INTERMEZZO LIRIC: VERDE-N FAȚĂ
SUMARUL BLOGULUI
INDICE DE NUME
Nu-mi recunosc prin morții mei vreo vină:
de-i vină-n lume, vina-i toată-n noi.
Pe cei ce-au fost doar cumpăna divină
i-o măsura în ziua de apoi.
Păcatul e sau nu-i în firea vie
și numai vie dă virtutea-n spic;
noi nu trăim acum pe datorie
și nu ne vindem morții pe nimic.
De-s bun sau rău, sînt bun sau rău prin mine,
iar nu prin cei ce-au fost odinioară,
cum și tu ești așa cum ești prin tine,
iar nu prin cei nedreptățiți să moară.
Deci, jeg puit în cloaca vremii mele,
de știi ceva sau numai ți se pare,
hai să vedem în oase și în piele
ce este drept sau strîmb în fiecare!
Te-aștept să ne-nfruntăm, lepădătură,
să-ți spun ce ești și să-ți arăt ce sînt,
nu cu țărîna morților în gură,
ci cu ce-avem în viul vieții sfînt.
Iar dacă n-ai nimic să-mi pui în spate,
decît minciuna ta de vierme trist,
cu sabia dreptății te voi bate,
să simți că n-am murit, ci că exist.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire