9 MARTIE – DE LA VECHII LA NOII MUCENICI

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

  

  

Necesara, singura și adevărata încununare  

a „Anului comemorativ al Patriarhului Justinian  

și al Apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”

  

Patriarhia Română a transmis Centrelor eparhiale „îndemnul de a săvîrşi în ziua de 9 martie, ziua pomenirii celor 40 de Mucenici, slujbe de pomenire a celor care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărînd credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului român”. 

Data de 9 martie a fost aleasă ca zi de pomenire a mărturisitorilor care au pătimit sub dictatura comunistă, din două motive. Primul este acela că „Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, iar al doilea motiv este că „Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizînd că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9 martie a fiecărui an”. 

Într-o interpretare optimistă, îndemnul transmis de Patriarhie poate fi considerat încă un pas înainte făcut spre Canonizarea Sfinților Mărturistiori din vremurile comuniste. Asumarea, la nivelul Patriarhiei, a importanței jertfei aduse pentru credință și libertate de către mărturisitorii și luptătorii anticomuniști se exprimă de mai mulți ani, atît prin slujbe de pomenire a celor căzuți în lupta cu comunismul, cît și prin studii publicate în Ziarul Lumina, în emisiuni la TV Trinitas și Radio Trinitas, prin cărți publicate și conferințe publice despre eroii luptei anticomuniste din România siluită de dictatura comunistă. 

Totuși, într-o interpretare realistă, se poate spune că toate acestea sînt, ca importanță și consistență, doar umbra a ceea ce ar reprezenta, pentru națiunea noastră creștină, canonizarea Sfinților Mărturisitori din vremurile comuniste (prezenți deja în conștiința românilor sub numele generic de Sfinții Închisorilor Comuniste). Cuvîntul potrivit pentru a descrie importanța canonizării Sfinților Mărturisitori din vremurile comuniste este exorcizare. 

Într-o societate românească posedată încă de foști membri ai eșaloanelor 2 și 3 ale Securității și PCR, precum și de urmașii și acoliții acestora, într-o națiune cu sufletul tulburat fie de vechi și încă nedispărute mentalități comuniste, fie, mai nou, de toxicitatea secularizării ateiste și a „corectitudinii politice” importate din spațiul Uniunii Europene, altfel spus, în haosul demonic în care rătăcim de aproape trei decenii, proclamarea publică a sfințeniei celor care au fost schingiuiți, batjocoriți și asasinați în Gulagul din România reprezintă începutul unei adevărate exorcizări. Aceasta pentru că, prin canonizarea Sfinților Mărturisitori din vremurile comuniste, Biserica ar oferi exemple sfinte de curaj în mărturisirea credinței în fața stăpînilor acestei lumi și, totodată, ar reafirma setul de valori morale în temeiul cărora acești români au acceptat să renunțe la confortul compromisului și și-au asumat să înfrunte demonul roșu. 

În România, importanța canonizării mărturisitorilor creștini din timpul dictaturii comuniste a fost înțeleasă și asumată de Biserica Romano-Catolică prin beatificarea și începerea procesului de canonizare a Monseniorului Vladimir Ghika, fost aristocrat român ortodox devenit preot catolic, cel care a refuzat să plece din țară împreună cu Regele, după preluarea puterii de către comuniști, și a decis să rămînă alături de credincioșii săi și să mărturisească împotriva comunismului, motiv pentru care a fost arestat la 18 noiembrie 1952, sub acuzația de „înaltă trădare”, și întemnițat la Jilava, unde a fost amenințat, bătut la sînge și torturat, plecînd la Dumnezeu în ziua de 16 mai 1954, din cauza tratamentului bestial la care a fost supus. 

Biserica Ortodoxă Română are mii de Sfinți Mărturisitori torturați și asasinați în închisorile comuniste sau uciși în luptele de partizani, pe tot cuprinsul țării. Condițiile canonice ale proclamării lor ca Sfinți ai Bisericii sînt întrunite: există evlavie în rîndul poporului și al clerului ortodox – chiar mai mare decît pentru unii dintre Sfinții canonizați de Biserica noastră după 1989 –, există sfinte moaște, există vindecări minunate prin rugăciunea la acești Sfinți, iar dovezile de sfințenie din viața acestora sînt nenumărate și temeinic documentate. 

Proclamarea la nivelul Patriarhiei Române a „Anului comemorativ al Patriarhului Justinian și al Apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului” este un demers important în asumarea publică, de către Biserică a jerfei Sfinților Mărturisitori din vremurile comuniste, însă importanța acestei jertfe pentru istoria și renașterea morală a Națiunii Române impune să fie depășită abordarea strict academică și birocratică: conferințe preoțești, ceremonii religioase, simpozioane, publicare de studii și de cărți etc. 

Canonizarea Sfinților Mărturisitori din vremurile comuniste poate să exprime despărțirea definitivă a Bisericii noastre de acele momente controversate, de compromis discutabil, din istoria relației dintre Biserică și dictatura comunistă. Totodată, canonizarea acestor Sfinți ar exprima un mesaj foarte puternic și clar din partea Bisericii cu privire la imperativele morale ale timpurilor noastre, refuzul Sfinților de a colabora cu dictatura comunistă devenind sursă de inspirație pentru creștinii noștri în a refuza, la rîndul lor, compromisul cu secularizarea ateistă, cu corupția, cu trădarea de neam și de țară, cu ispita comportamentelor anticreștine din societatea contemporană. 

Rătăcirea României postdecembriste și eșecul nostru ca Neam și Țară își au originea tocmai în întîrzierea cu care au fost recuperate și reafirmate valorile creștine în temeiul cărora mii de români – preoți, călugări, militari, profesori, muncitori, țărani, studenți, elevi etc. – s-au împotrivit dictaturii demonice a comunismului. România noastră ar fi fost cu totul alta, dacă figurile demonice ale foștilor membri ai eșaloanelor 2 și 3 ale PCR și Securității ar fi fost alungate din spațiul public, din viața politică, din economie, din cultură, din administrația Statului. Totodată, sufletul Națiunii noastre ar fi fost un suflet plin de lumina credinței, dacă valorile creștine ar fi fost afirmate cu mai mult curaj în calea celor care ne-au jefuit și ne-au trădat după 1989. 

România anului 2017, „Anul comemorativ al Patriarhului Justinian și al Apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, se află la o răscruce de drumuri ale istoriei. Europa așa-zis unită – acest proiect multiculturalist de inspirație neomarxistă numit Uniunea Europeană – este într-o criză profundă și nu reușește să se întoarcă spre Națiunile Europene în numele cărora s-a format. Riscul destrămării acestei unități precare este mai mare decît oricînd. La hotarele Țării stau într-o așteptare neprietenoasă vechi dușmani, tînjind după bucăți din trupul țării noastre. Națiunea Română este dezbinată, trădată vreme de aproape trei decenii de politrucii care au condus Statul Român și lipsită de forța asumării valorilor creștine. Numărul românilor scade cu aproximativ două milioane la fiecare deceniu; pericolul dispariției noastre fizice este unul extrem, dacă nu ne vom opri de la uciderea pruncilor prin avorturi și de la batjocorirea Tainei Cununiei. 

Doar o ofensivă majoră din partea Bisericii mai poate să trezească Națiunea noastră din această somnolență demonică în care s-a scufundat. Canonizarea Sfinților Mărturisitori din vremurile comuniste dobîndește, în acest context, valențele începutului unei necesare exorcizări a sufletului românesc. O exorcizare prin care demonii care ne pervertesc sufletul vor fi alungați, iar drumul nostru în Istorie, spre Judecata lui Dumnezeu, va fi iarăși un drum alături de Iisus Hristos, un drum al mîntuirii noastre, ca Neam creștin. 

Așteptăm, deci, cu mare nădejde în Dumnezeu, ca Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să dea poporului român creștin ortodox vestea cea bună că, în acest an 2017 d. Hr., „Anul comemorativ al Patriarhului Justinian și al Apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului”, Sfinții Mărturisitori din vremurile comuniste vor începe să fie canonizați și își vor afla cuvenitul loc, spre pomenire și închinare, în Sinaxarele și sfintele slujbe ale Bisericii lui Hristos.

  

Nichifor CREMENE