LA PLECAREA LUI NICOLAE ROŞCA

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Am primit în seara de 2 aprilie 2013, de la prietenul Bogdan Munteanu (Fundaţia "George Manu", de unde provin şi informaţiile incluse în acest modest necrolog), trista veste a plecării dintre noi, la vîrsta de 92 de ani, a marelui ostenitor întru dreptate care a fost NICOLAE ROŞCA, secretar al Senatului Mişcării Legionare în epoca Horia Sima, autor, între altele, al utilului documentar Cronica unor violenţe politice (Ed. Mişcării Legionare, Madrid, 1991; reed. Ed. Constant, Sibiu, 2000).

Era născut la Constanţa pe 9 ianuarie 1921, iar de Mişcarea Legionară s-a apropiat încă din 1934, prin intermediul Frăţiilor de Cruce (aşa-zisa "Frăţie Mică", sub îndrumarea lui Ion Caratănase, viitorul decemvir, asasinat deodată cu Codreanu). L-a întîlnit pe Căpitan în două rînduri, în 1936 şi 1937, în tabăra de la Carmen-Sylva sau în împrejurimi. În toamna lui 1940 a participat la asediul Prefecturii din Constanţa. După lovitura de stat antonesciană şi prigoana împotriva legionarilor din 1941, este nu doar arestat, ci şi trimis, în prima linie, pe frontul antibolşevic. După 23 august 1944 s-a înscris în Armata Naţională a guvernului legionar de la Viena, fiind încadrat în primul regiment, cel care a apucat să lupte şi pe front împotriva Armatei Roşii. A luat apoi calea exilului, unde îl va întîlni pe Comandant, de care va rămîne foarte apropiat. S-a stabilit în cele din urmă în Spania, reîntorcîndu-se în România abia după 1989. A făcut parte, între altele, din redacţia revistei Permanenţe, a avut lăudabile iniţiative editoriale sau comemorative (a fost ani de-a rîndul sufletul festivităţilor de la Majadahonda) şi ne-a lăsat interesante pagini de corespondenţă (cu Horia Sima şi nu numai).

S-a stins în prag de aprilie, după o lungă (dar demnă) suferinţă. Slujba funerară va avea loc joi 4 aprilie 2013, de la ora 13, la Capela Militară „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ de pe B-dul Tomis din Constanţa, apoi va fi înhumat în Cimitirul Central din Constanţa - cetatea sa de obîrşie şi de suflet. Fie-i lină odihna şi veşnică pomenirea! (R. C.)

Cu colegul de redacţie de la Permanenţe, Gelu Gheorghiu, în 2012

(Imaginile sînt împrumutate de pe site-ul Sentinela al Fundaţiei "George Manu")