INTERMEZZO LIRIC: LE VAGHE DONNE

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Diana Vallini, Intreccio

MNEMOFORIE

Că frumuseţea se-ofileşte-n voi

e-al firii cel mai greu dintre blesteme,

femei în care lumea-ntreagă geme

de dorul vechi de-a fi cu toate noi.

De moarte poate mai puţin se teme

splendoarea voastră cînd ajunge-n toi

decît de cum dă iama peste noi

şi pradă tot mereu mai cruda vreme.

O, cimitir de farmece şi nuri

ce surd rămîi la rugi şi la iubire,

şi nici de tine însuţi nu te-nduri,

înfrînt nu eşti decît de amintire,

căci poţi să ne despoi pe rînd de toate,

dar să ne prazi de suflet nu se poate!

RĂSCUMPĂNIRE

Închisă ca-ntr-o cuşcă în visul tău cuminte,

te furişezi sub aripi şi ai uitat să zbori,

şi ochii cu sfială ţi-i pleci de cîte ori

nălucile iubirii îţi trec pe dinainte.

Cu preţ aşa de mare nu vor nici cele sfinte

să le plătim prin anii degrabă trecători,

căci nu se cade viaţa cu zile s-o omori

şi nici să fugi de darul aducerii-aminte.

Cînd năpîrleşti de-atîta suavă frumuseţe

şi năzuieşti virtuţii să-i fii întruchipare,

să nu cumva să-ţi fie păcatul mult mai mare,

căci are firea însăşi destule să ne-nveţe,

şi nu-n răspărul lumii, ci-n marea ei sărată

se face trupul luntre şi sufletul lopată.

AVE MARIA

Suavă eşti ca nimenea, Marie,

şi-aşa curat în tine visul creşte

că s-ar cădea să-nvăţ pe îngereşte

să te-agrăiesc, cu rost de bucurie.

Lumină laşi pe unde treci mlădie

şi vremii pari să-i luneci printre deşte,

şi tot ce-i trup de tine se codeşte,

căci nu-i nimic să se-amăsoare ţie.

Eşti mult mai mult de cît de vrednic este

pămîntul tot să-ţi şadă dinainte

şi nu-i zălog al îndurării sfinte

mai viu decît privirile-ţi celeste,

dar dacă-ai fi, mă-ntreb, la Judecată

măsură tu, ne-am mîntui vreodată?

Răzvan CODRESCU