miercuri, noiembrie 07, 2012

SFÎNTUL ARHANGHEL RAFAIL



Pe 8 noiembrie – de Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor Puterilor Cereşti celor fără de trup – este cinstit şi Sfîntul Arhanghel Rafail (căruia Biserica Romano-Catolică îi acordă şi o zi de cinstire aparte, pe 29 septembrie). Deşi nominalizat în Biblie, este mai puţin familiar credincioşilor decît Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, dar are atribuţiile lui specifice, consfinţite de Tradiţie, printre care şi pe aceea – cu atît mai importantă în vremurile de disoluţie a familiei pe care le trăim – de paznic al cununiilor. E de mult folos să-l cunoaştem mai bine şi să nu ne lipsim de ajutorul lui ceresc. (R. C.)

Cunoscut mai ales din Tobit (carte necanonică, dar „bună de citit” a Vechiului Testament), Sfîntul Arhanghel Rafail este, în conştiinţa tradiţională a creştinătăţii, vindecătorul celor bolnavi (în evreieşte, Refa’El înseam­nă “Dumnezeu a vindecat”), ca unul ce l-a scăpat de orbie pe bătrînul Tobit; apoi este călăuzitorul tainic al celor ce călătoresc cu treburi şi cu griji, precum Tobie (fiul lui Tobit); dar mai ales ocroti­torul nunţii şi al dragostei conjugale (vezi Tobit, mai ales 6, 18-19: “«Iar cînd va fi să te apropii de ea [de Sara, fiica lui Raguel], ridicaţi-vă amîndoi, rugaţi-vă la Dom­­­­nul ceru­lui şi cereţi ca asupra voastră să vină în­du­­rare şi mîn­tuire. Nu te teme, căci ea ţi-a fost rînduită dintotdeauna. Tu eşti cel care o vei scăpa [mîn­tui], ea va mer­­­­ge cu ti­ne, iar eu mă pun chezaş că vei avea copii care-ţi vor fi ca nişte fraţi; nu-ţi face sînge rău!». Cînd Tobie a auzit cuvintele lui Rafail, că ea era sora [nea­mul şi pere­chea] lui, din seminţia casei tatălui său, a iubit-o mult şi inima i s-a lipit de ea”).
Sa­ra era prigonită de Asmodeu, demonul vrăjmaş al vie­ţii conjugale, iar potenţialii ei soţi muriseră toţi în ia­ta­­cul ei, înainte de consumarea nunţii. Tobie, fiul lui Tobit, la sfatul şi cu învăţătura Arhanghelului Rafail, trimis de Dumnezeu să-l călăuzească incognito, va rupe, prin puritatea credinţei şi dragostei lui, dar şi prin casta conlucrare a Sarei, blestemul care apăsa peste casa lui Raguel. Nicăieri în Vechiul Testament nu se mai vorbeşte în accente atît de pure de puterea dragostei şi de caracterul tainic al conjugalităţii. Se desprinde de aici ideea unei tainice rîn­duieli dumnezeieşti a însoţirii cuplurilor (“căci ea ţi-a fost rînduită ţie dintotdeauna”), fiecare avîndu-şi prin­­­­­ci­­pial perechea sa ideală, chiar dacă, dintr-o pri­ci­nă subiectivă sau alta, unirea respectivă nu ajunge în­totdeauna să se realizeze. Ideea mîn­tuirii femeii prin bărbatul ei (“şi tu o vei scăpa”), chiar în absenţa conceptului mîntuirii creştine, aduce amin­te de învăţătura din Epistolele Sfîntului Apostol Pavel. Împreună-rugăciunea, asociată cu cură­ţia inimilor (cf. mai ales Tobit 8, 4-9), anunţă de timpuriu duhul creştin al conjugalităţii, forţa tainică a “mi­cii biserici de acasă”.

*

Iată şi lămurirea adusă de teologul ortodox rus Paul Evdokimov: “Călăuzit de Arhanghelul Rafail, To­bie întîlneşte o tînără care avusese şapte miri, toţi ucişi de Asmodeu (demonul curviei). Simbolismul e clar: mirii fuseseră stăpîniţi de dracul curviei şi moartea lor arată carac­te­rul ucigător al acestei patimi. Fata, dimpotrivă, re­pre­­zintă castitatea: «Tu ştii, Doamne, că sînt curată», repeta în rugăciunile ei, atrăgînd astfel acoperămîntul duhovnicesc al Îngerului. Tobie «a iubit-o şi sufletul lui s-a lipit de ea foarte». El a luat-o pe Sara şi îngerul i-a poruncit să afume camera de nuntă: simbol transparent al curăţiei şi al rugăciunii-ofrandă. Şi «cînd va trebui să te apropii de Sara, ridi­caţi-vă amîndoi şi strigaţi către milostivul Dumnezeu, şi El vă va milui şi vă va mîntui». Legătura demonică este spulberată de neprihănirea amîndurora, a lui To­bie şi a Sarei. Asmodeu este învins; concupiscenţa es­te distrusă pînă la rădăcină prin ocrotirea cerească: Rafail înseamnă în ebraică leacul lui Dumnezeu. Acest leac nu este al­tul decît castitatea, prezentă în orice iubire adevărată, care s-a aprins de la «focul mistuitor al Celui Veşnic». Ru­găciunea lor e plină de el: Şi acum, Doamne, nu plă­cerea o caut luînd pe so­­ra mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte, deci, a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună pînă la bătrîne­ţe! Şi a zis şi ea cu el: Amin!” (Taina iubirii. Sfinţenia unirii con­jugale în lumina tradiţiei ortodoxe, trad. rom. Ga­bri­ela Moldo­vea­nu, ed. a II-a revă­zută, Asociaţia Filan­tropică Medicală Creş­­tină “Christia­na”, Bucu­reşti, 1999, p. 194).

*

În urmă cu vreo zece ani, constatînd că nu existau în limba română acatiste închinate anume Sfinţilor Arhangheli Gavriil şi Rafail, ci numai Sfîntului Arhanghel Mihail sau Sfinţilor Arhangheli în genere, m-am lăsat purtat de năzuinţa de a încerca să umplu acest gol, cu rugăciunea şi cu condeiul. Am alcătuit mai întîi “Acatistul Sfîntului Arhanghel Rafail”, cinstit ca ocrotitor al cununiilor, pe care l-am publicat iniţial în cartea mea Teologia sexelor şi Taina Nunţii. O introducere ortodoxă în antropologia conjugală (Ed. Christiana, Bucureşti, 2002), iar Dumnezeu m-a ajutat ca în anul următor să duc demersul pînă la capăt, alcătuind şi “Acatistul Sfîntului Arhanghel Gavriil” (apărut iniţial în numărul pe noiembrie 2003 al revistei Puncte cardinale). Ambele acatiste au fost incluse ulterior în cele două ediţii ale micului volum intitulat Acatistele Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavriil, Rafail şi al Îngerului Păzitor (Ed. Christiana, 2004 şi 2006) şi în ediţiile a IV-a şi a V-a (din 2004 şi 2006) ale masivului volum de Acatiste scos de Editura Christiana şi de Sfînta Mănăstire Nera, cu binecuvîntarea şi predoslovia Î. P. S. Dr. Laurenţiu Streza (pe atunci Episcop al Caransebeşului, astăzi Mitropolit al Ardealului). “Acatistul Sfîntului Arhanghel Rafail” a mai apărut şi în cele trei ediţii ale îndrumarului intitulat“Biserica de acasă”. Rugăciuni şi rînduieli ortodoxe pentru căsătorie şi binele familiei, tipărit cu binecuvîntarea aceluiaşi ierarh (Ed. Christiana – 2003, 2004 şi 2006).
După ce anul trecut am postat pe acest blog, de praznicul Sfinţilor Voievozi, „Acatistul Sfîntului Arhanghel Gavriil”, acum postez, în ajunul aceluişi praznic, şi „Acatistul Sfîntului Arhanghel Rafail”.

Răzvan CODRESCU


ACATISTUL 
SFÎNTULUI ARHANGHEL RAFAIL  

(La Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor Puterilor Cereşti celor fără de trup, din 8 noiembrie, precum şi la toată vremea, după trebuinţele celor bolnavi, celor ce călătoresc şi celor ce poartă – sau se pregătesc să poarte – binecuvîntata “cruce a cununiei”. Acest acatist fiind alcătuit înainte de apariţia versiunii Sfintei Scripturi realizate de Î. P. S. Bartolomeu Valeriu Anania, citatele biblice incluse în el sînt date după ediţia sino­dală din 1982 – complinită, pe alocuri, cu cea din 1914.) 

După obişnuitul început, se zice:

Condacul 1

Tainice Voievod al îngerescului Sobor, mai marele tămăduitorilor, călăuzitorul celor pribegi şi paznicul cununiilor, Sfinte Arhanghele Rafail, ca unu­ia ce întru mare cinste te afli în rînduiala cetelor celor de sus, din prea puţinul vredniciei noastre, cu nădăj­duitorul glas al credinţei celei dreptmăritoare, cîntare de laudă ţi-aducem ţie, laolaltă zicînd: Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate­ vindecătorule!

Icosul I

Numărîndu-te între cei şapte sfinţi îngeri care poartă rugăciunile lumii dinaintea Celui-Preaînalt, şi voia dumnezeieştii mile plinind-o fără de preget, tu zoreşti, Rafaile, să dai ajutor celor năpăstuiţi. Drept care şi noi, nevrednicii, cunoscînd împuternicirea lu­cră­rii tale, ca pe o lumină în noaptea scîrbelor noastre te chemăm, şi glas înălţînd, pe tine te fericim cu o cîntare ca aceasta:
Bucură-te, aproapele luminii celei neînse­rate;
Bucură-te, purtătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, braţul dumnezeieştii mile;
Bucură-te, cel de care demonii se tem;
Bucură-te, dezlegătorul legăturilor necu­rate;
Bucură-te, dreptate care nu mai osteneşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 2

Vai nouă, că sîntem lesne cîrtitori şi, în văl­măşagul necazurilor vieţii, în loc să zicem ca şi Iov: “Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvîntat”, noi cu gîndul, cu vorba şi cu fapta ne smintim! De aceea, ferice de cei ce se învrednicesc să urmeze pilda drepţilor, care cu răbdarea se încing şi către cele de sus întorcîndu-se, cu glas de smerenie glăsuiesc: Aliluia!

Icosul 2

Oarecînd, strigând dreptul Tobit, cel cu ochii înceţoşaţi şi cu sufletul adînc întristat: “Doamne, adu-Ţi aminte de mine!”, Dumnezeu te-a trimis pe tine, cerescule vindecător, să-l cercetezi în mîhnirea care-l cuprinsese şi să ridici albeaţa de pe ochii lui. Iar noi astăzi, ca şi Tobit odinioară, nădejdea toată ne-o pu­nem întru Domnul şi pe tine te rugăm: du la El rugă­ciunile noastre şi adu dar izbăvitor celor ce cu cre­dinţă îţi grăiesc ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel cu bun nume întru cei de sus;
Bucură-te, netrup înţelegător celor tru­peşti;
Bucură-te, cuminecarea pămîntului cu cerul;
Bucură-te, cel în leacuri neîntrecut;
Bucură-te, alinătorul rănilor firii;
Bucură-te, care toată lipsa o plineşti;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 3

Cu Avraam ne-ai învăţat, Înalt Preamilostivule Doamne, că mult poate rugăciunea cea stăruitoare a dreptului. Pentru aceasta şi noi, însetînd după drep­tate, chiar dacă n-am atins măsura părinţilor din ve­chime şi pe poteca îngustă a sfinţeniei umblăm cu pas şovăitor, rugămu-ne Ţie ca să ne luminezi şi să ne întăreşti, şi vrednici să ne faci a cînta fără de osîndă: Aliluia!

Icosul 3

Bunul Tobit, cel ce dreptatea Domnului o pă­zea peste toate smintelile lui Israel şi morţii cei la răs­pîntii lepădaţi după rînduială îi îngropa, înfruntînd ameninţarea păgînei stăpîniri, s-a pomenit precum Iov încercat; ci zbătîndu-se el în orbie, ba fiind luat în rîs şi de Ana, femeia lui, n-a lipsit a se ruga cu umilă stăruinţă. Drept care Domnul, auzind rugăciunea lui cea binecredincioasă, Arhanghel izbăvitor i-a trimis, tăinuit în chip omenesc, căruia şi noi se cuvine, cu un glas şi cu o inimă a-i cînta:
Bucură-te, cel de mai dinainte de stele;
Bucură-te, stăruitorule întru bunătatea dintîi;
Bucură-te, înveşmîntatule în multă strălucire;
Bucură-te, floarea dumnezeiescului alai;
Bucură-te, scară a sfinţeniei rugătoare;
Bucură-te, punte între pămînt şi cer;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 4

“Credinţa este chezăşia celor nădăjduite, vădi­rea celor nevăzute”, după cum Apostolul ne învaţă. Şi de vom avea credinţă cît un bob de muştar, zice Domnul, munţii îi vom muta din loc şi copaci vom sădi în mare. Ci noi, rîvnitori cu duhul întru credinţă, dar slabi din pricina cărnii, cu tatăl demonizatului să zicem: “Cred, Doamne; ajută necredinţei mele”, iar Celui de trei ori Sfînt cu îngerii să-I cîntăm: Aliluia!

Icosul 4

Văzînd bătrînul Tobit, cel tare în credinţă, cîtă milă a făcut Dumnezeu cu el şi cu toată casa lui, s-a bucurat cu bucurie mare şi n-a întîrziat să aducă Domnului cîntare de laudă, zicînd: “Binecuvîntat este Dumnezeu cel veşnic viu şi binecuvîntată este Împărăţia Lui… Bucură-Te şi Te veseleşte de fiii ce­lor drepţi, căci aceia se vor aduna şi vor binecuvînta pe Domnul drepţilor”. Dimpreună cu care şi noi să ne învrednicim a ne face Domnului slavoslovitori, iar solului Său, cel cu blîndeţe tămăduitor şi îndreptător a toată strîmbătatea, neîntîrziat să-i grăim unele ca acestea:
Bucură-te, călcătorule peste luceferi;
Bucură-te, vîlvătaie a rugului celui nemistuit;
Bucură-te, sol purtător de dreptate;
Bucură-te, izvod al smereniei lucrătoare;
Bucură-te, prin care firea se primeneşte;
Bucură-te, prin care soroacele se vor vădi;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 5

Ca pe nişte fii risipitori ne ispitesc cărările lu­mii şi dulceţile ei cele deşarte, iar de mulţimea cur­selor şi rătăcirilor n-avem îndestulă putere şi pri­cepere de unii singuri să ne ferim, fiind noi de păcate slă­bănogiţi. Ci iată că Dumnezeu Cel în Treime închi­nat, Cârmuitorul întregii făpturi, călăuze înge­reşti fără de preget ne-a rînduit nouă, celor ce nu prididim a striga: Aliluia!

Icosul 5

Pornind la drum Tobie, cel necopt de ani, ca să facă voia părintelui său după trup şi să aducă înapoi argintul văzut al lumeştilor osteneli, Dumnezeu iarăşi te-a trimis pe tine, călăuzitorule întru dreptate, ca să-i stai lui alături în toată nevoia şi să-l înveţi pe el să descopere şi să preţuiască aurul cel nevăzut al daru­rilor dumnezeieşti, faţă cu care pălesc toate bogăţiile lumii. Deci şi noi, nedesăvîrşiţi ca şi Tobie, dar stră­duindu-ne asemenea lui întru curăţia inimii, călăuză luminătoare rugămu-ne să te avem şi vrednici să fim a cînta cu rost de bucurie:
Bucură-te, vistiernicul duhovniceştilor comori;
Bucură-te, pecetea îndurărilor de sus;
Bucură-te, ocrotitorul bătrîneţelor celor nepu­tin­cioase;
Bucură-te, îndrumătorul tinereţelor celor neşti­u­­toare;
Bucură-te, întru care cărările se adună;
Bucură-te, întru care zările se smeresc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 6

Ferice de cel ce îndrăzneşte întru Domnul, pia­tra cea din capul unghiului, de care toată teama izbin­du-se se surpă, precum şi porţile iadului s-au surpat cîndva! Urmînd dară Biruitorului lumii, datu-ni-s-a ca lumea să o biruim şi noi în numele Lui şi, dezlegaţi de toate legăturile vrăjmaşului, ca de nişte funii ale fricii celei puţin credincioase, întru slobozia duhului să putem striga: Aliluia!

Icosul 6

Îngerul Domnului către Tobie a grăit, ară­tîn­du-i-o pe Sara cea nefericită: “Nu te teme, căci ea este menită din veac pentru tine şi tu o vei mîntui!”. O, taină a dragostei de sus pogorîtoare! O, taină a nunţii de Dumnezeu pecetluită! O, taină a proniei dumne­ze­ieşti care toată mintea o covîrşeşte! Cum să întîrziem noi a cădea dinaintea solului ceresc, ce o aşa de mare încredinţare ne aduce nouă despre rînduiala şi grija Întreitei Iubiri, şi cum nu am da glas credincioşiei noastre, cu aleasă simţire cîntînd:
Bucură-te, solul Sfatului celui de Taină;
Bucură-te, straja Răsăritului de Sus;
Bucură-te, urgisitorul duhurilor necurate;
Bucură-te, starostele blagoslovitelor nuntiri;
Bucură-te, cel pururea gata de slujire;
Bucură-te, prin care casele se temeluiesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 7

Bine au nădăjduit cei din vechime, încredin­ţîndu-se Dumnezeului oştirilor, pe urmele părintelui Avraam, căruia credinţa “i s-a socotit lui ca dreptate”; dară noi, cei îndreptaţi şi răscumpăraţi prin sîngele lui Hristos, părtaşi la tot harul şi la tot adevărul, cum oare am fi şovăitori în nădejdea noastră?! Şi cum n-am striga cu glas mare, laudă aducînd Dumnezeului celui viu şi cu îngerii întrecîndu-ne a cînta: Aliluia!

Icosul 7

A zis Tobie către Sara, în iatacul nunţii lor, un­­de cu nădejde curată a intrat, deşi acolo moartea de şapte ori biruise: “Scoală, soră, să ne rugăm ca să ne miluiască Domnul!”. Şi rugîndu-se a mărturisit: “Şi acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luînd pe sora mea, ci o fac cu inimă curată. Binevoieşte deci a avea milă de ea şi de mine şi a ne duce împreună pînă la bătrîneţe”. O, mult poate rugăciunea celui drept şi nădej­dea celui curat cu inima! Ca şi pe Tobie cel de demult, călăuzeşte-ne şi povăţuieşte-ne, cerescule Vo­ie­­vod, în duhul dreptăţii şi al curăţiei, şi pe noi, cei ce-ţi cîntăm ţie cu bună încredinţare:
Bucură-te, temelie nicicînd clătinată;
Bucură-te, părtaşul celor nestricăcioase;
Bucură-te, de diavoli înlănţuitorule;
Bucură-te, călăuza celor înstrăinaţi;
Bucură-te, apusul a toată durerea;
Bucură-te, foc topitor de blesteme;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 8

Dintru început Domnul Dumnezeu bărbat şi fe­meie ne-a zidit, ca să nu fie omul singur şi să se înmulţească sămînţa chemării lui, umplînd toată faţa pămîntului. Mare este taina aceasta, ca doi unul să se facă după suflet şi după trup, iar doimea cea în unime, firea plinind-o, mulţime să rodească, pentru ca într-un glas toată suflarea spre izvorul cel neîmpuţinat al bunătăţilor să strige: Aliluia!

Icosul 8

Auzind rugăciunea bietei Sara, cea pe nedrept batjocorită de slujnica tatălui ei, pentru că Asmodeu, vrăjmaşul nunţii, de şapte bărbaţi o văduvise pînă să-i cunoască, Dumnezeu la ea te-a trimis pe tine, paznicul cununiilor, să pui capăt deznădejdii ei şi binecuvîn­tată însoţire să-i aduci. Iar noi astăzi, ca şi ea milelor de sus încredinţîndu-ne, te rugăm pe tine să alungi şi să legi în pustie tot duhul cel necurat, ca noi fără tul­burare să-ţi grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, întîistătător al cetelor dreptăţii;
Bucură-te, de care tremură toţi îngerii întuneri­cului;
Bucură-te, vătaful tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, liman al nunţii neîntinate;
Bucură-te, prin care rănile se lecuiesc;
Bucură-te, căruia toată suflarea se încrede;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 9

Cel ce a dat, laolaltă cu pedeapsa cuvenită ne­ascultării părinţilor noştri dintîi, vestea cea bună a iz­băvirii viitoare, zicînd către şarpele cel de demult că duşmănie va pune între seminţia lui şi seminţia fe­meii, şi că din femeie se va naşte Mîntuitor neamului omenesc, Acela, la rugăciunea Sarei celei greu încer­cate, biruitor de şarpe în ajutor i-a trimis. Iată de ce şi noi, auzind aceasta, Părintelui îndurărilor nu ostenim a-I striga: Aliluia!

Icosul 9

Precum odinioară Sara, soţia lui Avraam, la vremea bătrîneţelor ei, s-a făcut din stearpă roditoare, prin mila Celui-Preaînalt, tot aşa şi Sara, fiica lui Raguel, cea de Asmodeu, duhul cel rău, amarnic urgisită, a căpătat, pentru răbdarea şi rugăciunile ei înfocate, fericită dezlegare de la Dumnezeul milelor, prin minunata mijlocire a celui căruia, ca unui Sfînt Voievod închinîndu-ne noi, păcătoşii, iarăşi şi iarăşi, cu glas mare îi cîntăm:
Bucură-te, cel cu Mihail şi cu Gavriil lăudat;
Bucură-te, pîrga îngereştii frumuseţi;
Bucură-te, biciuitorul puterilor iadului;
Bucură-te, sfîrşitul a toată bîntuirea;
Bucură-te, desăvîrşita cerului tămadă;
Bucură-te, crainicul rugăciunii neînce­tate;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 10

Iubirea se trece prin foc, dar rămîne nemis­tu­i­tă; în trup se pogoară, dar în înalt veşniceşte; pe cruce se spînzură, dar stă morţii biruitoare. Iar noi chipul lui Dumnezeu în cugetul inimii purtîndu-l, asemănarea cu El în iubire ne-o lucrăm. De aceea, Celui ce este Iu­­­bire şi du­pă Care toate se cer, ne cerem şi noi, în su­flet şi-n trup deopotrivă, cu îngerii şi cu sfinţii duhov­niceşte cîntînd: Aliluia!

Icosul 10

Neprihănita Sara, cea menită din veac bunului Tobie, al cărui suflet s-a lipit de ea ca de o taină lui întregitoare, prin multe vămi a fost trecută, pînă s-a lămurit precum aurul şi întru iubire a izbîndit. Aşa şi noi, îmbrăcîndu-ne în iubire ca într-o haină de mirea­să şi încrezîndu-ne Mirelui ceresc, să stăm tari împotriva urzelilor diavolului, şi paznic de sus cerînd cămării noastre de nuntă, la îngerescul sfat al aceluia să ne plecăm urechea sufletului, cu feciorelnică sme­renie, şi ca unui crainic al veşniciei să-i cîntăm:
Bucură-te, sfeşnic al luminii celei line;
Bucură-te, netrupescule de trupuri tămăduitor;
Bucură-te, cel încins în zalele iubirii;
Bucură-te, binecuvîntarea cămărilor de nuntă;
Bucură-te, făgăduinţă în veci mîngîietoare;
Bucură-te, întru care darurile prisosesc;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 11

Mila Domnului şi Dumnezeului nostru nu cu­noaşte margini, iubirea Lui peste toţi şi peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui – ce minte poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, cînd cu noi este Dumnezeu? As­cultaţi, neamuri, şi preamăriţi-L pe El, cu fără-de-nu­mărul oştirilor celor de sus în toată vremea cîntînd: Aliluia!

Icosul 11

Puterea şi mila lui Dumnezeu mărturisindu-le, trimisule fără de trup care în trup te-ai arătat, odi­ni­oară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, le-ai vestit celor căzuţi cu faţa la pămînt şi cuprinşi de o sfîntă înfricoşare: “Nu vă temeţi! Pace veţi avea! Bine­cuvîntaţi-L voi şi preaslăviţi-L pe Dumnezeu în veac!”. Iar noi ca şi aceia, căzînd cu faţa la pămînt şi aducînd mulţămită şi slavă Celui ce îngerii Şi-i tri­mite din înalt, te fericim pe tine, pildă slujitoare, şi lăuntric străluminaţi, iară şi iară, îţi grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, lamură a oştirilor întraripate;
Bucură-te, icoana dreptei asemănări;
Bucură-te, vestitorul păcii celei nemincinoase;
Bucură-te, povaţa celor dreptcredincioşi;
Bucură-te, zălog al cucernicei biruinţe;
Bucură-te, vrednicie pururea veghetoare;
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate ­­vindecătorule!

Condacul 12

Dumnezeu, cu înţelepciunea Lui cea neajunsă, a rînduit în cer oştire slujitoare, miriade de miriade, şi toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, şi măsură îngerească agoni­seş­te-ţi ţie, că Dumnezeu la desăvîrşirea făpturii te-a che­mat, ca înger nefiind, cu îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, şi cu ei laolaltă să cînţi: Aliluia!

Icosul 12

Sfîntul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu, în minunata şi înfricoşata vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a şaptea peceţi, văzut-a pe cei şapte îngeri care stau dinaintea lui Dumnezeu şi care au să sufle în trîmbiţele Dreptăţii, aducînd plinirea celor ce trebuie să fie. Deci şi noi, înfricoşându-ne pînă mai este vreme şi pocăindu-ne de păcatele noastre cele cu voie şi cele fără de voie, celui desăvîrşit întru slujire, glas înălţînd, să-i cîntăm cu bună nădejde:
Bucură-te, care stai dinaintea Tronului Slavei;
Bucură-te, trîmbiţaşul milostivei Dreptăţi;
Bucură-te, alesul soroacelor dumnezeieşti;
Bucură-te, taină a zidirii celei nevăzute;
Bucură-te, celor văzute grabnic sprijinitor;
Bucură-te în soborul celor asemenea ţie,
Bucură-te, Rafaile, spaima lui Asmodeu, a toate vindecătorule!

Condacul 13

O, Arhanghel cu întreit dar, care rănile ni le vin­deci, care paşii ni-i îndrepţi, care cununiile ni le pă­zeşti, cercetează-ne la vremea nevoilor noastre, ca pe Tobit cel tare în credinţă tămăduindu-ne, ca pe To­bie cel cu bună nădejde călăuzindu-ne, ca pe Sara cea castă în iubire dezlegîndu-ne, şi cere pentru noi de la Mîntuitorul Hristos iertarea păcatelor noastre şi cetă­ţenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii şi cu sfinţii să ne învrednicim a cînta: Aliluia!

Condacul acesta se repetă de trei ori, după ca­re se zic iarăşi Icosul 1 (“Numărîndu-te între cei şapte sfinţi îngeri…”) şi Condacul 1 (“Tainice Vo­ie­vod al îngerescului Sobor…”), apoi rugăciunile:

Rugăciune către Sfîntul Arhanghel Rafail

Cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu So­­borul cel îngeresc şi cu ceata dreptmăritoare a Sfin­ţilor, auzind glasurile noastre îndelung rugătoare, în­du­­plecă-te spre noi, Rafaile, Sfînt şi Înaripat Voievod, şi cercetîndu-ne îndeaproape, cu mul­­­­ţimea harurilor anume încredinţate ţie, nu ne lipsi pe noi, nevrednicii, de puternicul tău ajutor, întru care cutezăm a nădăj­dui; şi purtînd lamura rugăciunilor noastre dinaintea lui Hristos, Domnul vieţii şi al în­vierii, mijloceşte pen­­tru noi, ca mila Lui asupra-ne să se pogoare în tot ceasul, plinind trebuinţele noastre sufleteşti şi trupeşti după voia înţelepciunii Lui, iar nu după cugetul nostru cel întinat.
Fie ca tot sufletul creştinesc aflat în boală sau în neputinţă, tulburat în casa sau în patul lui, călător pe uscat, pe apă sau prin văzduh, fiecare după nevoia pe care o poartă, să capete, prin îngereasca ta mijlo­cire, îndreptarea şi ocrotirea Domnului Dumnezeu, în ceasul de faţă şi în toată vremea vieţii lui, precum şi răspuns bun la înfricoşata Judecată, cînd şi tu de faţă vei fi, cu oştirile cele cereşti.
Nu ne măsura cu asprime, Sfinte Arhanghele Rafail, puţinătatea credinţei şi nedesăvîrşirea cuvin­telor, ci plineşte tu, dinaintea Tronului Slavei, cele de lipsă nouă, ca un ales între aleşi şi neamului oame­nilor pururea sprijinitor. Şi pe milostivul Dumnezeu roagă-L, cu întreg Soborul Puterilor Cereşti celor fără de trup, ca mai presus de toate să ne dea nouă harul iubirii atotcuminecătoare şi buze vrednice a proslăvi, dimpreună cu corurile cele îngereşti, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, Treimea cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Altă rugăciune către Paznicul Cununiilor

Sfinte Arhanghele Rafail, biruitorul lui Asmo­deu şi paznicul cununiilor, aripa ta ocrotitoare întinde-o peste mine şi peste casa mea, pune pe fugă răul care-mi dă tîrcoale, iar pe cele bune înlesneşte-mi-le mie, ca unul ce ai putere dinaintea lui Dumnezeu şi iubitoare milă pentru tot sufletul aflat în nevoie.
Cela ce rugăciunile le porţi dinaintea Tronului Slavei, poartă şi rugăciunea aceasta a mea şi mij­lo­ceşte pentru mine la Hristos, Domnul îndurărilor, ca să mă scape de necaz, de tulburare, de îndoială, de dez­nădejde, de toată slăbiciunea şi de toată neputinţa cea dinlăuntru sau cea din afară, să mă unească într-un duh de iubire şi de pace cu toţi cei apropiaţi mie, şi binecuvîntarea Lui să fie peste casa mea, în ceasul acesta şi în toate zilele vieţii mele.
Aşa, Voievoade al Puterilor Cereşti, de veghea ta nu mă lipsi, şi de la mine nu te depărta, şi fii înţe­legător nevredniciei mele, călăuzindu-mă spre îndrep­tare, dimpreună cu toţi ai mei, ca bucurîndu-se inima mea întru de cele de sus, cu îngerii să cînte: Sfînt, Sfînt, Sfînt este Domnul Dumnezeul nostru; pline-s cerul şi pămîntul de mărirea Sa. Amin.


Pentru întîia dată au fost adunate în această carte Acatistele închinate Sfinţilor Arhangheli pomeniţi cu numele lor în Sfintele Scripturi: Mihail, Gavriil şi Rafail. Acestora li se adaugă Acatistul Sfîntului Înger Păzitor şi o prezentare pe scurt a lumii îngerilor, după învăţătura tradiţională a Bisericii răsăritene.

Mai puteţi citi pe acest blog:

5 Comments:

At 7/11/12 10:32 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu said...

@ Iulian

Am urmat sugestia de a nu vă posta, dar vă mulţumesc şi vă doresc la rîndul meu un praznic plin de bucurie.

 
At 8/11/12 5:00 p.m. , Anonymous Anonim said...

Frumos acatist! Arhanghelii sa ne apere de ingerii intunericului!

 
At 10/11/12 9:19 a.m. , Anonymous Anonim said...

De ziua onomastica a lui Mihail Neamtu l-au "cantat" toate posturile de televiziune: ei spun ca e legionar, el se jura ca nu fura, dar e prins cu rata-n gura... Ce parere aveti, domnule Codrescu?

 
At 10/11/12 9:57 a.m. , Blogger Răzvan Codrescu said...

Nu mai am nici o părere, ci doar sentimentul acut al derizoriului. Constat doar că d-l Neamţu lasă tot mai mult impresia porcului care încearcă să zboare, iar de la trepăduşii de presă am putut afla, perplex, că Radu Gyr ar fi murit în închisoare şi că Eugen Ionescu ar fi fost legionar!

 
At 8/11/16 4:16 p.m. , Anonymous Dora said...

Multumesc Sfinte Arhanghele Rafaile ca ai raspuns rugaciunilor mele si ai ajutat un om drag mie sa fie fericit si sa iubesca! Multumesc din suflet! Rugati-va cu incredere si ajutorul nu va intarzia sa apara.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire