INTERMEZZO LIRIC: SONETELE LUI DIONIS (10)
SUMARUL BLOGULUI
DIN SONETELE
SĂRMANULUI DIONIS
XXVIII
Sonetele, de-s bune sau de-s rele,
nu-i că respectă musai un tipíc,
căci poţi şi liber să te joci cu ele
şi să nu pierzi din preţul lor nimic.
Măsuri şi rime-n fel şi chip se-mbie
să-mbrace gîndu-n straie de cuvînt
şi cu atîta-i vraja lor mai vie
cu cît mai pline de-ndrăzneală sînt.
În paisprezece versuri fă ce vrei,
de simţi că-ţi dă temeiuri bune harul:
nu-l risipi umblînd cu reţetarul,
nici firea n-o sili din mersul ei,
ci cată doar să spui şi să te spui
cum ar grăi un zeu pe limba lui!
XXIX
Nu cred iubirii de-i e gaj femeia,
nu cred femeii de-i e gaj splendoarea,
nu cred splendorii de-i e gaj ideia,
nu cred ideii de-i e gaj visarea.
Dar cred iubirii de-i e gaj rostirea,
şi cred rostirii de-i e gaj francheţea,
şi cred francheţii de-i e gaj jertfirea,
şi cred jertfirii de-i e gaj nobleţea.
Iubirea, dacă nu-i lumină pură,
e amăgire-a cărnii care moare,
nici vremii leac, nici vecilor măsură.
De nu e precum rugul din pustie,
nemistuită-n sfînta ei ardoare,
nimic n-a fost, nici nu-i, nici n-o să fie.
XXX
E-atîta frumuseţe în zadar
pe-o lume care n-o mai preţuieşte,
că verde poţi, vorbind pe româneşte,
să-l dai în mama mamei lui de har!
Numai frumosul josnic şi barbar,
pe care-l vezi şi-l pipăi între deşte,
mai are preţ (de creşte ori descreşte),
dar n-am jertfi nici pentru el măcar!
Pentru-adevăr şi bine – nici atît!
Cînd e deşteaptă lumea şi-şi trăieşte
zeloasă clipa, toate-s moft hilar,
iar bine, adevăr, frumos e clar
că-i stau, asemeni oaselor de peşte,
deşteptăciunii mîrlăneşti în gît.
Pentru conformitate,
Răzvan CODRESCU
Mai puteţi citi pe acest blog:
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:03
0 comentarii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire