INTERMEZZO LIRIC: LIMBA NOASTRĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Constantin Brâncuşi, Măiastra

LIMBĂ DE DOR

E limba noastră toată numai dor

şi-s vii în ea iubirile apuse,

şi nu-i cuvînt pe cerul ei să nu se

mlădie-n vers ca pasărea în zbor.

Pe vrejul lumii toate nasc şi mor,

dar veşniceşte duhu-n cele spuse

şi n-or putea de vreme fi răpuse

cîntările, cu taina vrăjii lor.

Şi Dumnezeu mereu de faţă este

în ce-are graiul mai frumos şi sfînt,

făcut el însuşi răstignit Cuvînt,

ce-nvie iar şi iar şi dă de veste

că nu-i nimic în cer şi pe pămînt

să n-aibă tîlc în marea lui poveste.

DARUL LIMBII

Ne-a dat în rostul stirpei Dumnezeu

un dar ceresc şi mai presus de toate,

urzit din pretutindeni şi mereu,

menit să vrea şi-ncrezător că poate.

O limbă cum nu multe-n lume sînt,

avută, mlădioasă şi isteaţă,

cu iscusiri de cer şi de pămînt,

şi grea de vis, şi doldora de viaţă.

De ce n-am fost cuvîntul ne răzbună,

şi-atît cît sîntem, ne-dulcim cu el,

şi-n ce vom fi îl vom avea cunună,

şi nou mereu, şi pururea la fel,

dreptmăritor al celui de la care

puterea-ntreagă-a harului o are.

RONDELUL LIMBII NOASTRE

În limba noastră-s toate mai frumoase

şi prind o viaţă nouă în Cuvînt,

şi-n lume urme mai adînci să lase

în nici un grai nu pare Duhul Sfînt.

Că ne e vorba foşnet de mătase

sau vuiet între ceruri şi pămînt,

în limba noastră-s toate mai frumoase

şi prind o viaţă nouă în Cuvînt.

Şi cum să nu simţim vecia-n oase,

şi cum să nu se facă visul cînt,

cînd la mezatul dragostei ne scoase

Cuvîntul viu prin care-aievea sînt

în limba noastră toate mai frumoase?

Răzvan CODRESCU