ROST 113: UN NUMĂR CARE NU VA MAI APĂREA

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Numărul 111-112 – pe iulie-august 2012 – al revistei ROST a fost să fie cel din urmă. Redacţia a sperat să-l mai poată tipări şi pe cel pe luna septembrie (parţial pus în pagină), dar n-a mai fost cu putinţă, în primul rînd din pricina datoriilor cumulate.

Se cuvine să-i mulţumim cu toţii – cititori şi colaboratori – prietenului Claudiu Târziu pentru admirabila sa strădanie de a face cu putinţă apariţia neîntreruptă, timp de aproape 10 ani, a unei publicaţii de dreapta actuale, cu conţinut deopotrivă cultural-religios şi social-politic, ce a reuşit să adune în paginile ei semnături numeroase, diverse şi adeseori prestante – şi din generaţiile mai vechi, dar mai ales din elita generaţiei tinere, aflate în căutarea unei noi formule autentice de dreaptă creştină, cu năzuinţa de a regăsi şi repune în lucrare „rosturile” pierdute ale lumii româneşti. S-a realizat – din pricini obiective sau subiective – mai puţin decît s-a năzuit, dar s-au făcut paşi importanţi pe o cale nu tocmai bătătorită. Nu mă îndoiesc că multe roade se vor vădi în timp. În orice caz, Claudiu Târziu poate avea sentimentul datoriei împlinite, atît cît s-a putut în contextul problematicei noastre actualităţi. Asociaţia ROST rămîne, ca şi spiritul ROSTULUI întruchipat în site-urile de pe internet şi în cîteva bloguri solidare.

Pentru că întreruperea apariţiei revistei a lăsat neîntregite cîteva materiale publicate în serial, postăm mai jos – adresîndu-ne cu precădere abonaţilor şi cititorilor fideli al revistei – părţile finale ale textelor respective, aşa cum fuseseră pregătite (în tehnoredactarea şi viziunea grafică a prietenului Valentin Dan, al cărui profesionalism plin de solicitudine a marcat inconfundabil ultimul an de apariţie a revistei) pentru numărul 113. Deschiderea în fereastră separată (prin click pe fotografia paginii) şi comanda Ctrl + îi va ajuta pe cei interesaţi la o lectură mai lesnicioasă (dacă nu au posibilitatea printării, care e desigur preferabilă). (R. C.)

UN MESAJ DE RĂMAS-BUN

(reprodus de pe Blogul lui Claudiu Târziu)

Scrisoare către abonaţii revistei ROST

Am ajuns la capătul drumului. L-am vrut şi l-am sperat mai lung, pentru că îl cerea astfel însăşi misiunea noastră: coagularea unei elite tradiţionaliste, care să identifice problemele societăţii româneşi, să ofere soluţii şi să contribuie la schimbarea mentalităţii curente. Dar vremurile ne sînt potrivnice. Numărul 111-112 (iulie-august 2012) al revistei ROST este ultimul tipărit, aşa cum v-am avertizat că riscăm să se întîmple. După aproape zece ani, dintre care patru de criză economico-financiară globală – pe care i-am traversat în chip miraculos –, ne luăm rămas-bun de la cititori.

Este o despărţire dureroasă, mai ales pentru că ROST este locul unde am cunoscut dragostea unor oameni pe care, în convîrşitoarea lor majoritate, nu i-am văzut niciodată, dragostea cititorilor noştri. Poate că abia de acum încolo am fi avut mai multă nevoie unii de alţii. Însă, deşi sîntem fideli primatului spiritual, o revistă nu poate supravieţui prin ignorarea materialului.

Dispariţia ROST probează, încă o dată, că la noi nici o revistă de cultură nu poate trăi din venituri proprii, fără sponsorizări constante. Pentru că nu există atîţia cumpărători cîţi sînt necesari pentru asigurarea finanţării. Chiar dacă suma trebuincioasă ROST era relativ modestă, întrucît a fost vorba numai de acoperirea cheltuielilor de tipărire şi de distribuţie, redacţia şi colaboratorii lucrînd gratuit tot timpul.

În aceste condiţii, am ţinut permanent un preţ de vînzare mic, sub cel al pieţei (faceţi comparaţie cu alte reviste tipărite în condiţii similare), pentru ca să aibă acces la ROST cît mai mulţi din cei interesaţi de o astfel de publicistică.

Pînă la urmă poate ne-am fi descurcat şi aşa, dar nu ne-am primit mare parte din banii pe care trebuia să-i încasăm de la firmele de distribuţie. [De altfel, toate publicaţiile din România au probleme serioase cu difuzorii.]. Sumele pe care ni le datorează sînt uriaşe în raport cu posibilităţile noastre şi aproape imposibil de recuperat. Asta ne-a dezechilibrat şi mai tare şi ne-a făcut dependenţi de ajutor periodic din partea unor persoane cu acelaşi crez ca al nostru, dar cu posibilităţi financiare mai mari. Criza economică i-a lovit însă dur şi pe cei care ne-au sprijinit pînă de curînd, aşa încît, de la o vreme, n-au mai putut contribui la apariţia ROST.

Trebuie să ştiţi că niciodată nu am primit fonduri din partea statului sau a autorităţilor publice locale. Nu le-am solicitat şi nu ni s-au oferit. Am considerat că e mai bine aşa, pentru a ne păstra independenţa, căci astfel de finanţări sînt îndeobşte condiţionate.

În timp, datoriile noastre către tipografie s-au acumulat ameninţător şi astfel am ajuns cu spatele la zid. Acum, la aceste datorii se adaugă aceea faţă de abonaţii noştri. Dar vom căuta o modalitate de a vă despăgubi pentru restul perioadei de abonament care rămîne neonorată.

V-am scris toate acestea ca să ştiţi că nu oprim ROST din vreun capriciu, din plictis sau din îndoiala că ar mai fi nevoie de revistă, ci obligaţi de un mediu de afaceri viciat, de o criză economică fără sfîrşit şi de interesul unui număr de români prea mic pentru o luptă atît de mare.

Drept dovadă că am vrut să creştem răspîndirea, impactul şi influenţa ROST este faptul că, acum exact un an, am relansat revista, în condiţii grafice, editoriale şi de tipărire excepţionale. Am nădăjduit că, dacă va fi mai bună, mai frumoasă şi mai larg distribuită, vom reuşi să-i asigurăm supravieţuirea. Dar nu a fost să fie. Şi noi sîntem cei mai necăjiţi din această pricină.

Totuşi, la capăt de drum avem şi o veste bună: în jurul ROST s-a strîns, în cei zece ani, o grupare semnificativă de intelectuali naţionalişti şi creştini, care va găsi mijloace de a se exprima şi de a influenţa evoluţia societăţii româneşti în continuare. Este important că am coagulat un pol de gîndire tradiţionalistă, aşa cum poate n-a mai fost la noi, în jurul unei singure reviste, din perioada interbelică, şi că rămînem uniţi în urmărirea scopului pe care ni l-am propus de la început: resurecţia morală şi spirituală a românilor de pretutindeni.

Pentru că e ieftin, la îndemînă şi cu un mare rol în formarea tineretului, ne vom continua activitatea publicistică pe internet, la adresa www.rostonline.ro – o platformă on-line de reacţie rapidă, pe care am înfiinţat-o în urmă cu cîteva luni, ca produs separat al Grupării ROST. Internetul a căpătat o tot mai mare pondere în viaţa noastră şi a devenit foarte important, inclusiv în dezbaterile culturale şi în lupta politică. Sîntem siliţi să-l folosim ca instrument, dacă ne pasă şi dacă dorim să ne mai implicăm în viaţa cetăţii.

Însă, desigur, nu vom fi de găsit numai în mediul virtual. Ca şi pînă acum, vom încerca să fim cît mai mult faţă către faţă cu românii care se regăsesc în discursul nostru: prin conferinţe publice, alte manifestări culturale, atitudini exprimate în mass-media şi chiar prin acţiuni de stradă, dacă realitatea o va impune.

În final, vă mulţumesc pentru fidelitatea dvs. faţă de ROST şi vă împărtăşesc speranţa că ne veţi fi alături pe mai departe, dacă nu urmărindu-ne pe internet sau participînd la acţiunile noastre, măcar cu sufletul şi cu rugăciunea.

Doamne, ajută!

Cu drag şi urări de bine,

Claudiu TÂRZIU

P. S. Din motive tehnice, am fost nevoit să şterg postarea iniţială şi să repostez. Am făcut-o sub aceeaşi dată: 30 august 2012. Comentariile din subsol (datate: 30 august, 31 august sau 1 septembrie) le-am copiat ca atare şi le redau aici. Prin Internet Explorer, din motive care îmi scapă, blogul nu mai poate fi accesat decît parţial. E preferabil, din toate punctele de vedere, să se utilizeze Mozilla Firefox. (R. C.)

Comentariile din subsolul postării iniţiale:

La 30/8/12 11:18 AM ,  Anonim a spus...

Chiar nu se mai poate sa se faca nimic pentru salvgardare?

La 30/8/12 12:17 PM ,  Răzvan Codrescu a spus...

Practic, nu. S-au cumulat prea multe datorii, difuzarea e tot mai problematică şi banii vin tot mai greu din teritoriu, colaboratorii nu pot fi plătiţi nici măcar "simbolic" (ceea ce nu se poate să nu se resimtă în timp), iar criza generală continuă, reducînd drastic disponibilităţile de sponsorizare.

Claudiu Târziu s-a zbătut şi a găsit mereu soluţii, şi de data aceasta, dacă ar mai fi fost vreuna, sigur n-ar fi ignorat-o.

Pe de altă parte, dincolo de problema pecuniară şi administrativă, poate că trebuie să avem curajul şi luciditatea să constatăm cu amărăciune că în lumea românească de azi, la nivel larg, nu mai e resimţită nevoia unei drepte politice adevărate (e vremea "pseudomorfozelor" de dreapta, atîtea cîte poate tolera un establishment de stînga, fundamental antinaţional şi anticreştin), iar a unei drepte culturale - nici atît. Obiceiul lecturii (în sens clasic, pe suport de hîrtie) dispare şi el treptat, iar noile generaţii nu se mai sinchisesc de tradiţie şi nu mai au patos comunitar. Rosturile lor, dacă mai au unele, nu se mai raportează nici la transcendenţă, nici la memorie, nici la vreun ideal transfigurator, ci se mişcă în ţarcul intereselor imediate (What's for me?). Rostul a fost, în felul lui, "cîntecul de lebădă" al unei alte lumi, al unui alt mod de raportare existenţă... De aceea, poate că nici nu putea reuşi, în contextul dat, mai mult decît a reuşit... S-ar putea să mă înşel într-o oarecare măsură, dar eu aşa cred că stau lucrurile, oricît de greu ne-ar fi să o recunoaştem.

La 30/8/12 1:10 PM ,  Anonim a spus...

Pacat! Maine-poimaine o sa ii faceti antologia pe Blog, ca Punctelor Cardinale...

La 30/8/12 1:22 PM ,  Răzvan Codrescu a spus...

Eu nu, dar poate Claudiu... Nu-i chiar aşa de rău, pînă la urmă, cînd rămîne, totuşi, ceva! (În paranteză fie spus, o primă antologie a ROST-ului s-a făcut deja, pînă la limita anului 2007, în volumul - de aproape patru sute de pagini - În căutarea rostului pierdut. 20 de călăuze în cultura naţională, Editura Timpul, Iaşi, 2007, care încă se mai poate procura.)

La 30/8/12 2:23 PM ,  Claudiu Târziu a spus...

D-lui Răzvan Codrescu:

Poate nu e cazul să ne firitism reciproc aici, dar dacă tot aţi subliniat rolul meu în povestea Rostului, se cade să precizez (de dragul… istoriei, căci şi aceasta se va scrie, probabil, la un moment dat, după şi pe internet) că această revistă nu ar fi fost cum a fost fără dumneavoastră. Puţină lume ştie că ne-am sfătuit asupra revistei de la bun început, încă din timpul gestaţiei, ca să zic aşa, şi că mi-aţi dat mult ajutor în alcătuirea ei lună de lună în toţi cei zece ani, chiar dacă numai în ultimul an aţi fost redactor-şef. Aşa încît, dacă se simte cineva dator cu mulţumiri, mulţumirile vi se datorează în egală măsură şi dvs.  Deşi, în lumea Dreptei nu se mulţumeşte pentru că ţi-ai făcut datoria. Şi noi asta am făcut. Avem un crez şi îl slujim.

Cît despre antologii, dacă ne va îngădui Dumnezeu, vom face cîteva, tematice, pe hîrtie.
Important este că nici gruparea Rost nu se dizolvă, nici spiritul Rost nu sucombă o dată cu dispariţia revistei pe hîrtie. Lupta continuă!

La 30/8/12 7:25 PM ,  Răzvan Codrescu a spus...

@ Claudiu Târziu

Contează şi naşul de botez, în felul lui, dar pruncul rămîne, înainte de toate, ispravă părintească.
Sigur că "lupta continuă", bat-o vina: deocamdată cu noi, dar sper că, de la o vreme, şi fără noi (abia atunci se va vedea cu adevărat cît a prins rod deplin şi cît a avut rost au ba...)

La 30/8/12 9:51 PM ,  Barbu Catargiu a spus...

Ma scuzati ca va stric atmosfera, dar cred ca e cazul pentru o alta realitate si o explicatie.

ROST-ul, pe langa meritele indiscutabile, a avut o mare hiba: prea-evidentul partizanat cu Traian Basescu si pdl. Sigur, la inceput, nimeni n-a stiut, asa ca am avut o scuza( inclusiv eu l-am votat). Dar dupa primul mandat, apropierea n-a mai avut nicio explicatie. ROST trebuia sa stranga in jur o ALTERNATIVA la intreaga clasa politica, dar a parut doar ca vrea o alternativa la psd( usl). Atat. Dar nu din convingere neaparat, ci ca o "alegere a raului mai mic".Ori nu vreti sau nu puteti sa intelegeti ca exista o generatie de tineri, de oameni, care NU MAI VREA RAUL CEL MAI MIC. Nu mai vrea compromisuri. La un moment mi s-a parut ca ati inteles asta, dar articolele din preajma acestui referendum au fost, unele dintre ele, extrem de dezamagitoare. Acum aveam nevoie, mai mult ca oricand, sa strigati si sa ridicati steagul celor care nu erau nici cu unii, nici cu altii. In schimb, ati ales altceva.

Pana la urma, e dreptul colectivului redactional sa faca asa, e revista lor. Pana la urma, daca asta v-a dictat constiinta... Dar nu va mirati ca nu ati fost receptati asa cum se cuvine "in strada".

Chiar si-asa, parerea mea de rau este foarte mare. Chiar daca mi-am pierdut demult speranta ca se mai poate coagula o forta nationalista in jurul ROST-ului, asteptam cu interes aparitia revistei.

Sper ca veti recepta criticile mele nu cu suparare, ci ca pe o marturisire sincera a unui care v-a citit. Chiar daca n-a fost mereu de-acord cu dvs.

La 30/8/12 11:22 PM ,  Răzvan Codrescu a spus...

@ Barbu Catargiu

Unii s-au supărat că ROST ar fi fost prea "pro-Băsescu", alţii că ar fi fost prea "anti-Băsescu"! E adevărat că "anti-băsismul" revistei n-a fost atît de radical pe cît le-ar fi plăcut unora, dar îţi trebuie o mare doză de "turmentare" intelectuală ca să acuzi de "pro-băsism" o publicaţie care l-a criticat atît de prompt pe preşedintele Băsescu (şi lobby-ul lui intelectual) şi în atitudinea faţă de rege, şi în tendinţele dictatoriale, şi în promovarea "Statelor Unite ale Europei" (cu toată retorica desuveranizării), şi în afacerea Roşia Montană, şi în atîtea alte privinţe! Că n-am agreat, la dezamăgirea PDL, o sinistră alternativă PSD, asta-i cu totul altă discuţie. A nu putea face asemenea distincţii elementare nu vă onorează pseudonimul (ca să nu mai punem la socoteală nedelicateţea alegerii momentului).

La 31/8/12 2:41 AM ,  Corneliu a spus...

Si uite asa a devenit Basescu grila de judecata asupra a tot ce misca pe lumea romaneasca! Ori el e dat dracului, ori noi suntem prosti de dam in gropi!

La 31/8/12 9:03 AM ,  Anonim a spus...

Subscriu la ce a zis Corneliu.

La 31/8/12 10:25 AM ,  Alexandru a spus...

Poate ca daca e continuata pe internet revista va deveni mai accesibila si mai interactiva. Important este sa se pastreze o grupare si un front de opinie.

La 31/8/12 11:28 PM ,  Barbu Catargiu a spus...

In capul meu si-al altora nu e nicio distinctie intre ele, asta nu intelegeti. Pentru cineva nascut in jurul lui 1989...

La momentele importante: alegeri, protestele din ianuarie, referendum, a fost o singura directie. Cel putin la momentul ianuarie ati ratat complet realitatea ca cei mai multi tineri de-acolo au venit impotriva intregului sistem. De frica celor 500 de pensionari usl.

Multumiri pentru treaba buna facuta de-a lungul timpului. Indraznesc sa spun ca inchiderea revistei marcheaza apusul unei anume generatii. E randul altora, acum.

La 1/9/12 12:13 PM ,  Bloggoslovul a spus...

@ Barbu Catargiu

Mereu - şi în mod natural - vine până la urmă rândul altora, dar nu e prea bine cand aceşti alţii nu mai au în cap nici o distincţie şi nu mai vor să creadă în experienţa celor de dinaintea lor. Dar cand nu te conving ideile şi cuvintele, ajung, din păcate, să te convingă faptele. Şi probabil că fiecare - om şi generaţie - trebuie să se convingă pe pielea sa, ca să se vindece de propria încăpăţânare. De acum Rostul generaţiei "apuse" nu vă mai stă în cale: faceţi ce credeţi şi cum credeţi, pentru că voi, tinerii şi foarte tinerii, veţi fi în primul rand şi eventualii beneficiari, şi eventualii perdanţi. Generaţia anterioară şi-a avut "Duminica Orbului" a ei; se pare că şi noua generaţie se pregăteşte să o aibă pe a sa. Şi se pare că aşa ne e scris nouă să mergem, din orbeală în orbeală, spre groapa de gunoi a istoriei.

(Eventualele comentarii noi se vor regăsi în subsolul postării de faţă.)