O REVISTĂ ŞI DOI PATRIARHI
publicat de Răzvan Codrescu @ 21:10
33 comentarii
Blogul lui Răzvan Codrescu
Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
vineri, aprilie 30, 2010
Despre mine
- Nume: Răzvan Codrescu
- Locația: Bucuresti, Romania
Data naşterii: 07.05.1959. Locul naşterii: Bucureşti. Naţionalitatea: română. Religia: creştin-ortodoxă. Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere (licenţiat 1983). Activitatea profesională: profesor (1983-1999), publicist şi editor (din 1991 pînă azi). Funcţii actuale: director literar al Editurii Christiana și redactor-şef la "Lumea Credinţei". Cărţi publicate: șapte volume de poezii ("Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire", 2002; "Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete", 2008; "Crucile pustiei. Poeme neptice", 2010; "Rost de doină. Cîntece fără stăpîn", 2012; "Sonetele lui Dionis", 2013; ”Erosstihuri”, 2016; "Acatistele Sfinților Arhangheli...”, 2018), un volum de proză („Povești de ocazie...”, 2020), cincisprezece volume de eseuri (de la "Spiritul dreptei", 1997, la "Tentative de dreapta în România postcomunistă", 2019), traduceri din Dante Alighieri ("Infernul", 2006) şi Sf. Ioan al Crucii ("Integrala operei poetice" - în colaborare cu hispanista Anca Crivăţ, 2003). O bibliografie completă a cărţilor publicate se află în arhivele blogului (august 2007), adusă periodic la zi.
Postări anterioare
- NAE IONESCU: 120 DE ANI DE LA NAŞTERE (I)
- DIN ŢARA SFÎNTULUI GHEORGHE
- MARCEL PETRIŞOR LA 80 DE ANI
- EVOCAREA LUI GABRIEL CONSTANTINESCU LA TVR
- ROSTUL LUI NICU NAUM
- CAZUL WINNITZA: O MĂRTURIE ROMÂNEASCĂ
- AL ŞAISPREZECELEA POEM NEPTIC
- PROHODUL NECENZURAT
- VORBE PROASTE (II)
- PAŞTI ŞI... PAŞTI
Abonați-vă la
Postări [Atom]
33 comentarii:
Ati spus totul, domnule Codrescu. Nu ar mai fi nimic de comentat.
Domnule Codrescu,
Cu regret trebuie sa spun ca suntem intr-o noua faza a istoriei bisewricesti. Nu neg bunele intentii ale patriarhului Daniel. Cred ca vrea sa duca Biserica Ortodoxa intr-o era a VITEZEI pe care nu putem sa ne-o insusim. Din asa zisele bunele intentii ale Patriarhului Daniel Sinodalii nostri au inteles ca DICTATURA, VULGARITATEA, IMPUNEREA AUTORITATII IERARHICE, etc. fac parte din VIRTUTILE bunului ierarh. Va intreb: Ce au in comun cei mai multi dintre Sinodalii nostri cu duhul patristic al unor Ioan Gura de Aur sau Vasile cel MAre? Sa nu ne amagim! Patriarhul Daniel&Compania nu se sinchisesc de greutatile crestinilor ortodocsi. Sunt satisfacuti atunci cand CURGE SANGE!!! Vor razbunare, ca doar asa ne invata HRISTOS!!!! Vai de noi! ISTORIA TOTUSI ISI VA SPUNE CUVANTUL! sa credem si sa nadajduim in hristos Domnul iubirii! in Sinodalii nostri nu mai putem avea nici o speranta!
Fiecare Biserica are pastorii pe care-i merita!
Nu mai dispretuiti neamul si Biserica Ortodoxa Romana! Poporul noastru merita mult mai mult. Din pacate, au avut grija serviciile secrete desbisericite, lojele anticrestine, sa ne puna pe cap intelectuali stiutori de limbi straine - de parca ne trebuia talmaci ori ambasadori si nu monahi care sa fi petrecut macar 10 ani in manastire ( nu doar vacantele). Geaba te apreciaza pr Staniloae ca student eminent... Geaba treci pe la pr Cleopa sa te calugarsti... A fi patriarh inseamna a fi in primul rand Parinte - calugar - sa semeni cu pariintii din manastiri. Sa fi trecut prin scoala asculatrii si a virtutii... Altfel esti un SFORAITOR NIMIC. ADUCAND MULTE LACRIMI IN OCHII MULTORA....
Intelectual fin, studii teologice complete, franceza si engleza avansat, caut post de staret la o manastire de protocol (o data cu intrarea mea in viata monahala doresc sa stiu daca voi primi si vrednicia de arhimandrit, in cateva zile,avand in vedere viitorul meu episcopat). Numai propuneri serioase. Rog confidentialitate.
Daca sunteti dispus sa intrati si in masonerie (tot confidential, desigur) si sa faceti unele servicii si Patriei (via S.R.I.), s-ar putea sa aveti sanse. Cu episcopatul nu e o problema, dar pentru patriarhat trebuie sa asteptati vreo 17 ani (asa e reteta in aceasta varianta de destin, la care altminteri nu va obliga nimeni). Ca episcop asteptarea este insa usoara, dulce chiar. Va mai jucati mai de-a radioul, mai de-a ziarul, mai de-a ecumenismul - si timpul curge in favoarea d-voastra.
Dar sa fiti pregatit, cand vi se va spune "Uraciunea pustiirii", sa nu puneti la inima si sa va urmati imperturbabil steaua (care chiar daca s-a stins demult, prin voia lui Dumnezeu, de lucit tot mai luceste vederii noastre, prin forta legilor fizicii).
Restul e laicat nenorocit si traditie jegoasa. Cat despre Dumnezeu, cine se mai sinchiseste?! Poate numai nemernicii de pe bloguri... Dar astia sunt virtuali, da-i dracului! Realitatea pastoasa esti tu, muschii tai care face ce vrea, chipul tau incrustat pe clopote, si catedrala, marea catedrala a poporului, mantuit dupa doua mii de ani (mantuitu-s-a!), ca sa stie lumea, sora lume, ce este si ce poate ortodoxia Marelui Arhitect!
Ultimilor Anonimi:
Talent aveţi, dreptate ce vă mai trebuie?
Era vorba, punctual, de un abuz administrativ...
În ce-l priveşte pe Antihrist, am serioase îndoieli că va veni în (din) România...
Pana la urma, domnule Codrescu, se poate sau nu se poate face ceva?
Nu ştiu încă să răspund la această întrebare, depinde de ce se va mai întîmpla în perioada următoare, dar între timp e loc de multă rugăciune.
Şi e bine ca nu fapta sa preceadă rugăciunii, ci rugăciunea să preceadă faptei.
Iubiti frati si surori de credinta in Domnul... etc. In Lumina din aceasta saptamna, aflam despre virtutile fratelui nostru Adrian Mutu, despre surorile noastre handabliste... Sa le tinem pumnii, fratilor, in meciurile viitoare, despre care, prin purtarea de grija a Preafericitului, vom fi informati in numerele urmatoare din Lumina, comentand aci, la afarsitul slujbei, victoriile ori infrangerile fratilor nostri... Hristos a inviat! Poftiti la miruit.
D-le Codrescu, ordinele se executa, nu se discuta. Iar Dumnezeu ingaduie voia libera ( fie ea si a ierahilor supusi Patriei - via SRI - ori Masoneriei) ca sa se vadeasca in Ziua Judecatii toata dreptatea...
Pentru Okaliteros (şi alţi cîţiva gravitoni nepostaţi):
Încercaţi pe blogul lui Claudiu Târziu. Eu sînt deja prea bătrîn şi prea sătul de atîţia sfetnici deştepţi şi de atîtea mojicii ambiante.
Pentru Okaliteros:
Vă mulţumesc pentru tonul cuviincios şi pentru declarata disponibilitate de a ajuta la o adică, dar trebuie să înţelegeţi că un asemenea gest de forţă nepărintească, săvîrşit probabil din pripă sau capriciu (cu toţii sîntem oameni), nu mai lasă loc deocamdată mijlocirilor curate, ci doar unor eventuale milogeli penibile şi condiţionate, la care nu ştiu cîţi creştini cu coloană vertebrală s-ar putea preta (căci smerenia nu înseamnă robie linguşitoare).
Pe de altă parte, sfaturile dvs. ar fi pe deplin îndreptăţite dacă am fi o publicaţie care abia acum urmează să pornească la drum. Dar, în numele lui Dumnezeu, avem în spate 7 (şapte) ani de apariţie regulată şi de prezenţă firească în pangare, salutată în nenumărate rînduri, în scris sau prin viu grai, şi de fostul patriarh, şi de numeroşi ierarhi, şi de cunoscuţi duhovnici, şi de toţi preoţii parohi cu care am colaborat, şi mai ales de un public curat şi fidel, pe care nu l-am dobîndit prin efracţie, nici nu l-am smintit în vreun fel!
Că lumea nu se va sfîrşi cu actualul Părinte Patriarh - e un lucru destul de probabil; că lumea nu a început cu Prea Fericirea Sa - e însă un lucru mai mult decît sigur. Nu se înţelege de ce tot ceea ce a existat firesc şi legitim pînă la înscăunarea Prea Fericirii Sale ar trebui acum să-şi recapete dreptul la existenţă sau legitimitatea printr-un nou gir special! Un patriarh nu-i nici Zeitate paralelă, nici Dictator discreţionar, nici Papă "infailibil": ar trebui să fie un Părinte, care nu-şi omoară copiii ca să-i nască din nou.
Dacă ar trebui să urmez raţionamentul acesta contextual, ar trebui poate să merg la Patriarhie ca să mi se reînnoiască botezul, sau să mi se elibereze o hîrtie oficială cu dreptul de a exista şi de a scrie, sau de a trece - eventual cu o revistă în mînă - pragul bisericii lui Hristos...
Dar să spunem că chiar aşa s-ar cuveni. Vă întreb, însă, de ce atunci PF Sa a aşteptat aproape 3 ani ca să pună lucrurile "în regulă", de ce n-a luat măsura "cuvenită" din capul locului şi ne-a lăsat "să ne facem de cap", aşa "nebinecuvîntaţi" şi "păgubitori", prin toate bisericile şi mînăstirile ţării, ba pînă şi prin cele de la Sf. Munte sau de prin Mitropoliile din dispora (cu care am avut şi avem excelente relaţii)?!
Va să zică "Lumea monahilor" (apărută cam o dată cu înscăunarea PF Sale) şi "Lumea credinţei" (apărută cu 4 ani mai devreme) nu au făcut vreun rău nici înainte, nici în aceşti aproape 3 ani de nouă veghe arhierească, iar dintr-o dată, peste noapte, devin suspecte şi indezirabile, demne de trecut la noul index inchizitorial şi managerial, înainte de orice alte "produse" ale laicatului ortodox!!!
Îmi pare rău s-o spun, dar ceva nu se leagă în toată această subită ostilitate.
Ceea ce scriu aici este strict în numele meu personal, ca simplu colaborator al acestor publicaţii; n-am căderea să mă exprim oficial în numele celorlalţi - şi nici entuziasmul de a mă angaja în polemici oţioase. Mă mulţumesc să-mi exprim numai nedumerirea şi mîhnirea de ordin personal, ca unul care am fost întotdeauna un slujitor onest al Bisericii mele şi al Ortodoxiei în general, cu mijloacele modeste pe care mi le-a dat Dumnezeu, atît pe plan publicistic, cît şi pe plan editorial.
Dacă i-am greşit cu ceva Părintelui Patriarh, sînt gata să-mi cer iertare. Dar ştiu şi mărturisesc că "Lumea credinţei" şi "Lumea monahilor" nu i-au greşit cu nimic, ca să merite un asemenea embargo oficial. Iar aceasta nu se poate să n-o ştiţi la fel de bine şi dvs., căci e o evidenţă a spaţiului public şi nimic nu s-a făcut pe ascuns.
Mai mult decît atît: am încredinţarea, ca unul ce cunosc bine lucrurile dinăuntru, că "Lumea credinţei" şi "Lumea monahilor", în actuala lor structură, n-ar putea face în nici un caz vreun deserviciu Bisericii, căci ar însemna să-şi nege propria raţiune de a fi. Iar pentru aceasta îndrăznesc să-L iau martor chiar pe Bunul Dumnezeu.
Draga domnule Razvan Codrescu,
in primul rand va multumesc pentru osteneala raspunsului.
In al doilea rand va multumesc pentru prezumtia de buna-intentie pe care mi-o acordati si va asigur ca disponibilitatea mea, de a ajuta pentru a deveni cu totii impreuna lucratori, este una reala si sincera.
Eu cred ca ati da o mare lectie de buna randuiala si de smerenie daca ati accepta sa incepeti demersurile pentru a va sincroniza cu programul misionar al Patriarhiei Romane. Nu cred ca Patriarhul ar refuza in vreun fel gestul dvs ci ar primi cu drag pocainta ca nu ati cerut pana acum aceasta binecuvantare si ar gasi solutii pentru intrarea in randuiala. L-am auzit odata spunand "Nu are rost sa aratam virtuti pe care nu le avem. Eu pun intotdeauna lucrurile la punct ca sa nu se lase cu puncte puncte ...". Providenta a randuit acum un Patriarh al randuielii, al regulametelor, un intemeietor de institutii, un legiuitor, un om foarte limpede in decizii si un excelent administrator. Asa a randuit Providenta din motive care depasesc in orice fel puterea noastra de intelegere si trebuie sa luam cu multumire lucrurile asa cum sunt. Ganditi-va ca tine doua Permanente pe saptamana in care absolut toate deciziile le ia in plen dupa analiza prealabila. Nu se semneaza si nu se decide pe la colturi, prin birouri tet a tet, ci public si la lumina zilei. Este un Patriarh al randuielii si asta va cere si dvs: sa intrati in randuiala, in armata bine-placuta lui Hristos. Daca va temeti de un asemenea demers atunci e bine sa reflectati de ce va temeti. Daca nu va temeti atunci de ce nu o faceti?
Sfatul meu, daca imi permiteti, este sa incepeti demersurile necesare pentru a intra in randuiala, adica de a lucra cu binecuvantarea Patriarhiei, adica de a merge in aceeasi directie si nu paralel sau impotriva. Eu imi ofer ajutorul atat cat pot si sunt convins ca veti avea doar de castigat.
cu drag,
okaliteros
Pentru Okaliteros:
De data aceasta v-am postat binevoitorul mesaj, ca să se vadă cum un context ingrat poate aduce doi oameni oneşti în situaţia de a purta un fel de "dialog al surzilor"...
Constat că n-aţi luat în seamă, punctual, nici una dintre observaţiile mele. La drept vorbind, nici nu mă aşteptam, pentru că bunăvoinţa dvs. sinceră nu se poate întinde - şi e firesc - pînă la a vă leza propriile interese... Altminteri sînt conştient şi eu că dreptatea dvs. abstractă, dar atent conectată la puterea oficială, are toate şansele să triumfe. Ce atîtea "mofturi" pe un prăpădit de laicat?! E mai bine pentru turmă să nu fie cuvîntătoare. Sau, dacă este cuvîntătoare, să fie teleghidată, ca în S.F.-urile cu roboţi androizi.
Ne conjuraţi să venim în Deal. Dar vă asigur că, dacă în aceşti aproape trei ani am fi simţit un cît de mic semn părintesc, cum nu ezitase să ne dea fostul Părinte Patriarh, am fi urcat Dealul cu smerită fervoare şi n-am fi manifestat nici urmă de cerbicie. Numai că în locul oricărui semn părintesc (care putea fi chiar unul de dojană), ne-am pomenit brusc victimele unui gest de forţă, care, într-o "economie de piaţă", bazată pe "legea concurenţei", ar fi fost de înţeles din partea unui simplu manager, dar care e cel puţin descumpănitor din partea unui Părinte spiritual, menit să întruchipeze exigenţele Bunului Păstor.
Nu ştiu care va fi fost adevărata raţiune a gestului respectiv, dar impresia generală a fost aceea că, mai mult decît de-o exigenţă "pastorală", e vorba de ceea ce - în termeni de economie, nu de iconomie - se numeşte "eliminarea concurenţei" (de ordin publicistic, în cazul dat)... Poate că nu este aşa, dar impresia s-a creat şi e foarte dureroasă. Vă rog să ne credeţi că am fost şi sîntem descumpăniţi în consecinţă, şi că avem nevoie de timp - mai mult decît de sfaturi bune - ca să ne revenim din şoc (şi, eventual, să înţelegem ce este de înţeles). Brutalitatea nemeritată lasă urme adînci şi afectează încrederea genuină.
Poate că pînă la urmă, revenindu-ne în fire, ne vom prezenta în Deal, dar eu unul mă tem că s-ar putea să ne simţim nu ca nişte fii veniţi la părintele lor, ci ca nişte vasali valahi veniţi la Înalta Poartă...
Şi dacă noi, cei direct implicaţi, vom pricepe pînă la capăt "raţiunile", s-ar putea ca mulţi alţii, privind din afară, să rămînă cu impresia indezirabilă că ortodoxia dîmboviţeană se mişcă aleatoriu între silă şi şantaj.
Să nu fie!
Diavolul este politic corect
Draga domnule Razvan Codrescu,
va asigur ca am citit cu maxima atentie si buna-intentie raspunsurile dvs. Va multumesc inca o data pentru bunavointa de a-mi raspunde.
Sfaturile pe care mi-am permis sa vi le dau respecta un punct de vedere foarte pragmatic si realist: asa se procedeaza, fie ca ne place sau nu ne place. Eu iau lucrurile asa cum sunt si caut solutii in acest context, fie ca imi place, fie ca nu-mi place. Eu nu emit judecati de valoare ci, vazand procedurile existente, propun solutii motivate.
Nu pot judeca eu acum cine este bine sa faca primul pas. Eu va spun ca daca vreti intr-adevar sa lucrati in Biserica atunci dvs trebuie sa faceti primul pas deoarece nu ati primit vreo chemare. Nu v-a chemat nimeni de la Patriarhie sa faceti reviste pastoral-misionare ci ati "ofertat" dvs, ca sa zic asa. Daca Patriarhia ar decide sa faca o revista adresata cu precadere monahilor si v-ar chema sa fiti redactor-sef al unei asemnea reviste atunci, firesc, chemarea este a "celor din Deal". Pana atunci, cred ca este normal sa urcati "Dealul" si sa faceti smerenie cerand intrarea in randuiala, adica sa va sincronizati cu eforturile misionare ale Patriarhiei si nu cu ale unui grup privat care nu are nici chemarea si nici binecuvantarea Patriarhiei.
cu drag,
okaliteros
Pentru Okaliteros:
Fapt este că sîntem vechi în "nechemare" şi nu deranjasem pe nimeni pînă acum.
Pe de altă parte, dacă în România s-ar face numai la cît cheamă Patriarhia, am fi sărăcuţi de tot...
Eu, de pildă, n-aş fi publicat o duzină de cărţi proprii, n-aş fi tradus pe Dante şi pe Ioan al Crucii, n-aş fi editat cîteva sute de volume (la Anastasia, la Christiana, la Puncte cardinale, la Lumea credinţei etc.).
Sînt fapte, nu speculaţii de birou. Iar pe unii (chiar dacă n-o fi cazul nostru) îi mai cheamă şi Dumnezeu, bunul, cînd şi de unde Patriarhia nu gîndeşte, că aşa Îi place Lui, Duhului, să sufle unde vrea...
Dincolo de toate acestea, vă rog însă să primiţi încredinţarea mea că nu vă preţuiesc mai puţin şi că sînt sincer bucuros că în Deal sînt şi oameni de calitatea dvs. (Dumnezeu să-i ţină şi să-i înmulţească).
Cît despre micul nostru grup de mireni "nechemaţi" (fără de care nici un periodic creştin din România n-ar fi atins pînă acum un tiraj de 30000 de exemplare), vorba poetului: "De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris şi pentru noi..."
Mi se pare mie ca unii din maimarii Bisericii noastre sunt, cum scrie la Carte, ca câinii intraţi în ieslea vitelor: nici nu mănâncă, nici nu lasă vitele să manânce...
Un popă de la ţară
@ Okaliteros
Observand tonul "cuviincios" si glasul grijuliu, consonand cu patriarhicescul glas intru sfat, imi aduc aminte cu mahniciune cum Autoritatea Patriahala, de putina vreme, i-a spus unui bun prieten, cu distantare in glas cam de marimea unui hau, a unei prapastii de netrecut( lucru consemnat si intr-o carte de recenta aparitie)> Nu noi v-am pus sa faceti aceasta. Sunt convins ca odata urcata Dealul, echipei de la Lumea credintei i se vor pune conditii, i se va cere "ascultare" discretionara, ori, pentru a doua oara, i se va spune ca "paralel" nu se prea poate.
Stimate domn, in sufletele acestor oameni credeti ca este dispus sa priveasca cumva actualul Patriarh?
Ranile adanci provocate de Sanctitatea Sa ar putea sa strige la Dumnezeu.
Si nu cred ca El l-a pus pe Sanctiatea Sa sa faca una ca aceasta.
Un economist
@ Anonim
Anonim a spus...
"@ Okaliteros
Observand tonul "cuviincios" si glasul grijuliu, consonand cu patriarhicescul glas intru sfat ..."
Draga domnule Anonim si Economist,
Nu stie nimeni acum ce se va intampla daca echipa de la "Lumea Credintei" ar face smerenie si ar urca Dealul spre a cere binecuvantare de intra in randuiala.
Nu stie nimeni acum daca Parintele Patriarh s-ar uita sau nu in sufletele acestor oameni, precum presupuneti dvs.
Va zic ca nu e usor sa stai fatza catre fatza cu Patriarhul Daniel. Cred ca as putea sa scriu o zi si o noapte despre motivele acestei neputinte. Glumesc, desigur! Insa, dintre toate, cel mai greu este sa stai in fatza lui pentru ca este un om caruia nu poti sa-i ascunzi ceva. Stiu ca pare banala explicatia, insa asa este: cei ce au ceva de ascuns nu-i pot suporta vecinatatea. Ca e vazator cu Duhul, ca e un fin psiholog, ca are o foarte bogata experienta de viata, nimic din toate acestea eu nu le stiu. Stiu doar ca in prezenta lui devii transparent, ca cele rele si ascunse ale sufletului ies la suprafata arzandu-se sau taindu-se. Incercati sa aveti aceasta experienta, a unei intalniri directe cu Patriarhul Daniel si veti avea experienta unui cuptor care "lamureste aurul". Aceasta era si chemarea pe care o adresam echipei de la "Lumea Credintei", sa vina in Deal ca sa se "lamureasca". Si daca pot sa ajut cu ceva, atunci cu draga inima ...
cu drag,
okaliteros
Am primit pe adresa de e-mail, cu specificarea: “Pentru raspuns pe blog”. Probabil ca omul nu e obisnuit sa posteze direct comentarii si a folosit calea cu care e mai familiarizat...
Draga Okaliteros,
E de mirare ca un om cu atatea calitati cum il descrii dumneata pe Patriarhul Daniel poate face gesturi atat de obtuze, poate fi atat de razbunator si de neparintesc, si nu numai cu laicii cum sunt cei de la Lumea credintei, insa si cu monahii sau preotii de mir altii decat cei din preajma sa. Eu am doi nepoti preoti in Tara, in zone diferite ale Tarii, si saracii de ei sunt coplesiti pana la a le pare rau ca s-au facut preoti, desi asta isi dorisera de mici copiii. Noroc ca mai castiga ceva nevestele lor si le mai trimit si eu cat pot ca sa-si creasca copiii. Dumitale ti e usor sa vorbesti de acolo, din anturajul patriarhului unde toate poate sa para OK, insa in Tara e jale mare ca de copiii orfani si obiditi.
Ce pot eu sa spun e ca noi aici ne-am legat mult de aceasta revista Lumea credintei si ea e legatura noastra de suflet cu Tara crestina de acasa. Si n-am gasit nimeni in ea nimic rau, ci numai indemne la viata crestina ortodoxa cum am apucatu-o din mosi stramosi.
Un ortodox din diaspora
Ortodoxului din dispora şi tuturor, spre luare aminte:
Nu-i vorba că PF Daniel n-ar avea calităţi. Are - şi încă multe.
Aici nu discutăm un om în toată complexitatea sa (nici n-am avea căderea s-o facem), ci un gest comis într-o anumită conjunctură, care nu-i neapărat definitoriu pentru om, ci mai degrabă pentru o situaţie de moment, mai puţin fericită.
Eu unul, dacă aş fi încredinţat că e altfel, nici n-aş mai da curs acestor discuţii (care ar fi absolut de prisos).
Şi încă ceva. Am respins cîteva comentarii răutăcioase, în care PF Daniel este acuzat că n-ar fi scris nimic apreciabil ca teolog. Îi invit pe colportorii acestei denigrări nedrepte să cerceteze măcar recenta "Enciclopedie a Ortodoxiei româneşti" şi să bage de seamă că nu-i tocmai cum cred (sau ar vrea) ei!
Nu zic ca n-ar fi asa, dar si dracul stie scripturile si le talcuieste dupa cum voieste.
Patriarhul noastru e inteligent foc si toba de carte, dar inteligenta sa parca ar avea ceva diabolic, de Mare Tartor, nu de parinte sufletesc. Cel putin asa reuseste sa lase impresie prin ce face si ce zice in mod public de trei ani.
Cine nu rabda lucrarea buna si cata s-o surpe in tot felul: dracii sau patriarhii?
Nu cred că foloseşte nimănui să diabolizezi un om - şi mai ales un ierarh al Bisericii - cu generalizări atît de abrupte.
Oricît ne-ar fi necăjit Prea Fericirea Sa cu un gest sau altul (şi patriarhii sînt oameni!), hai să nu uităm că e totuşi Întîistătătorul Bisericii noastre (în afara căreia nu avem nimic mai sfînt pe lume, dacă sîntem creştini adevăraţi) şi că a fost apreciat, pînă la cutare consilier sau funcţionar patriarhal de azi, de un Dumitru Stăniloae, de un Cleopa Ilie şi chiar de un Bartolomeu Valeriu Anania (chiar dacă lumea îl receptează astăzi ca pe marele său adversar)! Îmi amintesc cît de frumos şi de încrezător îmi vorbeau cîndva de tînărul mitropolit Daniel părintele Galeriu, Sorin Dumitrescu, Doru Baconsky sau chiar - poate n-o să vă vină să credeţi! - Răzvan Bucuroiu însuşi, victima inocentă de azi.
Or, eu nu cred că se poate ca un om care a făcut atîtora o impresie deosebită să se fi transformat între timp de-a dreptul într-un monstru sau într-un diavol, cum ţin să-l prezinte, fără scrupule, unii care poate nici nu l-au cunoscut vreodată personal.
Dacă tonul discuţiilor continuă să fie acesta, atunci mă voi vedea nevoit să devin eu Tartorul acestui blog şi să resping comentariile fară să-mi tremure mîna.
@ Un ortodox din diaspora
Asa este cum ziceti dvs: "E de mirare ca un om cu atatea calitati cum il descrii dumneata pe Patriarhul Daniel ar putea face gesturi atat de obtuze, ar putea fi atat de razbunator sau de neparintesc"
Asta recomandam si eu celor de la "Lumea Credintei": daca ar cere o relatie directa cu Patriarhul Daniel ar vedea, pe de o parte, ca este un om cu multe calitati iar gesturile lui pot parea "obtuze, razbunatoare sau neparintesti" tocmai pentru ca nu exista o asemnea comunicare directa. Cum ziceam si in alta postare, si imi cer iertare daca supar pe dl Razvan Codrescu, nu Patriarhia a adresat o chemare si deci este firesc ca initiativa relatiei sa nu apartina Patriarhiei. Eu cred ca odata cu intrarea in randuiala, revista "Lumea Credintei" va descoperi un alt Patriarh, mult mai pastoral si mult mai uman, parintesc si foarte grijuliu cu "copiii" lui. E adevarat, de obicei isi saruta copiii doar in somn, dar va asigur ca si-i saruta.
Faceti acest pas de intrare in randuiala si veti vedea cu adevarat ce era de la Dumnezeu si ce nu. Imi aduc aminte de o pilda in care un parinte vedea si vorbea cu ingerii la Sf. Liturghie, insa facea greseli de tipic. Un frate mai tanar nu a mai rabdat si i-a atras atentia ca greseste la tipic. Parintele s-a suparat si a intrebat pe inger daca fratele are dreptate iar ingerul i-a confirmat ca are. Parintele l-a intrebat din nou pe inger de ce nu i-a spus pana acum si l-a lasat in ratacire atata timp. La acestea, ingerul i-a raspuns: "Am vrut ca indreptarea sa-ti vina prin om".
Mutatis mutandis, eu nu spus ca revista "Lumea credintei" face cele rele, doar ca Dumnezeu a randuit spre smerenia lor ca indreptarea sa le vina printr-un om. Si pana nu vor merge sa ia indreptare vor ramane in tulburare si pacat de ravna lor.
cu drag,
okaliteros
Pentru Okaliteros:
După cum vedeţi, pînă să apucaţi dvs. să postaţi ultimul răspuns, discuţia a mai avansat puţin, chiar dacă nu în direcţia ideală...
Mă bucur că ne întîlnim în cunoaşterea şi recunoaşterea calităţilor Prea Fericirii Sale (mai ştim şi noi, "nechemaţii", cîte ceva), dar asta nu rezolvă problema...
Din spusele domnului( Ierarhului, doamnei, consilierului?!) OKALITEROS nu rezulta vreo imbratisare si binecuvantare din partea Patriarhului Teoctist a LC si o lepadare brutala din partea actualului Intiistatator a acesteia, ci o " neranduiala", o " tulburare', o lipsa de lumina a mintii a "nesupusei" si " nechematei" LC.
Pai daca e "nechemata" cum sa urce Dealul? Cine a creat tulburarea, nu Ierarhul care-si "pupa copii-n doar somn" si ii arata totodats "bagabonti de maidan" inaintea CREDINCIOSILOR, ca sa-i sporeasca in virtute, cica, ca sa-i smereasca, chipurile, dupa cum a citit Santitatea Sa prin carti( ca sa fi indurat ceva mai mult ca cei de la LC nu se prea cunoaste)
Parerea mea e ca Okaliteros e un batjocoritor care infrunta miseleste pe zecile de mii de cititori ai LC. Laudand PF-ul spera ca va trezi "reactii adverse" pe blog, ca sa demonstreze si mai mult "nechemarea" unora si cocotatul pe Deal al altora. Pilda cu oaia cea pierdut-o nu a auzit-o, sa i-o sopteasca si PF Daniel?
Eu nu am nici o probă concludentă că numitul Okaliteros n-ar fi un om cumsecade. Că nu-i împărtăşesc toate punctele de vedere, aceasta-i cu totul altă discuţie.
În ce-l priveşte pe PF Daniel, repet: oricît de nedreptăţiţi ne-am simţi, ca autori sau cititori, este Patriarhul ales al B.O.R. şi are tot dreptul măcar la reverenţa impusă nu de persoana, ci de funcţia sa.
Stimate Domnule Codrescu, daca erati asa de avizat despre calitatile ierarhului Daniel Ciobotea, atunci de ce in 2007 ati semnat pentru ca sa se inscrie in cursa pentru scaunul patriarhal ierarhul Bartolomeu al Clujului?
Monitorul orthodox a pus punctul pe i.
Draga d-le Codrescu, daca IPS Anania ajungea patriarh( oh, Doamne, si cate calitatii( carturaresti, duhovnicesti) il recomanda la aceasta inalta slujire!), Lumea credintei ar fi fost acum " pe cai mari". Razavan Bucuroiu "facea televiziune" pe Deal, iar Lumina ar fi fost prezenta doar la 4 chioscuri din targul Iesilor (si in 2000 de exemplare prin biserici, asa cum iar sta bine si astazi). Acum, daca aflu ca ati mai dat si cu subsemnatul la contracandidatu', iaca, de ce va mai mirati.
Pomenirea de rau( fie ea si a Patriarhului) intuneca chipul si sufletul Orice alta virtute devine atunci zadarnica. Nu te mai necaji, Monitorul.
"Monitorului ortodox":
Vă închipuiţi poate că mă puneţi într-o mare dificultate cu această întrebare, dar nu este deloc aşa. N-am avut şi n-am nimic de ascuns şi, vorba cronicarului, dau seama de toate ale mele, cîte le fac sau le scriu.
Răspunsul este simplu şi vi-l dau cu toată seninătatea (şi, fiind vorba de un RĂSPUNS, cu toată RĂSPUNDEREA): l-am socotit şi îl socotesc pe Înaltul Bartolomeu drept cel mai experimentat şi mai prestant arhiereu în viaţă al Bisericii mele şi mi-ar fi plăcut să-l văd în ultimii săi ani pe scaunul patriarhal, avînd în vedere şi faptul că merituosul mitropolit Daniel oricum ar fi ajuns patriarh după aceea, fiind limpede că n-avea vreun concurent hotărît şi redutabil în generaţia sa.
De asemenea, m-am gîndit că ar fi fost frumos ca imediat după greu încercatul Părinte Patriarh Teoctist, să vină în fruntea Bisericii, fie şi doar pentru puţini ani, tot un om din aceeaşi generaţie, dar cu alt „traseu”, din ceata nu puţin numeroasă a răscumpărătorilor de vremuri, luptător anticomunist, fost deţinut politic, scriitor şi cărturar de seamă, şi acesta să predea ştafeta generaţiei următoare, în numele şi în duhul martirilor crucii din Gulagul românesc. Sînt încredinţat şi astăzi că Înaltul Bartolomeu ar fi fost un patriarh cum n-am mai avut pînă acum şi cum poate nici nu vom avea vreodată, căci oameni de forţa şi înzestrarea sa nu se nasc în fiecare generaţie şi nu sînt experienţial repetabili. Din grabă interesată sau din alte pricini (aici bunul Okaliteros mă va trage de mînecă, şoptindu-mi doct: „Duhul Sfînt!”), n-a fost să fie aşa. În orice caz, a-l preţui pe unul nu înseamnă a-l dispreţui pe celălalt, aşa cum, dacă îmi aleg drept patron spiritual un anume sfînt, nu înseamnă că-i desconsider pe ceilalţi sfinţi. „Honni soit qui mal y pense!”.
P. S. Răspund cu oarecare întîrziere, în miez de noapte, pentru că toată după-amiaza şi seara le-am avut ocupate cu lucrul la „Lumea credinţei”. Poate şi din pricina oboselii acumulate peste zi, am şters fără să vreau, la rînd cu cîteva intervenţii inepte, şi ultimul comentariu al lui Okaliteros, căruia ţin să îi cer aici înţelegere şi iertare.
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire