ROST 104-105: DESPRE ONOARE
A apărut numărul 104-105 (decembrie 2011 – ianuarie 2012) al revistei Rost, avînd ca temă “Onoarea şi graţia” (este, de fapt, titlul articolului semnat în acest număr de d-l Sorin Lavric).
Din cele 96 de pagini ale numărului “dublu”, cred că trebuie evidenţiate mai ales trei mari secţiuni: cea despre Petre Ţuţea (la 20 de ani de la moarte), cea despre onoare (sau demnitate) şi cea despre marele praznic al Crăciunului (din perspectivă bisericească, dar şi folclorică).
Printre semnatari se numără (în ordinea succesiunii articolelor din revistă): Claudiu Târziu, Bogdan Munteanu, Radu Preda, Constantin Mihai, Răzvan Codrescu, Dan Ciachir, ierom. Amfilohie Brânză (intervievat de Claudiu Târziu), Sorin Lavric, Elena Dulgheru, Dan Stanca etc. Numărul include şi texte traduse din Allan Carlson, Alain de Benoist, Russell Kirk, precum şi un text cvasi-inedit al lui Petre Ţuţea (“Despre filosofi şi filosofie”).
Cred că o menţiune specială i se cuvine d-lui Valentin Dan, căruia i se datorează în cea mai mare măsură aspectul grafic al revistei.
Ce va fi în 2012? Întrucît în România se pare că nu-s de găsit sponsori care să aibă nobleţea de a ceda puţin din multul lor fără interese imediate, apariţia revistei depinde în mare măsură de numărul şi fidelitatea abonaţilor şi cumpărătorilor direcţi. Se va putea verifica probabil, cu acest prilej, şi cît interes mai există azi în România, la nivelul publicului mediu, pentru ofertele de dreapta şi pentru cultura creştină în sens larg.
Dacă numărul 104-105 ar fi să încheie sinuosul traseu de 9 ani al revistei, cred că ar putea fi socotit un frumos “cîntec de lebădă”.
(R. C.)
publicat de Răzvan Codrescu @ 20:15
2 comentarii
2 comentarii:
N-AM IZBUTIT NICIODATĂ să scriu texte cu pretenții academice.
.
Ca atare, îmi recunosc și azi fascinația pentru ăi care pot crea așa lucruri pretențioase.
De pildă autorele reprodus în facsimil.
.
Altminteri, după ce mi se risipește extazul, apuc a observa că totul - acolo - este doar o mască a animalicului, a neinteligentului din noi.
.
Îmi place (cu ghilimele de rigoare...) afirmația că nimeni nu i-a contestat lui Țuțea poziția de geniu oral.
.
PS
Apropo de faptul că Țuțea l-a avut de profesor pe Nae Ionescu.
E genul de relație căprar-răcan.
Inevitabil, Petre avea să o aplice în relația cu ucenicii nimeriți în cale. Eu nu-i simt vreun interes de a ieși din egcentrism, pentru căldura necesară dezvoltării unui urmaș de idei...
Cu toţii avem lucruri pe care nu le înţelegem (sau le înţelegem mai puţin). Viaţa merge însă înainte...
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire