O CAPODOPERĂ A „LITERATURII DE SERTAR”

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

Acest roman al doctorului Corneliu Dida (1942-2008) – încheiat în 1987 – a văzut mai întîi lumina tiparului în 1994. El face parte dintr-un proiect epic mai amplu, de ambiții epopeice, pe care autorului nu i-a fost dat să-l împlinească. Dar chiar și așa, cartea rămîne rotundă în sine și relevantă, constituind probabil cel mai bun roman scris pînă azi pe tema rezistenței anticomuniste și a întregii noastre tragedii istorice din inima secolului XX. Dincolo de siguranța scriiturii, de forța personajelor și de dinamica ideilor, avem de-a face cu fresca unei lumi în toată tulburătoarea ei complexitate. Spațiul concentraționar de la Valea Nistrei, în care converg toate firele epice, este „ocheanul” prin care ni se dezvăluie această lume în dureroasă prefacere. Sigur, accentul cade pe rezistența anticomunistă, în toate ipostazele ei: grupurile de rezistență din exil (de la care pornește desfășurarea epică), închisorile și lagărele de muncă din țară, partizanatul din munți, dar și rezistența cotidiană, să-i zicem domestică, a unei umanități ce încearcă să-și salveze condiția în pofida tuturor dramelor cu care se confruntă, pe dinăuntru și pe dinafară. (Răzvan Codrescu)

Imagini de la lansarea cărții la Librăria „Mihai Eminescu” din București (luni 27 februarie 2017), la care au luat cuvîntul Florin Dobrescu (organizator), Răzvan Codrescu (editor), dr. Alina Ioana Dida (fiica autorului), Sorin Lavric, Demostene Andronescu și Dan Puric.