ADRIAN PAPAHAGI: CRUCIADA ATEISTĂ

SUMARUL BLOGULUI

INDICE DE NUME

Observ că atacurile tot mai furibunde împotriva BOR sînt atent conduse (chiar profesionist, aș spune) pe liniile de falie dintre confesiunea majoritară și celelalte culte: cultul sfinților, botezul pruncilor (vs cel al adulților în protestantism), administrarea împărtășaniei (vs modalitatea aleasă de romano-catolici), Catedrala Mântuirii Neamului (care deșteaptă traume în rîndurile greco-catolicilor și vechi teme protestante privind finanțarea cultelor).

Scopul cred că e spargerea unui front creștin care se crease în jurul marilor teme (familia, avansul ingineriilor sociale sexo-marxiste, radicalismul stîngist devenit mainstream, cenzura vocilor conservatoare etc.). Aș vrea ca prietenii și conaționalii protestanți, romano- și greco-catolici să fie conștienți de acest lucru. Dacă masiva BOR va fi destabilizată, vor fi afectate valorile creștine în care credem cu toții: demnitatea persoanei umane, libertatea de credință și conștiință etc.

Probabil că, în unele cercuri, BOR e privită ca un obstacol în occidentalizarea și reformarea României. Cu siguranță, unele zone ortodoxiste sau rusofile chiar sînt, dar atacurile nu fac decît să le radicalizeze și să legitimeze mișcări ca AUR.

Există și o ură tenace împotriva ortodoxiei a vechilor bolșevici și a fiilor și emulilor lor, degrabă semnatari de scrisori colective. Pentru aceștia, ca pentru stîngiștii occidentali, creștinismul e asociat dreptei, și chiar extremei drepte (care, după mine, e însă un colectivism păgîn, deci total opus personalismului creștin). Aceștia pictează marxismul ca romantism generos, dar cînd ideologia asta ajunge la concluzia ei naturală - vrajba și crima - aflăm că a fost „deturnată” sau „întinată”. Sigur, marxiștii n-au putut scoate capul imediat după căderea comunismului, dar acum lumea a uitat, tineretul e oricum mimetic, iar otrava marxistă a revenit la modă printre intelectuali, studenți, activiști etc.

Nenumărați oameni cumsecade din clasa mijlocie, sătui de corupție și de precaritatea tranziției, sînt aduși, prin propagandă tenace, să creadă că ortodoxia trebuie aruncată la gunoi pentru ca România să „intre în sec. XXI”, cum stupid se spune, de parcă n-am fi volens-nolens acolo.

E adevărat, a existat o prea lungă și pernicioasă conivență a BOR cu PSD, care azi e decontată. Se pot analiza cauzele ei: PSD a mimat perfect credința (deși nu e nimic creștinesc sau patriotic în acțiunea lor) și a finanțat generos, din banul public, construcția de biserici. E adevărat și că dreapta PNȚCD, PNL, PDL nu a știut în acești 30 de ani să-și apropie Biserica.

Dacă unul din scenariile actuale ale unei părți a sistemului e fragilizarea BOR ca element în dezintegrarea PSD, se comite o mare greșeală. Tactic, pe termen scurt, poate părea o idee isteață. Pe termen mediu și lung, e o catastrofă pentru națiunea noastră, fiindcă va afecta grav coeziunea națională, imaginarul colectiv, identitatea și sufletul națiunii, va crea falii imense de ură și suspiciune între cetățeni, pe care se vor insinua în corpul social radicalisme de tot soiul.

În general, e riscant să destabilizezi identitar națiuni întregi. Prudența conservatoare ne îndeamnă să nu ducem bătăliile politice în zona profundă a imaginarului colectiv, ci să le lăsăm la suprafața cotidianului efemer, unde e locul lor.

Adrian PAPAHAGI