CLAUDIU TÂRZIU 38
publicat de Răzvan Codrescu @ 23:33
24 comentarii
Blogul lui Răzvan Codrescu
Răzvan Codrescu: poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine, fără să fi fost membru al vreunui partid politic nici înainte şi nici după 1989, a debutat publicistic în 1985, cu eseul "Don Quijote şi Prinţul Mîşkin" (în revista "Luceafărul", an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri "Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate" (Editura Anastasia, Bucureşti).
duminică, februarie 20, 2011
Despre mine
- Nume: Răzvan Codrescu
- Locația: Bucuresti, Romania
Data naşterii: 07.05.1959. Locul naşterii: Bucureşti. Naţionalitatea: română. Religia: creştin-ortodoxă. Studii: Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere (licenţiat 1983). Activitatea profesională: profesor (1983-1999), publicist şi editor (din 1991 pînă azi). Funcţii actuale: director literar al Editurii Christiana și redactor-şef la "Lumea Credinţei". Cărţi publicate: șapte volume de poezii ("Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire", 2002; "Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete", 2008; "Crucile pustiei. Poeme neptice", 2010; "Rost de doină. Cîntece fără stăpîn", 2012; "Sonetele lui Dionis", 2013; ”Erosstihuri”, 2016; "Acatistele Sfinților Arhangheli...”, 2018), un volum de proză („Povești de ocazie...”, 2020), cincisprezece volume de eseuri (de la "Spiritul dreptei", 1997, la "Tentative de dreapta în România postcomunistă", 2019), traduceri din Dante Alighieri ("Infernul", 2006) şi Sf. Ioan al Crucii ("Integrala operei poetice" - în colaborare cu hispanista Anca Crivăţ, 2003). O bibliografie completă a cărţilor publicate se află în arhivele blogului (august 2007), adusă periodic la zi.
Postări anterioare
- ÎNTRE „LEUL LUI IUDA” ŞI „LEUL ARDEALULUI”
- RADU PREDA: COMUNISMUL, DUPĂ DOUĂ DECENII
- EMINESCU ŞI SLAVICI: LECŢIA TRADIŢIEI
- MŢR: VULCĂNESCU ŞI NOICA
- RĂZVAN CODRESCU: RONDELURI
- LA EST DE EDEN….
- DR. PAVEL CHIRILĂ DESPRE MITROPOLITUL BARTOLOMEU A...
- CARDURILE DE SĂNĂTATE: SFIDAREA CONTINUĂ
- RADU PREDA DESPRE MITROPOLITUL BARTOLOMEU
- LEUL ÎN IARNĂ AL ARDEALULUI ORTODOX
Abonați-vă la
Postări [Atom]
24 comentarii:
Va multumesc mult. As adauga doar ca imi doresc multe Rosturi alaturi de dvs si de toti prietenii de al Rost. Ca asa are o noima :)
Multa sanatate si putere Domnului Târziu!
38 de ani si 8 ani de ROST! Impresionant, nu-i asa? Multi inainte!
La multi ani fericiti alaturi de toti dragii!Doamne ajuta!
În grădina lui Târziu
creşte rostul drept şi mare:
dacă-i bun de leac nu ştiu,
dar e sigur de mâncare!
La multi ani, Claudiu!
Cînd ne-o fi mai rău, să ne fie ca atunci!
Vă mulţumesc mult tuturor pentru urări.
Ar fi frumos sa stim cine se afla in fotografie; de la stanga la dreapta, incepand cu randul de sus :)
Sa traiesti!
Big Ben
Important este că în mijloc se află Claudiu şi Cristina. Noi, ceilalţi, sîntem doar tandru decor festiv. Lîngă atîta tinereţe, unii începem să nici nu mai dăm bine ("stricăm peisajul", cum se zice în argou).
De altfel, în fotografie nu sînt decît o treime din cei prezenţi. Nici nu stiţi cîtă frumuseţe a rămas pe dinafară!
@ Răzvan Codrescu:
Ba eu aş zice ca tocmai în această combinaţie de vîrste şi frumuseţi (inclusiv cele cu părul alb) începem să dăm cu toţii mai bine :)
Iată încă un motiv pentru care regret că n-am avut inspiraţia de a cere o fotografie de grup la început, nu la sfîrşit. Poza aia ar fi spus ceva şi despre Rost (că rostitorii au fost majoritari). Da' lasă că spune şi asta destul :)
@Claudiu Târziu
Big Ben o fi amărît... Îi zicem?
@ Răzvan Codrescu:
Doar în privat, dacă ţine cu tot dinadinsul :)
Sa-mi traiesti si Dumnezeu sa te aiba in paza!
Cine e domnisoara cu bluza albastra?
Big Ben
Asta tocmai am spus-o într-un comentariu anterior. Puella quae ingenium facit.
Stiu, insa intrebarea nu se referea la nume.
Ignoti nulla cupido.
Big Ben
Bine. E ultima cucerire a d-lui Demostene Andronescu, acest Properţiu al temniţelor comuniste.
*@#*$%*!?
Big Ben
Ma insel eu, dle. Codrescu, sau versul lui Propertiu era de fapt: „ingenium meum puella facit”?
Vă înşelaţi. Versul este: „ingenium nobis ipsa puella facit” (Propertius, II.1.3-4). La mine nu era un citat, ci o parafrază. Aş fi glumit mai nepretenţios, traducînd în româneşte, ca să nu facem pe „umaniştii” care nu sîntem, dar nu-i la noi un echivalent perfect pentru „ingenium” (cu „puella” m-aş fi descurcat eu…).
La multi ani, "batrane"! :))
Domnule Razvan Codrescu, nu stiu daca vi s-a semnalat ca Cristian Badilita va ataca dur in fituica Timpul care apare joia. Mai ales pe dumneavoastra, dar si pe domnul Claudiu Tarziu. Ii ia interviu un baptist care nu stiu cine este: Otniel Veres sau asa ceva (poate dumneavoastra cunoasteti despre cine este vorba).
Am citit interviul (care cred că este mai degrabă un "scenariu" pro domo al d-lui Bădiliţă însuşi) şi nu ştiu cine este sau dacă există cu adevărat "baptistul" cu pricina (în orice caz, heterodoxia nu-l incriminează în sine. iar d-l Bădiliţă are tot dreptul să se simtă mai confortabil printre heterodocşi, care se vede că îl înţeleg şi îi cîntă în strună mai bine decît ortodocşii).
Eu m-am pronunţat, într-o anumită împrejurare (scandalul Corneanu), în termeni duri la adresa d-lui Bădiliţă şi n-am de ce să fiu surprins sau supărat că dumnealui îmi răspunde astăzi cu aceeaşi monedă. În ce mă priveşte, n-am nimic de retractat din ceea ce am spus, nici de făcut adaosuri, iar d-l Bădiliţă, crezînd că se apără sau se răzbună, nu face decît să-mi confirme că nu m-am înşelat.
Problema d-lui Bădiliţă nu sînt însă eu, care nu-s cine ştie ce persoană publică şi nu i-am fost niciodată prieten, ci faptul că dumnealui e în război cu toată lumea (de la Nicolae Manolescu şi Eugen Simion la Mircea Platon şi Ovidiu Hurduzeu), inclusiv cu cei ce i-au fost cîndva prieteni şi l-au ajutat în multe privinţe (Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Gabriel Liiceanu, Teodor Baconsky, Adrian Papahagi, Mihail Neamţu etc.). Ce să mai zic de un Dan Ciachir, de un Claudiu Târziu sau de un Dan Puric, care pentru dumnealui întruchipează cel mai monstruos "fundamentalism" ortodox?! D-l Bădiliţă nu mă confirmă doar pe mine, care l-am definit ca ulcerat şi lipsit de caracter, dar confirmă mai ales amplul şi memorabilul profil psiho-moral pe care i l-a făcut acum cîţiva ani d-l Hurduzeu (şi pe care nu cred că va izbuti cineva să-l întreacă).
Indiferent ce-ar face şi ce-ar spune, eu l-am apreciat şi îl apreciez în continuare pe omul de cultură Cristian Bădiliţă. Performanţa culturală nu ţine însă loc de toate celelalte...
P. S. Sigur că săptămînalul "Timpul" nu-i vreo mare reuşită publicistică a d-lui Băcanu, dar totuşi nici să-i spui "fiţuică" nu merită! Cîteodată "necăjitul" întinde mîna "necăjitului", iar aceasta, creştineşte vorbind, e un lucru frumos, chiar dacă "necăjiţii" tot "necăjiţi" rămîn...
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire