INTERMEZZO LIRIC: ROST DE URGIE
Cînd Dumnezeu rămîne afară din cetate
și-ajung perverșii lumii să își încingă hora,
începe să duhnească-a Sodoma și-a Gomora,
și bici de foc se face a cerului dreptate.
Chiar firea e aceea ce la soroc ne bate,
cînd facem din sminteală măsura tuturora,
și-atunci n-aduce anul ce poate-aduce ora,
căci mila multe rabdă, dar nu le rabdă toate.
Iertat ne e păcatul cît nu ni-l facem țel
și răul cîtă vreme nu-l proclamăm drept bine,
iar raiul este gata să ne primească-n el,
de ne căim și credem poruncilor divine,
dar cînd curvim cu dracul și vrem să-i fim la fel,
cumplită e urgia ce-asupra noastră vine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire