sâmbătă, iunie 02, 2012

INTERMEZZO LIRIC: LE VAGHE DONNE

SUMARUL BLOGULUI

Diana Vallini, Intreccio


MNEMOFORIE

Că frumuseţea se-ofileşte-n voi
e-al firii cel mai greu dintre blesteme,
femei în care lumea-ntreagă geme
de dorul vechi de-a fi cu toate noi.

De moarte poate mai puţin se teme
splendoarea voastră cînd ajunge-n toi
decît de cum dă iama peste noi
şi pradă tot mereu mai cruda vreme.

O, cimitir de farmece şi nuri
ce surd rămîi la rugi şi la iubire,
şi nici de tine însuţi nu te-nduri,
înfrînt nu eşti decît de amintire,
căci poţi să ne despoi pe rînd de toate,
dar să ne prazi de suflet nu se poate!


RĂSCUMPĂNIRE

Închisă ca-ntr-o cuşcă în visul tău cuminte,
te furişezi sub aripi şi ai uitat să zbori,
şi ochii cu sfială ţi-i pleci de cîte ori
nălucile iubirii îţi trec pe dinainte.

Cu preţ aşa de mare nu vor nici cele sfinte
să le plătim prin anii degrabă trecători,
căci nu se cade viaţa cu zile s-o omori
şi nici să fugi de darul aducerii-aminte.

Cînd năpîrleşti de-atîta suavă frumuseţe
şi năzuieşti virtuţii să-i fii întruchipare,
să nu cumva să-ţi fie păcatul mult mai mare,
căci are firea însăşi destule să ne-nveţe,
şi nu-n răspărul lumii, ci-n marea ei sărată
se face trupul luntre şi sufletul lopată.


AVE MARIA

Suavă eşti ca nimenea, Marie,
şi-aşa curat în tine visul creşte
că s-ar cădea să-nvăţ pe îngereşte
să te-agrăiesc, cu rost de bucurie.

Lumină laşi pe unde treci mlădie
şi vremii pari să-i luneci printre deşte,
şi tot ce-i trup de tine se codeşte,
căci nu-i nimic să se-amăsoare ţie.

Eşti mult mai mult de cît de vrednic este
pămîntul tot să-ţi şadă dinainte
şi nu-i zălog al îndurării sfinte
mai viu decît privirile-ţi celeste,
dar dacă-ai fi, mă-ntreb, la Judecată
măsură tu, ne-am mîntui vreodată?

Răzvan CODRESCU

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire