ANTOLOGIA «PUNCTELOR CARDINALE» (CXI)

SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME

Revista Puncte cardinale a fost întemeiată în ianuarie 1991 de către veteranul de război şi fostul deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu şi a apărut lunar la Sibiu, fără nici o întrerupere, timp de 20 de ani (240 de numere). Nucleul redacţional a fost alcătuit din Gabriel Constantinescu, Răzvan Codrescu, Demostene Andronescu, Marcel Petrişor şi Ligia Banea (n. Constantinescu). Generaţia închisorilor comuniste a fost sufletul revistei şi i-a dus greul. Lista alfabetică a tuturor colaboratorilor şi a sprijinitorilor mai importanţi ai revistei poate fi accesată aici. Pentru detalii despre această antologie on-line, a se citi aici. (R. C.)

Imaginea care a însoţit textul în revistă

2005
CULTUL EROILOR 

LA ROMÂNI

De eroi ne aducem aminte, sincer sau complezent, doar la momente festive. Apoi intervine uitarea şi meschinăria noastră naţională. Din lipsă de fonduri, indolenţă sau cîteodată rea-voinţă, zac în paragină zeci de mii de morminte ale ostaşilor români îngropaţi în glii străine. În timp ce statele europene au reuşit să-şi recupereze simbolic eroii din cele două Războaie Mondiale, plecînd în pelerinaj acolo unde în urmă cu mai bine de jumătate de veac se desfăşurau lupte sîngeroase, România pare să-şi fi uitat complet martirii. Cimitire de onoare năpădite de bălării, monumente comemorative lăsate în paragină, civili înmormîntaţi alături de soldaţi căzuţi la datorie – toate acestea demonstrează dezinteresul românilor pentru propriul trecut. Ziua Eroilor, sărbătorită o dată cu Înălţarea Domnului (anul acesta: 9 iunie), declanşează de regulă, demagogic şi propagandistic, o competiţie tacită între politicienii ahtiaţi după “imagine”, care se întrec în “dimensiunile coroanelor”. În timp ce Ungaria, Germania, Rusia sau Italia au făcut din cultul eroilor un veritabil prilej de pelerinaj şi reculegere identitară, România semnalează prezenţa cimitirelor de onoare ale soldaţilor săi prin bălării şi buruieni… Se spune că trecutul creează identitatea naţională. Condiţiile dezastruoase în care se află necropolele noastre de onoare întăresc ideea că românii şi-au uitat complet eroii...

Tradiţii şi eforturi oficiale

În 1919, în urma prevederilor Tratatului de la Versailles privind comemorarea celor căzuţi la datorie, se înfiinţa în România Societatea Mormintelor Eroilor Căzuţi în Război, devenită pe 1 august 1940 Aşezămîntul Naţional “Regina Maria”. În 1920, se stabilea ca Ziua Eroilor să fie comemorată la 40 de zile după Sfintele Paşti, de praznicul Înălţării Domnului. În semn de veşnică cinstire, în anul 1923, conducerea statului român a decis ca simbolul sacrificiului celor căzuţi pentru reîntregirea patriei să fie evocat de osemintele unuia dintre ostaşii necunoscuţi de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, Tg. Ocna, Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Ardeal şi Basarabia. Deshumarea şi ridicarea acestor rămăşite pămînteşti a fost urmată de aşezarea lor în zece sicrie de stejar, căptuşite cu tablă de zinc şi depuse în Biserica “Adormirea Maicii Domnului” de la Mărăşesti, în ziua de 13 mai 1923. În 1948, o dată cu venirea comuniştilor la putere, Ziua Eroilor avea să fie stabilită pentru data de 9 mai, ulterior această ceremonie devenind cea a “Independenţei de Stat şi a Victoriei asupra Fascismului”. Înainte de '89, cultul eroilor a suferit o politizare excesivă pe linie de partid, mitul soldatului român devenind nucleul unui patriotism gregar, în conformitate cu doctrina comunistă. În perioada postdecembristă, cultul eroilor avea să devină un exerciţiu de imagine pentru politicienii care abia în 2003, prin legea 379, aveau să înfiinţeze Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor. Directorul Oficiului, col. prof. dr. Cristian Scarlat, declară că “rare sînt cazurile cînd la mormintele eroilor neamului poate fi observată o lumînare aprinsă sau o mînă de flori”.

În Moldova, craniile 

ostaşilor români

ies din pămînt!

În bătălia de la Ţiganca (Republica Moldova), Armata Română a înregistrat una dintre cele mai mari pierderi de vieţi omeneşti din istoria sa. Cei 26.000 de eroi ai neamului au fost înhumaţi, unul peste altul, în trei gropi commune, la Cania, Iepureni şi Stoianovca. La Ţiganca şi pe multe alte cîmpuri de bătălie de dincolo de Prut, unde, la începutul celui de-al doilea război mondial, au căzut la datorie mii de ostaşi români, scheletele acestora ies la suprafaţă (nu din morminte, căci ei nu au morminte, ci din pămîntul reavăn). În perioada regimului comunist, gropile au fost profanate, iar scheletele ies la suprafaţă în fiecare primăvară, după topirea zăpezii... Dacă pînă în 1944, ostaşii au fost cinstiţi cum se cuvine, după terminarea războiului ruşii au trecut cu buldozerele peste morminte şi peste micul monument, iar pe locul astfel nivelat a apărut… o fermă de porci. După 1990, situaţia nu s-a schimbat, doar că în locul fermei de porci a apărut… o stînă de oi. În schimb, ostaşilor sovietici li s-a ridicat un monument. În stînga Prutului sînt aproape două sute de aşa-zise cimitire ale militarilor români căzuţi în timpul celui de-al doilea război mondial. Şi toate, sau aproape toate, sînt în paragină.

Stop-cadru la Ţiganca

Ruşii nu vor să semneze acordul

Înainte de înhumare, o parte dintre eroii căzuţi la Ţiganca au fost identificaţi, printre aceştia numărîndu-se şi col. Gheorghe Niculescu, comandantul Regimentului “6 Mihai Viteazul”. Cei mai mulţi au fost însă înmormantaţi la grămadă. Iniţial, locul respectiv a fost împrejmuit şi, în cimitirul astfel amenajat, s-a ridicat un monument în memoria lor. Însă, după terminarea războiului şi instalarea în regiune a puterii sovietice, ruşii au trecut cu buldozerele peste morminte şi peste monument. După 1990, cînd Uniunea Sovietică s-a dezmembrat, situaţia acestui cimitir (ca şi a multor altora, de altfel) nu s-a schimbat prea mult. În mijlocul terenului rudimentar s-a amenajat o mult prea modestă cruce de lemn, care străjuieşte umil un cîmp plin de oseminte scoase la suprafaţă de intemperii şi parcă de revolta tacită a eroilor neamului. Dacă în Ungaria, lîngă Hungaroring, monumentul închinat eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial a devenit un veritabil loc de pelerinaj, dar şi în Germania, stat cu care ONCE a semnat un acord privind întreţinerea monumentelor şi cimitirelor de onoare, nu la fel stau lucrurile cu Rusia. “Există un acord parafat cu Rusia în acest sens, însă nu a fost semnat pînă în prezent. Într-adevăr, nici omologii ruşi nu au o bază de date comparabilă cu cea germană, dar preocuparea Ambasadei Rusiei din România pentru necropolele închinate ostaşilor lor face ca monumentele ruseşti de pe teritoriul ţării noastre să fie întreţinute foarte bine”, susţine d-l Cristian Scarlat, care adaugă că “nu atît cele 1450 de locuri de înhumare a celor peste 96 de mii de soldaţi români căzuţi la datorie peste hotare” îl preocupă, cît cele aflate pe teritoriul României. ONCE speră ca, prin programe de promovare susţinute, să revitalizeze un spirit naţional îmbolnăvit de uitare.

Blestemul eroilor

Fiii acestui popor au mers la război cu entuziasm şi au murit conştienţi că se jertfesc pentru o cauză dreaptă, aşa cum reiese din scrisoarea unuia dintre aceşti eroi trimisă celor dragi, cu doar cîteva zile înainte de a cădea vitejeşte în luptă: “De-o fi să mor... mor pentru Patria unde m-am născut şi unde ştiu ca are să trăiască în pace şi fericire copiii, părinţii şi familia mea... Moartea pentru ţară este o mare cinste, fiindcă pecetluim imn de veci României cu moartea noastră”. Şi la fel ca el gîndeau toţi cei peste ale căror oseminte trec astăzi nepăsători localnicii. Şi asta cu atît mai mult cu cît au şi un exemplu la îndemînă: în centrul satului Ţiganca, ostaşilor sovietici morţi în luptele de aici li s-a ridicat un monument pe care scrie că “Patria nu-şi uită eroii” şi la care se depun flori şi se păstrează momente de reculegere. Să fi avut perfectă dreptate un Emil Cioran cînd spunea cinic că “românii sînt poporul cu cea mai multă apă în sînge”?... ONCE se confruntă nu numai cu uitarea extinsă la nivel naţional a propriilor eroi, dar şi cu dezinteresul autorităţilor locale de a se îngriji de cimitirele de onoare, de monumentele şi plăcile comemorative închinate celor căzuţi la datorie. “Fie teama de a nu fi stigmatizaţi ca naţionalişti, de parcă ar fi o ruşine să îţi iubeşti eroii, fie pur şi simplu dezinteresul au făcut ca multe din operele închinate cultului eroilor să ajungă ca vai de ele. Mult mai îngrijorător este însă faptul că după '89 cultul eroilor a dispărut aproape complet din mentalul naţional. Astfel, în prezent nu mai miră pe nimeni să vadă alături de crucile abandonate ale eroilor neamului mormintele unor civili sau, şi mai grav, necropolele soldaţilor germani sau unguri prefăcute peste noapte în cimitire civile. Monumente precum cel din Băneasa, precum cimitirele de onoare din Buzău, Vrancea sau Braşov, lăsate de izbelişte, dar şi faptul că doar 15% din prefecturile din ţară au răspuns afirmativ propunerilor organizatorice privind Ziua Eroilor din acest an, vin să întărească dezinteresul românilor faţă de propriul trecut”, declară d-l Scarlat.

Străinii ne îngrijesc mormintele...

Statul german, de exemplu, a luat măsuri ca osemintele tuturor ostaşilor căzuţi în Basarabia să fie strînse şi reînhumate într-un cimitir special amenajat în preajma satului Grăţieşti. De asemenea, la Chişinău sînt, nu departe unul de altul, două cimitire, unul german şi celălalt românesc. În timp ce cimitirul german este, prin grija statului german, frumos amenajat, cu cruci mereu proaspăt vopsite, cu morminte bine delimitate şi alei îngrijite, cimitirul românesc este lăsat de izbelişte. Această situaţie fiind întîlnită şi pe teritoriul României, unde an de an soldaţi germani în rezervă vin în pelerinaj la cimitirele şi monumentele eroilor lor, pentru a le întreţine şi îngriji. “Atunci cînd văd lîngă necropola închinată soldaţilor germani un cimitir românesc lăsat în paragină, uneori se apucă să smulgă buruienile, să taie arbuştii care acoperă plăcile comemorative sau monumentele, dînd astfel o lecţie localnicilor, care nici nu bagă de seamă că acolo se odihnesc eroii neamului”, explică directorul ONCE. “Germanii au o situaţie exactă a fiecărui soldat căzut pe cîmpul de luptă. Ei ştiu mai bine decît noi ce soldaţi au îngropaţi pe teritoriul României, în ce loc şi împrejurările în care acesta şi-a pierdut viaţa”.

ONCE – luptă împotriva uitării

În timp ce în ţară Cimitirul Militar Britanic, Italian, Turc, Sovietic, Cimitirul Internaţional de la Slobozia (unde sînt înhumaţi 1918 militari: 1 francez, 214 algerieni, 18 germani, 142 indieni, 1493 turci, 10 britanici, 77 de români, 40 de ostaşi necunoscuţi)  sînt relativ bine întreţinute, peste graniţă cea mai mare parte a cimitirelor româneşti este dată uitării. Preocuparea prioritară a ONCE este în prezent recuperarea culturală şi întreţinerea cimitirelor româneşti aflate dincolo de graniţă. “Echipe de specialişti pleacă pe teritoriul altor ţări pentru a descoperi şi înregistra date privind numărul, identitatea şi locul de înhumare a soldaţilor români căzuţi la datorie. Cea mai mare descoperire a fost cimitirul de la Ostffyasszonyfa, din Ungaria, unde au fost îngropaţi un număr cuprins între 4.300 şi 12.000 de soldaţi români, fii de ţărani ardeleni morţi în Primul Război Mondial în închisorile ungare”, explică istoricul. Avînd la dispoziţie arhivele Armatei Române, texte memorialistice, jurnale de război, rapoarte ale preoţilor de regiment şi liste cu voluntari plecaţi pe front, specialiştii de la ONCE şi-au propus să definitiveze lista completă a eroilor neamului. “Chiar dacă este vorba de o muncă titanică, cifra acestora estimîndu-se la cîteva sute de mii, acest lucru va permite fiecărui urmaş să descopere unde este îngropat cel care a dispărut pe front în urmă cu mai bine de un veac”.

Florian BICHIR

Albania: Militarii români provin din rîndul celor luaţi prizonieri de trupele austro-ungare în Primul Război Mondial. 103 militari români sînt înhumaţi în: Dürres (2), Elbasan (76), Shkodra (15), Valona (10). Armenia: 175 de militarii români decedaţi în lagarele sovietice, în locuri încă neprecizate. Azerbaidjan: 162 militari înhumaţi în locuri încă neprecizate. Belarus:  Nu se cunosc  localităţile în care sînt înhumaţi militarii români. Belgia: 11 militari români sînt înhumaţi în cimitirele din Boussu-sur-Haine (1), Anvers (1), Charleroi (1), Mons (8). Cehia: Numărul celor decedaţi este de aproximativ 1.500, marea majoritate a eroilor români găsindu-se la Brno. Estonia: Înhumaţi 12 militari români, însă nu se cunosc localităţile. Franţa: Numărul militarilor români înhumaţi  este de 2.746, iar principalele localităţi sînt: Dieuse (947), Haguenau (472), Soultzmatt (680), Labry (256), Sarrebourg (224), Maubenge (80). Georgia: 303 militari români sînt înhumaţi în locuri încă neprecizate. Germania: În anii Primului Război Mondial şi-au pierdut viaţa pe teritoriul german aproximativ 3.500 de militari. Ei sînt înhumaţi în localităţile: Zwikau (120), Veil-am-Rhein (53), Mannheim (62), Worms (153), Schaeferthal (72), Ulm (99). Grecia: În cimitirul din Drama sînt înhumaţi 97 de militari români luaţi în prizonierat în Primul Război Mondial. Italia: Numărul celor decedaţi este de 1.189, principalele localităţi sînt următoarele: Casale D'Altamura (165 morţi), Trento (109), Avezano (137), Bolazaro (54), Udine (56), Piedimelze (69), Totoli (47), Milano (18). [ex-]Iugoslavia: Pe teritoriul Sloveniei sînt înhumaţi 448 de militari decedaţi în prizonierat în timpul Primului Război Mondial. Ei se găsesc în cimitirele din: Brje pri Komnu, Ljubljana (80), Rence, Skofja-Loka, Ukanc (2). În Bosnia-Hertegovina sînt înhumaţi 69 de soldaţi în cimitirele din Sarajevo (32) şi Zenica (28). În Croaţia este înhumat un militar român în localitatea Zagreb. Pe teritoriul Serbiei şi Muntenegrului sînt înhumaţi 3.439 de militari români. Cimitire româneşti mai mari sînt în localităţile: Kotor (162), Nis (215), Smedorovo (2.458). În Macedonia (FYROM) sînt înhumaţi 1.114 militari români decedaţi în prizonierat în timpul Primului Război Mondial. Cimitire româneşti sînt în localităţile Gradska (241), Skopje (153), Veles (664). Kazahstan: 940, înhumaţi în Akmolinsk (40), Kazahstanul de Vest (50) şi în alte localităţi (850). Letonia: Un militar român, decedat într-un lagăr sovietic. Localitatea nu este cunoscută. Lituania: 2 militari români, localităţile nefiind cunoscute. Moldova: 6.072.  Principalele localităţi în care sînt înhumaţi militarii români sînt: Ţiganca (1.061), Cania (938), Miclăuşeni (350), Chişinău (232), Soroca (455), Tighina (518). Polonia: 3.294 în cimitirele din Stargard Szezerinski (24), Markajny (506), Lidsbark Warminski (506). Slovacia: 15.077 în Zvolen (10.384), Banska Bistrica (1.720), Nova Bana (15), Podkriva (57), Stara Tura (36). Ungaria: Pînă în prezent n-au fost identificate cu suficientă precizie locurile de înhumare ale militarilor decedaţi în prizonierat în anii Primului Război Mondial. Sînt identificate cimitirele de la Ostffyasszonyfa (între 4.300-12.000 de morţi) sau de la Sulysap (număr necunoscut). Militarii căzuţi în Al Doilea Război Mondial  sînt înhumaţi în peste 470 de cimitire şi parcele militare, iar în cinstea lor au fost ridicate monumente în peste 19 localităţi. Uzbekistan: 10 militari români, în locuri încă neprecizate. (Fl. B.)

* Florian Bichir, “Cultul eroilor la români”, în Puncte cardinale, anul XV, nr. 6/174, iunie 2005, pp. 1-2. Numărul a purtat acest motto: “În sfintele morminte [ale eroilor noştri] sînt rădăcinile României, precum în boabele care au putrezit în toamnă sînt rădăcinile lanurilor verzi… Există două moduri de a comemora pe eroi: unul, lăsîndu-ne o dată pe an cartea de vizită la mormintele lor; altul, continuînd şi desăvîrşind în supravieţuitori opera pentru care ei s-au jertfit… Să recunoaştem, în ziua aceasta a îngenuncherii la morminte, că noi n-avem într-adevăr un cult al eroilor: comemorările noastre sînt cărţi de vizită lăsate în grabă la poarta cimitirelor…” (Nichifor Crainic).

Autorul articolului, la vremea respectivă

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Antologia Punctelor cardinale (I) – “Cine se teme de naţionalism?” (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (II) – Interviu cu Părintele Calciu (1991)

* Antologia Punctelor cardinale (III) – “Mircea Eliade – «credinciosul fără Dumnezeu»?” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (IV) – “Fiziologia trepăduşului” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (V) – “«Resurecţia» lui Nichifor Crainic între bucurie şi dezamăgire” (1992)

* Antologia Punctelor cardinale (VI) – “Necesara despărţire a apelor” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VII) – “Distincţii necesare” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (VIII) – “Spiritul viu al dreptei” (1993)

* Antologia Punctelor cardinale (IX) – “Dimensiunea transcendentă a politicului: Mişcarea Legionară” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (X) – “Necesitatea unei viziuni de dreapta...” (1994)

* Antologia Punctelor cardinale (XI) – “Apelul unui licean către «oastea naţionalistă»” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XII) – “Confruntarea dintre Memorie şi Uitare” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIII) – “Martin Luther şi evreii...” (1995)

* Antologia Punctelor cardinale (XIV) – “Dreptatea d-lui Pleşu” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XV) – “Pe marginea unei decepţii” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVI) – “Unde d-l Pleşu nu mai are dreptate” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVII) – “Viaţa – proprietate de stat” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XVIII) – “Sensul unităţii creştine” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XIX) – “Căderea Cuvîntului în cazuri” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XX) – “O reacţie a d-lui Patapievici” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXI) – “San Juan de la Cruz: Romances” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXII) – “Inchiziţia marxistă împotriva lui Mircea Eliade” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIII) – “Domnul Petru Creţia şi «legionarul de 1,65»” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIV) – “Iarba verde de acasă…” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXV) – “Doar o vorbă să-ţi mai spun…” (1997)
* Antologia Punctelor cardinale (XXVbis) – “«Doar o vorbă să-ţi mai spun...»” (1996)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVI) – “Nici printre evrei n-a lipsit admiraţia pentru Codreanu!” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVII) – “Între zoón politikón şi homo religiosus” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXVIII) – “Apocalipsa şi ştiinţa” (1997)

* Antologia Punctelor cardinale (XXIX) – “Stafia comunismului la Paris”   (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXX) – “«Dogma capitală» a «Noii Ordini Mondiale»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXI) – “Falimentul speranţei” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXII) – “Masoneria şi organizaţiile internaţionale” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIII) – “Ispita «iubirii»” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIV) – “Apostrof-area ca asasinat moral” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXV) – “Fabulă cu trandafir” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVI) – “Biserica să nu se teamă de puternicii zilei!” (1998)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVII) – “Aspecte ale dialogului religie-cultură…”

 (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXVIII) – “Puncte cardinale 100”: “La aniversară”, “Măcel de Buna Vestire”, “Marginalii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XXXIX) – “Cronica unei gafe editoriale” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XL) – “Epica Holocaustului…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLI) – “Lecţia americană” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLII) – “Demonizarea Americii” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIII) – “«Dictatura bunului simţ»…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIV) – “În sfîrşit, Acasă…” (1999)

* Antologia Punctelor cardinale (XLV) – “Anul Eminescu”, “Oda (în metru antic): deschiderea nivelelor de receptare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVI) – “Cine eşti dumneata, domnule Neştian?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVII) – “Demitizarea” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLVIII) – “Maxime Egger: Cum am devenit ortodox” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (XLIX) – “Marea iertare” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (L) – “Maica Mihaela” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LI) – “Un luceafăr pe columna cezarilor” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LII) – Interviu cu Alain de Benoist (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIII) – “Radu Gyr sau despre gratuitatea eroismului” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LIV) – “Supără realitatea sau formularea ei?” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LV) – “Marginalii la o scrisoare a lui Mircea Eliade” (2000)

* Antologia Punctelor cardinale (LVI) – “Odihna de Eminescu” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVII) – “Mesianismul Dreptei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LVIII) – “Misiunea românilor în istorie” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LIX) – “Obligaţiile unei conştiinţe morale” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LX) – “Naţionalismul şi România de azi”, “Menirea generaţiei noastre” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXI) – “Lichidarea unei legende” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXII) – “Pentru o Europă unită a naţiunilor” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIII) – “Kitsch-ul în literatura politică naţionalistă” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIV) – “Despre a fi altfel” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXV) – “Pentru un naţionalism european” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVI) – “Caracterul naţional al Ortodoxiei” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVII) – “Un evreu renegat avertizează America” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXVIII) – “In memoriam: Horia Bernea”, “Muzeul Ţăranului Român după Horia Bernea” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXIX) – “Europa lui Hristos” (2001)

* Antologia Punctelor cardinale (LXX) – “Ziua judecăţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXI) – “Interviu cu istoricul Neagu Djuvara” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXII) – “Elitele şi partidele politice” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIII) – “Revolta «omului recent»” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIV) – “Naţionalism şi democraţie” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXV) – “Perversiunea naţional-comunistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVI) – “Isteria antifascistă” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVII) – “Moştenirile lui Horia Bernea” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXVIII) – “Veşti triste din Spania” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXIX) – “Mai bine prea tîrziu decît niciodată!” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXX) – “Centenarul Petre Ţuţea (1902-2002)” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXI) – “Rost – «manifestul românesc» al unei noi generaţii” (2002)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXII) – “Istoria în actualitate: Penele Arhanghelului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIII) – “Cultul monştrilor” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIV) – “Nu-i pace sub măslini...” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXV) – “Aceşti evrei visători şi utopiile lor păguboase” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVI) – “De la vulgaritate la perversiune” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVII) – “Dimensiunea cosmică a dorului” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXVIII) – “Călătorie în «buricul pămîntului»” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (LXXXIX) – “Taina fratelui” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XC) – “Conceptul de medicină creştină” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCI) – “Cazul Paulescu văzut cu ochii altora” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCII) – “Political correctness?” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIII) – “Tîlcuirea patristică a Psalmului 50” (2003)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIV) – “Un clown pentru Nobel?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCV) – “Chilia isihastului în lume” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVI) – “Paul Goma «antisemit»?” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVII) – “Catedrala Mîntuirii Neamului...” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCVIII) – “Mircea Dinescu între ignoranţă şi abjecţie” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (XCIX) – “August roşu: circ fără pîine” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (C) – “«Insurecţia» de la 23 august văzută prin ochii unui soldat german” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CI) – “Erosul care mişcă lumile” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CII) – “Sfinţita rugăciune” (2004)

* Antologia Punctelor cardinale (CIII) – “Păcatul lui Onan” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIV) – “Dante, Infernul, Cîntul XXXIV” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CV) – “Acatistul Sfinţilor Români din închisori” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVI) – “Giulgiul din Torino: o provocare perpetuă” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVII) – “Tentative de purificare” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CVIII) – “La despărţirea de Papa Ioan Paul II...” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CIX) – “Cine a fost Teodor M. Popescu?” (2005)

* Antologia Punctelor cardinale (CX) – “Cuvînt prevenitor despre idolatrie şi magie” (2005)