INTERMEZZO LIRIC: CARTE VALAHĂ
SUMARUL BLOGULUI
CÎND NEMŢILOR LE MOARE DUMNEZEU…
Cînd nemţilor le moare Dumnezeu,
noi Îl simţim mai viu ca niciodată,
şi dacă voia Lui e să ne bată,
smerimu-ne, oricît ne-ar fi de greu.
Cu suflet păcătos, dar nu ateu,
ne ducem crucea, după cum ni-i dată,
şi nu la moartea-n ea întruchipată,
ci la-nviere ne gîndim mereu.
Iar Dumnezeu, de vreme ce ne bate,
e semn că ne veghează şi ne ştie,
şi nu ne lasă singuri în păcate,
cum nu ne lasă nici în bucurie,
fiind de faţă-atît de-aievea-n toate
încît şi moartea-n El se face vie.
Răzvan CODRESCU
publicat de Răzvan Codrescu @ 00:07
4 comentarii
4 comentarii:
Iar suntem noi românii buricul pământului, marii ortodocşi ai lui peşte! Acuma le plângem şi la nemţi de milă şi avem noi monopol pe dumnezeu! Vă credeam mai rezonabil, domnule Codrescu.
De unde aţi scos-o?! Îmi puneţi mie în cîrcă lectura dvs. tendenţioasă (dacă nu cumva şi psihanalizabilă)!
"Noi" din poezie nu înseamnă cu tot dinadinsul "noi, românii", ci "noi, creştinii" (ortodocşi sau neortodocşi) care mai credem şi mai mărturisim, de la Răsărit la Apus şi de la Miazăzi la Miazănoapte, că Dumnezeu "n-a murit" (cu Nietzsche şi ca Nietzsche); noi, cei care nu credem în "amurgul zeilor", ci în "Răsăritul cel de Sus"; noi, cei care încercăm să nu ne îndoim, ispitiţi de vremuri, că viaţa adevărată poartă nu spre moarte, ci spre înviere.
(Dacă poporul român stă cumva mai bine, din punct de vedere religios, ca poporul german, aceasta e altă discuţie - care se poate purta şi chiar ar fi interesant să se poarte, dincolo de cadrul liric al unui biet sonet.)
Ar trebui să precizați, domnule, și că nu poate fi vorba nici de toți nemții!
@ Nemţoaica
Mi-ar plăcea să se înţeleagă... Dar deja m-am lăsat ispitit să fac mai multe ”precizări” decît se cade să facă un autor despre poezia lui.
Adolf
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire