze în văzul întregii lumi. Etapele pe care le depăşesc concurenţii
reprezintă, de altfel, tot atîtea trepte ale perversităţii.
Cu intimitatea “la tarabă”
Întîi de toate, concurenţii sînt
atraşi în casa Big Brother cu valută
forte: primeşti 50.000 de dolari dacă accepţi să-ţi pui existenţa, vreme de mai
multe luni, sub lupa publicului. Vînzare în toată regula!
Apoi, “Fratele cel Mare”
încurajează bîrfa şi bagă dihonia între participanţi. Îi cheamă în “camera
secretelor”, unde îi provoacă să spună ce le trece prin cap despre ceilalţi,
după care dă totul pe post. Pe de altă parte, îi pune să voteze împotriva
celorlalţi concurenţi, iar cînd unul este eliminat, i se dezvăluie, cu
cinism, cine a fost împotriva lui.
Sînt încurajate jocurile sexuale
între concurenţi, doar-doar vor cădea vreunii în ispita de a se lăsa filmaţi
în timpul unui act copulativ. În România încă nu s-au transmis scene de sex în
direct – cel puţin pînă la ora cînd scriu aceste rînduri –, dar în alte părţi
ale lumii, da. În schimb, “frăţiorii” români şi-au arătat organele genitale din
toate poziţiile, spre satisfacţia voyer-iştilor,
care s-ar părea că nu-s puţini...
Umilirea “cobailor”
Perverse sînt şi mijloacele de
umilire programatică a “cobailor”: 12 oameni au acces la o singură baie; sînt
filmaţi în timp ce fac duş; sînt siliţi să îndeplinească anumite sarcini sub
ameninţarea că li se diminuează cantitatea de mîncare; au fost îndemnaţi să fure
o cutie, fără a fi surprinşi de colegi, pentru a primi un minut de convorbire
la telefon cu cei dragi; au jucat de nevoie rolul de soldaţi timp de o
săptămînă; au mers numai cu spatele; au stat legaţi cîte doi vreme de o
săptămînă, fiind siliţi să-şi facă şi nevoile împreună. Şi exemplele ar putea
continua.
Vulgaritatea, grobianismul,
mizeria umană devin elemente de spectacol, exacerbate şi apreciate de
producători, dar şi de vulgul incitat, pentru care păcatele trec drept virtuţi
(şi invers). Desigur, nu întîmplător au fost eliminaţi din casă, printre
primii, cei mai isteţi sau mai cuminţi dintre participanţi. Ei nu erau
folositori în economia perversă a show-ului.
Ba chiar puteau să plictisească prin pudoare, prin bun-simţ şi printr-un limbaj
mai cu perdea.
Acum, cîte ceva despre psihologia
concurenţilor. Aceştia trebuie că sînt încîntaţi de perspectiva căpătării unei
sume uriaşe (pentru România) în doar trei luni. În egală măsură, sînt
exhibiţionişti sau cel puţin nepăsători faţă de imaginea publică pe care şi-o
fac. Unii dintre ei, o dată intraţi în casă, nu fac jocul producătorilor şi îşi
controlează în cea mai mare parte a timpului comportamentul. Însă nu este urmă
de naturaleţe nici la cei care îşi dau frîu liber exhibiţionismului (la
şubredul adăpost al scuzei că nu se pot cenzura permanent), nici la cei care
reuşesc să păcălească “ochiul” lui Big
Brother. De aici impresia pregnantă de fals, pe care numai prostia o poate
eluda.
Plecările din casă ale celor
eliminaţi sînt exemple clare de ipocrizie. Deşi pînă atunci s-au vorbit pe la
spate, au votat unul împotriva celuilalt şi şi-au făcut necazuri zilnic, în
clipa despărţirii îşi plîng duios unii altora pe umăr, jurîndu-şi veşnică prietenie!
Big Brother este publicul
Telespectatorii trăiesc însă
deplin senzaţia de putere, de care au psihanalizabilă nevoie. Neştiuţi de
nimeni, în spatele televizoarelor, urmăresc pas cu pas traiul plin de restricţii
şi de capcane al unor semeni. De fapt, “Fratele cel Mare” este, în ultimă
instanţă, publicul. Tot publicul are cuvîntul hotărîtor şi în eliminarea
concurenţilor.
De neînţeles în toată această
poveste este lipsa de reacţie a acelei părţi mai săltate a societăţii civile,
care, cu siguranţă, se simte agresată de o astfel de producţie tv. Au apărut
doar cîteva articole critice prin gazete şi nimic altceva. Nu punem aici la
socoteală o ieşire pe B1 TV a senatorului George Pruteanu – secondat inabil de
un preot ortodox – care a făcut mai mult rău decît bine în încercarea de a
înfiera Big Brother-ul “cu mînie
proletară”...
În Ungaria, de pildă, o seamă de
ierarhi ai Bisercii Romano-Catolice au criticat vehement televiziunea pentru
difuzarea emisiunii Big Brother.
Feţele bisericeşti i-au acuzat public pe producători că promovează
devalorizarea vieţii şi distrugerea normelor morale. Iar în Franţa, anul
trecut, cînd M6 a difuzat Loft Story
( “fratele” lui Big Brother), s-au
iscat dezbateri aprinse în presă: educatori, psihologi, scriitori, analişti,
preoţi şi simpli cetăţeni au protestat, au explicat succesul programului
respectiv, i-au denunţat nocivitatea.
La noi, Consiliul Naţional al
Audiovizualului abia a îndrăznit o recomandare
timidă către producătorii Big Brother
de a adapta emisiunea astfel încît să nu “contravină rolului cultural pozitiv
pe care televiziunea ar trebui să-l joace”... Desigur, recomandarea cu pricina
a şi fost aruncată la coş!
Claudiu TÂRZIU
* Claudiu Târziu, “De la vulgaritate la perversiune”, în Puncte cardinale, anul XIII, nr. 7/151,
iulie 2003, p. 7 (rubrica “Minima moralia”).
Autorul articolului
Mai puteţi citi pe
acest blog:
(1999)
1 comentarii:
superb!
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire