DREPTUL DE A GÎNDI

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

Iată că astăzi partizani ai valorilor europene se simt ofensați și îi atacă pe toți cei care nu îmbrățișează orbește tot ceea ce vine din Vest. Dacă îți pui cumva vreo întrebare legată de adopțiile valorilor și culturii vestice, imediat ești catalogat de poliția gîndirii drept retrograd, primitiv, sectar, antieuropean, mistic. Nu mai ai voie să gîndești... Gîndirea liberă este arestată! În mod ciudat toate aceste etichete seamănă cu cele aplicate de bolșevici: criminal, bandit mistic, dușman al poporului etc. Înainte se afirma neîndoielnic faptul că lumina vine de la Răsărit, de la est, adică de la Moscova... Acum se pare că înlocuim această lumină tenebroasă cu lumina care vine de la vest, adică de la Bruxelles și Washington. Este oare această lumină la fel de tenebroasă? 

  

Nu este dreptul meu – acela specificat în Carta Drepturilor Omului – de a încerca să disting, să judec dacă ceea ce adopt este o valoare sau o non-valoare, dacă valorile sau pseudo-valorile care mi se propun sînt adecvate sau nu sistemului de valori, zestrei culturale a acestui popor? Pseudo-valorile sînt niște idei și concepte care au pretenția de a fi valori, dar sînt departe de a putea fi definite ca atare, deși acum se încearcă, prin tot felul de mijloace, înscrierea lor în rîndul valorilor reale, perene ale omenirii. Problema cu care ne confruntăm astăzi o reprezintă limitarea accesului la istoria și cultura poporului din care facem parte, prin tot felul de mijloace mai mult sau mai puțin coercitive. Unul dintre cele mai importante mijloace îl reprezintă instituțiile chiar statului; de exemplu, acestea impun anumite programe de învățămînt sau anumite manifestări „culturale”. Astfel, mi se rupe cordonul ombilical cu Dumnezeu, cu zestrea mea culturală, și în schimb, prin toate mijloacele, coercitive și mai puțin coercitive, mi se impune un nou sistem de valori, o nouă cultură, adică mi se smulg rădăcinile din suflet, mi se amputează o parte din suflet și mi se impune în loc un suflet și un fond care-mi sînt străine. De exemplu, imaginea vampirului transilvan în care a fost transfromat Vlad Tepeș în Occident se potrivește mult mai bine walkiriilor occidentale decît specificului, adevărului istoric și credinței acestui popor.  

De ce spun mijloace coercitive sau mai puțin coercitive? Cînd vorbesc despre mijloace coerctive, nu mă refer la cele de tip militar, ci la șantaj economic, așa cum s-a petrecut în cazul Greciei. Nu adopți setul de legi care ți se cere, se închide robinetul. Elitele noastre au lăsat locul unei clase politice caracterizate de oportunism și lichelism, care, în schimbul susținerii externe, este deseori gata să adopte anumite măsuri favorabile culturii și intereselor străine, de pildă acordarea anumitor privilegii firmelor multinaționale occidentale în dauna firmelor autohtone. Îmi veți spune: ce este rău în asta? Aceste firme sînt de fapt niște cai troieni care vin cu propria lor cultură, pe care o promovează atît în interiorul firmei, în rîndul angajaților, cît și în exterior, în rîndul populației care consumă produsele firmei respective, fie că este vorba de un consum alimentar, ca in cazul Mc Donald’s sau Coca Cola, fie de programe sau jocuri pe computer.  

Cînd vorbesc despre măsuri mai puțin coercitive mă refer simplu la soft power, puterea de a seduce mințile și inimile. Acest soft power pătrunde atît prin cultura firmelor multinaționale, pe care acestea o promovează peste tot în lume, cît mai ales prin mass-media, prin filmele, cărțile, jocurile video propuse. Această stare de fapt este posibilă deoarece majoritatea canalelor mass-media sînt fie deținute de trusturi occidentale, fie de simpatizanți ai acestora. Putem evalua singuri, de pildă, cum o firmă precum Coca Cola a impus o anumită imagine a lui Moș Crăciun peste tot în lume. Să privim numai cum s-a impus la noi în ultimii ani sărbătoarea St. Valentine’s Day din 14 februarie, bietul mucenic al Bisericii primare, a cărui viață o ignorăm cu toții și pe care cultura sau incultura occidentală a transformat-o într-o sărbătoare a dragostei prea adeseori lascive. Sfîntul Valentin a fost martirizat pentru că a cununat creștinește o pereche de tineri, deci nu i-a încurajat să trăiască în desfrînare. Cum putem face din sărbătoarea lui o sărbătoare a desfrîului? Să nu uităm iarăși felul în care s-a impus în ultimii ani Halloween-ul chiar și în grădinițe! În Occident, pe 1 noiembrie catolicii sărbătoresc Ziua Tuturor Sfinților, iar noi la inceputul lui noiembrie sărbătorim Ziua Morților și facem pomenire pentru morții noștri. Ce legătură au acestea cu vrăjitoria?!  

Cine nu își amintește astăzi de filmul serial Dallas, care a avut drept scop să introducă cultura și valorile americane în casele noastre... Filmele care fac propagandă LGBT au exact același rol, de a ne reseta creierele și a ne schimba modul de a gîndi și de a privi lucrurile, urmărind în final schimbarea paradigmei sociale, redefinirea normalității. Cercetătorii au demonstrat că imaginile sînt printre cele mai convingătoare modalități de a ne inocula o nevoie pentru un anumit produs sau patimă și reprezintă cel mai bun canal de promovare a ideilor, pentru că ele acționează atît la nivel conștient, cat și subconștient. În timp ce urmărește imaginile de la televizor, creierul devine pasiv, nu mai gîndește, ci primește ceea ce vede. În acest scop s-a inventat televiziunea. Există un nivel de informație comunicată și preluată în mod conștient, dar și un alt nivel în care este comunicată subconștientului. Să nu uităm că se spune că imaginea rămîne pe retină și se stochează undeva în memorie, astfel că, vrînd-nevrînd, ne influențează. Există chiar studii făcute de către criminaliști cum ar putea descoperi criminalii în funcție de imaginile rămase pe retina victimei. Copiii noștri sînt expuși la imagini încă de la vîrste foarte fragede, ei avînd acces la i-pod-uri și i-phone-uri, precum și la console de jocuri. De cele mai multe ori, jocurile respective conțin scene violente. Nici chiar desenele animate din zilele noastre nu mai sînt atît de inocente precum erau în anii 1990, ci multe dintre ele sînt folosite în același scop, de a promova valorile și cultura occidentală și a le inculca copiilor noștri încă de la vîrste fragede. 

Astfel, televiziunea si internetul au permis sistemului de valori occidental să pătrundă mai adînc pe plan internațional decît era posibil înainte. Gary Dean atrăgea atenția ca site-urile de pe internet sînt ca niște cai troieni, încărcate de concepte și valori. Aceste canale au permis răspîndirea valorilor occidentale în toată lumea, beneficiind de impunerea doctrinei circulației libere a informației.  

În perioada comunistă, dacă emiteai vreo judecată, erai ridicat de Securitate și declarat opozant al sistemului, acuzat de „uneltire contra ordinii sociale”. Acum mai avem puțin și inventăm și un aparat care să ne citească gîndurile! Mă întreb: oare vor fi arestați toți cei care gîndesc altfel? Aici se duce de fapt lupta, la nivelul controlului gîndurilor... Dacă nu te mai gîndești la Dumnezeu, se rupe legătura cu Creatorul și implicit cu harul divin. Dacă ți se șterge memoria culturii din care faci parte, ți se poate implanta în loc orice alt sistem de valori. 

Nu este oare dreptul nostru să judecăm dacă valorile respective ni se potrivesc sau nu, sau dacă sînt doar niște forme fără fond în raport cu sufletul, cu zestrea culturală a acestui popor? Nu este oare dreptul nostru să discernem între o valoare și o non-valoare? Să avem o grilă sănătoasă în funcție de care evaluăm valorile și le separăm de non-valori și de forme fără fond neadecvate culturii și istoriei noastre? 

În același timp, oare acest transfer de valori nu ar trebui să funcționeze în ambele sensuri? Adică dacă alții au dreptul să ne impună valorile lor, oare noi nu avem dreptul să le impunem pe ale noastre? Avem o diasporă suficient de mare, care ar putea să o facă... Deși chiar acest sistem de muncă pendulară care s-a dezvoltat și perfecționat în ultimele decenii poate funcționa ca un cal troian, adică oamenii expuși la un sistem de valori în exterior să îl adopte și să îl absoarbă, introducîndu-l puțin cîte puțin în țară. Și aici din nou se pune problema culturii, a rădăcinilor, a discernămîntului. Dacă încontinuu ești batjocorit pentru faptul că ești român, așa cum s-a încercat timp de cîteva decenii printr-o amplă campanie de presă occidentală, ajungi să te delimitezi de zestrea ta spirituală și culturală, de credința ta și de trecutul tău istoric, ajungi să îți renegi rădăcinile. Se lovește la ora actuală în Biserică pentru că este singura instituție care mai vorbește de suflet, amintindu-ne că omul are și partea aceasta spirituală, și care mai promovează anumite valori morale. Biserica este singura care ne mai amintește de cultura și istoria noastră, singura în care nu îți este rușine că ești român... 

Se pare însă că sistemul nu are nevoie de oameni care să se gîndească la altceva decît la imaginile pornografice, să se exprime cît mai lapidar folosind un limbaj cît mai lasciv și să acționeze cît mai violent și impulsiv... Omul redus la statutul de dobitoc este omul cel mai ușor de controlat și manipulat. Devii ceea ce privești, ceea ce citești. Hrana pe care i-o dăm sufletului nostru este cea care ne zidește în interior. 

Efortul nostru trebuie să fie acela de a construi o Europă bazată pe valori perene... Nu cred că Europa poate fi reprezentată de invazia musulmană, nici de ultimele vrăjitoare vînate în Germania pentru că au fiert o tînără într-un cazan, nici de lobby-urile LGBT care încearcă să își promoveze punctul de vedere și patima în întreaga lume, pentru a transforma o minoritate anormlă în majoritate normală...  

Oamenii au dreptul să aleagă, drept pe care trebuie să îl respectăm cu toții, dar nu au dreptul să impună valorile lor celorlalți. Înțeleg ca minoritățile să aibă drepturi, dar, de exemplu, dacă creștinii își proiectează un film sau au o manifestare proprie, imediat sînt acuzați de fanatism religios, sectarism, prozelitism, propagandă religioasă, așa cum s-a întîmplat cînd niște prieteni ortodocși și catolici au mers în Franța să cînte colinde la un azil de bătrîni. Au fost dați afară chiar de directoarea azilului, pe motiv de propagandă religioasă! La ultimul meu loc de muncă din Franța, în cadrul unei universități, era o rușine să fii creștin. Creștinii erau batjocoriți și se făceau glume pe seama lor, în schimb era apreciat în mod deosebit un transsexual care cîștiga mulți bani din spectacole.

Caii troieni pătrund în casele noastre în mod subtil: printr-un film la televizor, printr-o muzică, printr-o băutură precum Coca Cola, printr-o pereche de jeans sau printr-un pachet de chipsuri... De ce credeți că actorii și cîntăreții cîștigă atît de bine? Pentru că sînt ambasadorii care promovează cel mai eficient sistemul de valori și, în același timp, de non-valori occidental. Toate acestea ne schimbă în timp, pe nesimțite, modul de a gîndi și de a acționa, ne schimbă cultura… Noi putem juca un rol pasiv sau activ, depinde de alegerea noastră. În 2001, scriitorul Mario Vargas Llosa publica un eseu intitulat Cultura libertății, în care argumenta faptul că fiecare dintre noi sîntem liberi să ne formăm o identitate culturală, deci numai de noi depinde cum ne construim cultura, ce fel de valori acceptăm şi ce moștenire lăsăm generațiilor viitoare.

Raluca PRELIPCEANU