miercuri, noiembrie 02, 2011

O PRECIZARE DE PRINCIPIU

SUMARUL BLOGULUI

Blazonul Casei Regale a României

Textul de mai jos, desprins din comentariile de subsol şi (re)postat aici la sugestia mai multor cititori fideli (care şi-au exprimat convingerea că, pus „mai la vedere”, el ar putea curma şi/sau preveni o întreagă serie de discuţii oţioase), constituie răspunsul meu la întrebarea tranşantă şi provocatoare a unuia dintre comentatorii vechi şi constanţi de pe acest blog („Alexandru”): „Domnule Codrescu, ce mai tura-vura, dacă mîine s-ar face referendum pentru Republică sau Monarhie, domnia voastră pentru ce aţi vota?”. Răspund:

În cazul unui referendum pentru Republică sau Monarhie, aş ieşi şi eu în sfîrşit la urne, după 15 ani. Şi aş vota, desigur, pentru Monarhie, chiar dacă fără iluzii prea mari. La începutul anilor 90 Monarhia ar fi fost o soluţie (dacă nu cumva Soluţia), în timp ce acum riscă să fie doar frecţie la un picior de lemn. Răspunderea pentru eşecul acestei soluţii nu-l poartă vreun Traian Băsescu (pe atunci personaj de planul doi şi prea ocupat cu vînzarea flotei), ci Ion Iliescu (personajul cel mai fatidic din toată istoria românească a secolului XX – nu prin ceea ce a făcut, ci prin ceea ce n-a lăsat să se facă) şi Emil Constantinescu (marele frîngător de speranţe şi marele mîncător de cuvinte date). Dar şi regele însuşi, care (sub presiunea familiei şi a anturajului, sau din alte motive) n-a fost în stare să ţină pînă la capăt garda sus, mergînd – îmi pare rău că trebuie să o spun – la mica „ciupeală”.
România a ratat după 1989, în primul rînd din pricina lui Ion Iliescu şi apoi din pricina iresponsabilităţii şi nevredniciei generale, două mari şanse istorice (care ar fi însemnat şi adevărata despărţire de comunism): reinstaurarea Monarhiei şi realipirea Basarabiei. De amîndouă am fost, la un moment dat, mai aproape decît am îndrăznit să credem atunci şi decît poate să ni se pară acum. Am ratat, de fapt, tot ceea ce ne putea pune, istoriceşte, pe un făgaş mai bun, alegîndu-ne doar cu surogatul „democraţiei originale” şi cu o „integrare europeană” (sau, mă rog, „euro-atlantică”) aproximativă, umilitoare şi incertă pe termen lung (şi chiar mediu).

Mantia de gală a Regelui Ferdinand I Întregitorul,
bunicul dinspre tată al Regelui Mihai I

O eventuală restaurare a instituţiei monarhice astăzi, în România devenită… „Românică”? O reparaţie istorică tardivă, într-o formă deja falsificată (prin abolirea „legii salice” şi promovarea unui arivist în fruntea Casei Regale). Dar chiar şi aşa, Monarhia ar fi un cîştig de imagine (nu numai a altora despre noi, ci şi a noastră despre noi înşine), iar personajul Radu Duda, oricît de necorespunzător unor criterii absolute, mi se pare în orice caz superior, în toate privinţele, atît tuturor preşedinţilor pe care i-am avut pînă azi, cît şi unor marţafoi politici de teapa lui Victor Ponta sau Crin Antonescu (care, în paradigma republicană, ne ameninţă viitorul).
În orice caz, despărţirea de Maiestatea Sa Regele Mihai I, care devine treptat iminentă prin inexorabilul biologic, ar fi de preferat, dincolo de anumite judecăţi istorice punctuale (ce constituie o cu totul altă discuţie), să fie una cuviincioasă, ca de ultimul simbol viu şi legitim al trecutului nostru antecomunist. În persoana Maiestăţii Sale, mai mult decît pe omul însuşi, se cuvine să onorăm o linie majoră a tradiţiei noastre istorice şi ideea monarhică însăşi – care este de fapt chiar ideea creştină de ierarhie şi ordine seculară consonantă ierarhiei şi ordinii spirituale, întruchipată, din Bizanţul imperial pînă azi, în heraldica cruciformă şi stavroforă a ACVILEI BICEFALE.

Răzvan CODRESCU

La intrarea în biserica veche a Mănăstirii Sinaia

8 comentarii:

La 2/11/11 5:55 p.m. , Anonymous Anonim a spus...

Pardon, ce este "Romanica" ,, domnule Codrescu?!

 
La 2/11/11 6:38 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

"Românica" este handicapul nostru obştesc privit cu duioşie compătimitoare şi neputinţă de popîndăi ai istoriei.

 
La 3/11/11 12:06 a.m. , Blogger Iulian Capsali a spus...

Ce spune Constitutia din 1923, ca sa lamurim chestiunea cat de cat:

SECTIUNEA I
Despre Rege
Art. 77. - Puterile constitutionale ale Regelui sunt creditare in linie coboritoare directa si legitima a Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor.
Coboritorii Maiestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.
Art. 78. - In lipsa de coboritori in linie barbateasca ai Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii sai sau coboritorilor acestora, dupa regulele statornicite in articolul precedent.
Daca nici unul dintre fratii sau coboritorii lor nu s'ar mai gasi in vieata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr'o dinastie suverana din Europa cu Primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa de art. 79.
Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.
Art. 79. - La caz de vacanta a Tronului, ambele Adunari se intrunesc de indata intr'o singura Adunare, chiar fara convocare, si cel mai tarziu pana in opt zile dela intrunirea lor aleg un Rege dintr'o dinastie suverana din Europa occidentala.
Prezenta a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti sunt necesare pentru a se putea procede la aceasta alegere.
La caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus prescris, atunci in a noua zi, la amiazi, Adunarile intrunite vor pasi la alegere oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor.
Daca Adunarile s'ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator.
In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va exercita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron.
In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.

 
La 4/11/11 11:30 a.m. , Anonymous Peregrinul transilvan a spus...

Jos pălăria!

 
La 4/11/11 11:33 a.m. , Anonymous Anonim a spus...

Poate se aude si in Deal...

Pr. Nicolae

 
La 7/11/11 9:34 p.m. , Anonymous Nichipercea a spus...

Dle Codrescu, dl Plesu spune cam ce ati spus si dvoastra, dar il cruta pe dl Baconschi. E parsiv sau elegant?

 
La 7/11/11 10:09 p.m. , Blogger Răzvan Codrescu a spus...

@ Nichipercea

D-l Pleşu e şi parşiv, şi elegant, şi tocmai ăsta e farmecul dumnealui.

 
La 1/2/13 2:16 p.m. , Anonymous Alexandru a spus...

Nu va inteleg pesimismul. Nu cred ca reparatiile istorice, in orice moment al lor, pot fi considerate tardive. "Niciodata" imi pare tragic, "prea devreme si compromitator" imi pare josnic; dar "mai tarziu si principial" ramane unica speranta a renasterii in haosul actual. Si noi vrem sa mergem la urne manati de o cauza nobila. Noi, cei ce am ingrosat rata absenteismului la vot in ultimii ani asteptam reanimarea vechilor principii, care nu s-au stins, doar au fost suspendate intr-un vid auto-impus. Un fel de carantina absoluta in fata virusului neocomunist imbracat in blugi americani.
Calea exista si este legitima prin insasi motivatia istorica de reinstaurare a legii pamantului, curmata la vremea ei de o lege artizanala. Cat de tarziu sau cat de devreme depinde doar de viteza de coagulare a noastra, a celor care vom parasi starea de veghe intru lupta.
Sper ca intr-un tarziu si copiii nostri sa invete ca regii nu sunt doar piese de lemn pe o tabla de sah.

 

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire