INTERMEZZO LIRIC: ROST DE DOINĂ

SUMARUL BLOGULUI

Fotografie de Alexandru Bellu (înainte de 1919)

DE ATÎTA VERDE-MI VINE

Cît ai fost în floarea ta

toată carnea îţi cînta:

de la tălpi la subsuori

erai cobze şi viori,

de la tîmple mai la vale

erai fluier şi cavale,

iar din umăr pînă-n umăr

erai paseri fără număr.

Ci-astăzi tace carnea ta

pe sub ie şi basma,

şi tăcere cu tăcere

ţi se lasă în picere...

Numa-n ochi, din cînd în cînd,

îţi mai cîntă frunza blînd

şi de-atîta verde-mi vine

să mă-ngrop de viu în tine.

LUNG DE DOR ŞI LARG DE VIS

Orice neam din cîte sînt

are-o noimă pe pămînt

şi în cer de dat socoată

de ce-a vrut sau nu să poată.

Ţie, neamule, ţi-e scris

lung de dor şi larg de vis,

şi din cîte-ai fost şi eşti

nu rămîn decît poveşti…

Pe decindea lunii pline

umblă ielele cu tine,

dară ziua la nămiezi

nu te-auzi şi nu te vezi.

De n-ai fi aşa de-al meu,

te-aş pîrî la Dumnezeu

că pe gura ta de rai

nici nu lucri, nici nu stai…

Fi-ţi-ar, neamule, să-ţi fie

dorul cer şi visul glie!

MURGUL MEU

Scapă murgul fără şa

noaptea-n clăi la mîndra mea.

Cîndu-i luna jumătate,

paşte murgul pe furate,

iară cîndu-i luna plină,

n-are neica frîu să-l ţină,

că dă iama pe din dos,

unde-i fînul mai gustos,

şi-aşa paşte de cu foc

că şi poamele se coc,

şi-aşa paşte de-ndelung

că şi zorile-l ajung –

şi-abia-i sting în roua lor

necurmatul cărnii dor…

Murgule cu coama lată,

bată-mi-te să te bată,

ce te-i face într-o zi,

cînd otavă n-o mai fi?!

(din Răzvan Codrescu, Rost de doină. Cîntece fără stăpîn,

în curs de apariţie la Editura Christiana din Bucureşti)

Mai puteţi citi pe acest blog:

* Răzvan Codrescu: Rost de doină (cîntece fără stăpîn)