SINAXAR ROMÂNESC (42)
SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME
9 septembrie:
SFINȚII CUVIOȘI
ONUFRIE DE LA VORONA
ȘI CHIRIAC DE LA TAZLĂU
Sfîntul Cuvios Onufrie de la Vorona s-a născut pe la anul 1700, undeva în Rusia, într-o familie pravoslavnică de neam ales. Atras de faima sihaștrilor moldoveni, a venit în părțile noastre pe la jumătatea secolului 18 și a ucenicit pe lîngă Cuviosul Paisie. În anul 1764 intră în obștea Schitului Sihăstria Voronei, iar timp de 25 de ani se va nevoi într-o peșteră de pe malul pîrîului Vorona, pînă la sfîrșitul pe care și l-a cunoscut dinainte. În noaptea Sfintelor Paști, dorind cuviosul a se împărtăși pentru cea din urmă oară cu Trupul și Sîngele Mîntuitorului, un înger i s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din Tudora și i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine și să se ducă la robul lui Dumnezeu Onufrie, care după cîteva zile a și adormit întru Domnul (29 martie 1789), fiind îngropat în livadă, la rădăcina unui măr. A fost canonizat în toamna lui 2005.
Sfîntul Cuvios Chiriac de la Tazlău s-a născut pe la începutul secolului
17, într-o familie dreptcredincioasă din Mesteacăn (Neamț). S-a călugărit din
fragedă tinerețe și mai tîrziu s-a retras în pustnicie, într-o peșteră de pe
Măgura Tazlăului, unde s-a ostenit vreme îndelungată, dobîndind darul
rugăciunii neîncetate, al vindecării bolilor și al izgonirii demonilor, încît
vestea îi mersese pînă dincolo de hotarele Moldovei, iar Sfîntul Ierarh
Dosoftei (care l-a cunoscut și față către față) nota despre el că „tare mult
s-a luptat împotriva vrăjmașilor celor nevăzuți și desăvîrșit i-a biruit”.
Mutat la cele veșnice pe la 1660, a fost înmormîntat chiar în pridvorul
bisericii Mănăstirii Tazlău, unde trupul i-a rămas neputrezit, fiind trecut în
rîndul sfinților în anul 2008. (R. C.)
Mai puteți citi pe acest blog:
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:00
0 comentarii
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire