INTERMEZZO LIRIC: ACTORUL ȘI BESTIILE

 SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

 

Joc întîmplări cu sufletul pe tavă.

În fiecare seară ard fiori

Și voi veniţi în fiecare seară

Să vă-ncălziți la foc: ce suplu mor,

 

Ce harnic mîrîi, cît de aspru sufăr,

Ce bine-mi stă ca inimă mereu,

Cît de frumos mă descompun pe scenă,

Ce simplu vă explic cît mi-e de greu!

 

Cu spaima voastră mă dezvăț de viaţă

Și-atunci cînd viaţa voastră-nchisă-n cerc

V-aruncă într-o simplă întîmplare

Vă dau să plîngeți tot ce-n voi încerc.

 

Atîta doar că viețuim pe fugă,

Cortina cade, voi plecaţi la voi,

Eu plec la mine în laboratoare,

Să fabric pentru mîine lacrimi noi,

 

Cînd iarăși veţi veni în faţa scenei,

Și iarăși voi urca pe scenă mut

– Nici nu mai am de ce să mă strămut –

Și ne vom despărţi din nou în seară:

 

Eu, prea sătul de oameni fără lacrimi,

Voi, nesătui de lacrimi de-mprumut.

 

Valentin DAN