Pagini

sâmbătă, octombrie 19, 2013

ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (LXXXVI)



Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Prima promoţie Big Brother

2003
DE LA VULGARITATE 
LA PERVERSIUNE

Laboratorul pervers

O emisiune, al cărei nume are rezonanţe sumbre, ţine poporul cu ochii în tele­vizoare, seară de seară, de luni întregi. Adevărat fenomen social, Big Brother mar­chează saltul de la telenovelă la un laborator pervers. Pe post de cobai sînt o mînă de tineri ro­mâni motivaţi de posibilitatea îmbogăţirii rapide. Viaţa lor, cu aspectele cele mai banale, este urmărită de milioane de oameni cu ajutorul a zeci de camere video. Nu au voie să se despartă de lavaliera cu microfon care face să ajungă la noi pînă şi sforăitul lor obosit. “Fratele cel Mare” îi supraveghează permanent, prezent şi nevăzut ca un diavol.
Organizatorii recunosc senini că s-au inspirat din romanul 1984 al lui George Or­well. Acolo, “Fratele cel Mare” – arhetipul dictatorului omniprezent – observa totul prin ca­mere de luat vederi şi pedepsea crunt abaterile de la poruncile sale. Faptul că într-o societate în care se mai resimt încă traumele prea lungului interval totalitar “a prins” o emisiune care trimite fără înconjur la 1984 dă măsura schizofreniei noas­tre naţionale.
Producătorii susţin că este un “joc de supravieţuire”. În realitate, este vorba despre un spectacol tv de prost-gust, care satisface curiozitatea oamenilor de a afla ce fac “cei­lalţi” în spaţiul lor intim – prioritare fiind conotaţiile sexuale. Desfăşurat pe parcursul a patru luni, cu probe cînd umilitoare, cînd hilare, experimentul îşi află una din mize în mo­mentul cînd măcar o pereche de concurenţi ajunge să se împreuneze în văzul întregii lumi. Etapele pe care le depăşesc concurenţii reprezintă, de altfel, tot atîtea trepte ale per­ver­sităţii.

Cu intimitatea “la tarabă”

Întîi de toate, concurenţii sînt atraşi în casa Big Brother cu valută forte: primeşti 50.000 de dolari dacă accepţi să-ţi pui existenţa, vreme de mai multe luni, sub lupa publi­cului. Vînzare în toată regula!
Apoi, “Fratele cel Mare” încurajează bîrfa şi bagă dihonia între participanţi. Îi chea­mă în “camera secretelor”, unde îi provoacă să spună ce le trece prin cap despre cei­lalţi, după care dă totul pe post. Pe de altă parte, îi pune să voteze împotriva celorlalţi con­cu­renţi, iar cînd unul este eliminat, i se dezvăluie, cu cinism, cine a fost împotriva lui.
Sînt încurajate jocurile sexuale între concurenţi, doar-doar vor cădea vreunii în is­pi­ta de a se lăsa filmaţi în timpul unui act copulativ. În România încă nu s-au transmis scene de sex în direct – cel puţin pînă la ora cînd scriu aceste rînduri –, dar în alte părţi ale lumii, da. În schimb, “frăţiorii” români şi-au arătat organele genitale din toate pozi­ţiile, spre satisfacţia voyer-iştilor, care s-ar părea că nu-s puţini...

Umilirea “cobailor”

Perverse sînt şi mijloacele de umilire programatică a “cobailor”: 12 oameni au acces la o singură baie; sînt filmaţi în timp ce fac duş; sînt siliţi să îndeplinească anumite sarcini sub ameninţarea că li se diminuează cantitatea de mîncare; au fost îndemnaţi să fu­re o cutie, fără a fi surprinşi de colegi, pentru a primi un minut de convorbire la telefon cu cei dragi; au jucat de nevoie rolul de soldaţi timp de o săptămînă; au mers numai cu spatele; au stat legaţi cîte doi vreme de o săptămînă, fiind siliţi să-şi facă şi nevoile îm­preună. Şi exemplele ar putea continua.
Vulgaritatea, grobianismul, mizeria umană devin elemente de spectacol, exacer­bate şi apreciate de producători, dar şi de vulgul incitat, pentru care păcatele trec drept virtuţi (şi invers). Desigur, nu întîmplător au fost eliminaţi din casă, printre primii, cei mai isteţi sau mai cuminţi dintre participanţi. Ei nu erau folositori în economia perversă a show-ului. Ba chiar puteau să plictisească prin pudoare, prin bun-simţ şi printr-un limbaj mai cu perdea.
Acum, cîte ceva despre psihologia concurenţilor. Aceştia trebuie că sînt încîntaţi de perspectiva căpătării unei sume uriaşe (pentru România) în doar trei luni. În egală măsură, sînt exhibiţionişti sau cel puţin nepăsători faţă de imaginea publică pe care şi-o fac. Unii dintre ei, o dată intraţi în casă, nu fac jocul producătorilor şi îşi controlează în cea mai mare parte a timpului comportamentul. Însă nu este urmă de naturaleţe nici la cei care îşi dau frîu liber exhibiţionismului (la şubredul adăpost al scuzei că nu se pot cen­zura permanent), nici la cei care reuşesc să păcălească “ochiul” lui Big Brother. De aici im­presia pregnantă de fals, pe care numai prostia o poate eluda.
Plecările din casă ale celor eliminaţi sînt exemple clare de ipocrizie. Deşi pînă a­tunci s-au vorbit pe la spate, au votat unul împotriva celuilalt şi şi-au făcut necazuri zilnic, în clipa despărţirii îşi plîng duios unii altora pe umăr, jurîndu-şi veşnică prie­tenie!

Big Brother este publicul

Telespectatorii trăiesc însă deplin senzaţia de putere, de care au psihanalizabilă ne­voie. Neştiuţi de nimeni, în spatele televizoarelor, urmăresc pas cu pas traiul plin de re­stricţii şi de capcane al unor semeni. De fapt, “Fratele cel Mare” este, în ultimă instanţă, publicul. Tot publicul are cu­vîn­tul hotărîtor şi în eliminarea concurenţilor.
De neînţeles în toată această poveste este lipsa de reacţie a acelei părţi mai săltate a societăţii civile, care, cu siguranţă, se simte agresată de o astfel de producţie tv. Au apă­rut doar cîteva articole critice prin gazete şi nimic altceva. Nu punem aici la socoteală o ieşire pe B1 TV a senatorului George Pruteanu – secondat inabil de un preot ortodox – care a făcut mai mult rău decît bine în încercarea de a înfiera Big Brother-ul “cu mînie proletară”...
În Ungaria, de pildă, o seamă de ierarhi ai Bisercii Romano-Catolice au criticat ve­he­ment televiziunea pentru difuzarea emisiunii Big Brother. Feţele bisericeşti i-au acu­zat public pe producători că promovează devalorizarea vieţii şi distrugerea normelor mo­rale. Iar în Franţa, anul trecut, cînd M6 a difuzat Loft Story ( “fratele” lui Big Brother), s-au iscat dezbateri aprinse în presă: educatori, psihologi, scriitori, analişti, preoţi şi simpli cetăţeni au protestat, au explicat succesul programului respectiv, i-au denunţat noci­vi­tatea.
La noi, Consiliul Naţional al Audiovizualului abia a îndrăznit o recomandare ti­mi­dă către producătorii Big Brother de a adapta emisiunea astfel încît să nu “contravină ro­lului cultural pozitiv pe care televiziunea ar trebui să-l joace”... Desigur, recomandarea cu pricina a şi fost aruncată la coş!
Claudiu TÂRZIU

* Claudiu Târziu, “De la vulgaritate la perversiune”, în Puncte cardinale, anul XIII, nr. 7/151, iulie 2003, p. 7 (rubrica “Minima moralia”).

Autorul articolului

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)
* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)
* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)
* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)
* Antologia Punctelor cardinale (XI) “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)
* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”
 (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)
* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)
* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)
* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)
* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

Un comentariu: