INTERMEZZO LIRIC: ZĂLOG ETERN

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

Să nu mai fii frumoasă în văzul meu nu poți, 

căci ochii mei de-o viață de-a fir a păr te știu

și-oricît s-ar face-n lume de frig și de tîrziu, 

de tine m-aș aprinde, chiar cînd s-ar stinge toți.

  

Ce ești nimic n-atîrnă pe lîngă tot ce-ai fost,

iar mintea mi-e de tine ca de o vrajă plină, 

și-oricît i-ai fi iubirii cu trupul tău de vină,

rămîi ca rugăciunea știută pe de rost.

  

Ce-i clipa ce ne ține stîngace-n poala ei, 

cînd e-un veleat în spate și-n față-o veșnicie?

Iubirea cu cît moare, cu-atît e-n noi mai vie 

și n-are-n lume raiul mai neclătit temei:

de-am ars și doar o clipă pe rugul ei divin, 

se schimbă carnea-n pîine și sîngele în vin.

Răzvan CODRESCU