I
Iubire nu e fără cer în ea
şi nu e cer să-ncapă într-o poală:
ardoarea cărnii, singură şi goală,
iubire nu-i, oricît de mult ar vrea.
Rîvneşti iubirea? Caut-o de stea
şi fugi de focul poftei ca de-o boală!
Iubire nu e fără cer în ea
şi nu e cer să-ncapă într-o poală.
E hărăzit măsura să i-o dea
nu sîngele, în iutea lui răscoală,
ce-i este tainei sfinte piază rea,
ci duhul ştie,-n veghea lui domoală,
că nu-i iubire fără cer în ea.
II
Iubirea noastră-i,
Doamne, prea puţin
şi stă-ntre duh
şi carne risipită,
cînd dor, cînd
vis, cînd rîvnă, cînd ispită,
mereu datoare
rostului divin.
Cînd ne pîndeşte
moartea să ne-nghită,
mirare-i oare că,
din chin în chin,
iubirea
noastră-i, Doamne, prea puţin
şi stă-ntre duh
şi carne risipită?
Iubirii tale
singure mă-nchin,
şi-ntreagă-n cer,
şi-n lume răstignită,
prin care toate
la lumină vin,
c-aici, de-am fi
chiar lamură sfinţită,
iubirea
noastră-i, Doamne, prea puţin!
III
Să nu le uiţi,
ţi-oi spune iar şi iar
poveştile iubirii
de-altădată,
dar nu-i nimic
iubirea fără har,
nici basmul fără
noima lui uitată...
De ce-i smintită
lumea n-am habar,
dar eu, pe limba mea
înfiorată,
să nu le uiţi,
ţi-oi spune iar şi iar
poveştile iubirii
de-altădată.
Iubirea ne-a
lăsat cuvîntu-n dar
şi taina ei e-n
el întruchipată:
oricât s-ar face
veacul de amar,
eu cîte-au fost,
socoată cu socoată,
să nu le uiţi, le-oi
spune iar şi iar.
Răzvan
CODRESCU
1 comentarii:
Foarte frumos domnule Razvan !
Inaltator ,sensibil si atat de adevarat !
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire