AFR: PROBLEMA CĂSĂTORIILOR HOMOSEXUALE

SUMARUL BLOGULUI 

INDICE DE NUME

Am primit și dau mai departe...

  

HOMOSEXUALII ÎMPOTRIVA  

CĂSĂTORIILOR HOMOSEXUALE

   

Lucrurile se încing în România. În următoarele luni, România va fi prinsă în bătălia globală pentru familie, căsătoria naturală şi valorile creştine. Vorbim de proiectul cetăţenesc de revizuire a Articolului 48 din Constituţie. În mai anul trecut, cetăţenilor Irlandei li s-a permis să decidă prin referendum soarta căsătoriei în ţara lor şi au ales eliminarea primordialităţii căsătoriei naturale între bărbat şi femeie, singura căsătorie adevărată. Au avut dreptul să o facă. Dar şi românii au acelaşi drept. Să decidă, la fel ca irlandezii, ce tip de instituţie a familiei şi căsătoriei îşi doresc. Nu sîntem cu nimic mai prejos decît ei ori decît cetăţenii altor ţări care au putut vota modelul de căsătorie şi de familie pe care şi-l doresc. Românii au dat 3 milioane de semnături, cerînd să li se permită şi lor să voteze, într-un referendum naţional, viitorul României.  

Lucrurile se încing şi pentru că doi homosexuali, unul român şi unul străin, au atacat în Curtea Constituţională Articolul 277 din Codul Civil, care nu permite căsătorii între persoane de acelaşi sex în România. Rămîne de văzut dacă acest demers se va ridica de la pămînt, deoarece e dubios ca un cetăţean străin să poată ataca o lege organică a României în tribunalele româneşti ca fiind neconstituţională. Acesta rămîne însă de văzut şi vă vom ţine la curent. 

D-l Cernea propune din nou 

parteneriatele unisex 

Lucrurile devin cu atît mai grave cu cît Remus Cernea (independent), Mihai Sturzu (independent), Dragoş Gunia (independent), Cristina Dumitrache (PSD) şi Cristian Horia (PNL) au lansat un nou proiect de lege pentru legalizarea parteneriatelor între persoane de acelaşi sex în România. D-l Cernea a încercat de unul singur, dar fără succes, în 2013, şi din nou în 2014. Încearcă iar, însă acum în asociere cu încă doi independenţi şi cu cîte un deputat din cele două mari partide politice din România. Vor reuşi? Speram că nu. Mai ales după ce parlamentarii noştri vor citi, sperăm, materialul de față.  

Tot mai mulţi homosexuali se împotrivesc efectiv căsătoriilor homosexuale. Subiectul acesta e tabu în cercurile homosexuale ori „progresiste”. Despre subiectul acesta nu am scris niciodată mai pe larg, dar am redat şi încă redăm articole pe această temă, scrise chiar de homosexuali. În ultimii ani, şi mai ales anul acesta, tot mai mulţi homosexuali scriu şi difuzează opinii negative despre căsătoriile homosexuale. Homosexualii, ne spun ei, ne-au păcălit să le acordăm un drept la căsătorie. Două argumente principale sînt propuse de către homosexuali împotriva căsătoriilor homosexuale: (1) homosexualii nu se „căsătoresc” şi (2) căsătoria, de orice fel ar fi ea, între persoane de acelaşi sex ori de sex opus, nu e compatibilă cu stilul de viaţă caracterizat de promiscuitate al homosexualilor.  

D-l Cernea e greşit nu doar pentru că homosexualii cu discernămînt se opun căsătoriilor homosexuale, ci şi pentru că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului continuă să respingă noţiunea unui drept la căsătorie între persoane de acelaşi sex. Decretează că un astfel de drept nu există în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Periodic, din 2004 pînă în iunie anul acesta, CEDO a decis din nou şi din nou că nu există un drept la căsătorii homosexuale. Ultima decizie a fost dată săptămîna trecută, în cazul Charpentier v. Franţa (decizia poate fi citită aici).

Homosexualii nu se „căsătoresc”

Căsătoriile homosexuale sînt o modă trecătoare, dar cu consecinţe negative. Generaţia tînără devine tot mai puţin interesată de familie și căsătorie. Din aceasta societatea are numai de pierdut. Am făcut această afirmaţia încă din 2008 şi percepţia noastră este încă valabilă.  E evidenţa că, de fapt, căsătoriile homosexuale sînt o modă trecătoare se acumulează de la zi la zi. Spre exemplu, nu demult BBC a publicat un dosar privind subiectul, conform căruia în primele 15 luni după legalizarea „căsătoriilor” homosexuale în Marea Britanie doar 15.098 de cupluri homosexuale s-au „căsătorit”, adică în jur de 30.000 de persoane. De atunci numărul e în scădere (detalii aici).   

La fel în Irlanda, unde căsătoriile homosexuale au fost legalizate în mai anul trecut. În timp de un an, doar 412 de cupluri homosexuale s-au „căsătorit” acolo, adică 824 de homosexuali (detalii aici). A fost justificată abolirea căsătoriei naturale în favoarea căsătoriei nenaturale cînd doar un număr aşa de mic de cupluri unisex se „căsătoresc”? Absolut nu. Numărul acesta va scădea pînă cînd va deveni infim, dar va continua să submineze încrederea tinerilor în instituţia căsătoriei şi a familiei. 

Homosexualii împotriva  

căsătoriilor homosexuale

  

Cu privire la acest subiect, redăm în traducere românească cîteva pagini dintr-un lung articol publicat în luna mai de homosexualul Jason D. Hill, profesor de filosofie la Universitatea De Paul din Chicago. Remarcăm că în toţi anii de cînd monitorizăm comentarii şi articole pe această temă nu am aflat niciodată un articol mai bine argumentat de către un homosexual, mai acid ori cu argumente mai lucide şi mai variate împotriva căsătoriilor homsexuale. Autorul conchide ceea ce am spus şi noi încă din 2008: stilul de viaţă promiscuu al homosexualilor nu e compatibil cu căsătoria, oricum ar fi ea definită. Autorul îi etichetează pe homosexuali ca narcisişti, singuratici, dezorientaţi, dependenţi de droguri şi de sex. Critică societatea civilă pentru naivitatea ei de a ceda presiunilor homosexualilor și a le împlini capriciile. Atacă chiar şi Curtea Supremă a Statelor Unite pentru că a legalizat căsătoriile unisex, o instituţie care e împotriva naturii și fără nici un rost, o deviere de la normalitatea şi firescul experienţelor sociale umane. Redăm cîteva pagini din articol, cei interesaţi putînd să-l citească integral, în engleză, aici.  

Recomandăm acest articol tuturor. Vă rugăm postaţi, daţi mai departe! Toţi politicienii României trebuie să citească materialul de astăzi, şi mai ales articolul întreg a lui Jason D. Hill. Materialul a fost abreviat şi tradus de Cezarina Ghioc, voluntar AFR din Timişoara. Îi mulţumim. Titlul articolului este „Loveless, narcissistic, sex addicts: a gay man critiques his community”. (AFR)

„Fără dragoste, narcisişti, dependenţi de sex”
(un homosexual îşi critică propria comunitate)

  

Hotărîrea Curții Supreme a Statelor Unite, din 26 iunie 2015, care a legalizat căsătoria între persoanele de acelaşi sex în toate cele 50 de state, a fost zi de referinţă în istoria SUA. Cu toate acestea, eu [Jason D. Hill] mă aflu la o răscruce morală profundă și simt un total disconfort în legătură cu acesta decizie. Sînt gay, jamaican, și un democrat convins. Consider că o căsătorie între doi bărbați, în cultura noastră contemporană, este o colosală risipă de timp, o fără de speranță întreprindere sortită eșecului, și, în mod fundamental, un efort naiv, profund în contradicție cu natura culturii gay de sex masculin şi cu un ethos hipersexual realmente distrus.  

Problema este că întregul mediu în care are loc o socializare morală şi sexuală a bărbaţilor gay e atît de profund compromis, astfel că angajamentul monogam de lungă durată e lipsit de sens durabil față de o căsătorie în sensul tradițional (ceea ce eu cred că bărbaţii homosexuali încearcă să săvîrşească în vieţile lor) şi, prin urmare,  imposibil de realizat între homosexuali. În cazul în care nu este imposibil, atunci căsătoria între doi bărbați ar putea schimba pentru totdeauna natura fundamentală a căsătoriei.  Majoritatea bărbaților homosexuali, cu preferința lor transparentă și flagrantă pentru relații deschise – relaţii poliamoroase și aventuri multiamoroase –, vor inunda cultura de masă cu „experimente pe viu”, fapt care va modifica radical peisajul sexual al culturii noastre. 

Oameni pentru care o relație deschisă ar fi fost de neconceput vor privi acest aspect ca pe ceva „pur bărbătesc”, pentru a trăi o viață plină și interesantă. Dependența de „petreceri”, de relaţii sexuale variate și de consumul de droguri reprezintă  o trăsătură constitutivă a culturii gay de sex masculin, care va fermeca acea trăsătură a culturii noastre și o va transforma într-o eventuală normă, mai degrabă decît să fie o excepție a vieții cotidiene. 

Sexul promiscuu și consumul de droguri nu sînt tendințe excepționale sau marginale în cultura gay. Ele reprezintă o forță omniprezentă în fiecare registru și nişă a  lumii gay. Noul şi deranjantul  „POZ Me”, tendință care fuzionează în cultura gay, trebuie să fie luată în considerare la nivel național. Această cultură constă în site-uri on-line clandestine, unde bărbații homosexuali care sînt HIV negativ „agață” bărbați  gay care nu sînt negativi și, efectiv, cerșesc să  fie infectaţi de către bărbați HIV-pozitivi! 

O lectură plină de compasiune și psihologică a acestui fenomen nu este greu de înțeles. Astăzi, „cultura noastră gay” e descrisă ca fiind o eră de singurătate; una în care  intimitatea și conectivitatea profundă sînt absente, iar izolarea emoțională devine mod de trăi pentru o majoritate tot mai mare de oameni. Este un strigăt disperat după intimitate şi de contact profund  cu o altă fiinţă – literalmente vorbind – în forma cea mai profundă: un schimb corporal de fluide infestate. Este aproape ca și în cazul în care participanții sexuali non-HIV se răzvrătesc împotriva regulilor de „sex sigur” sau „sex protejat”, iar prima întrebare între  potențialii parteneri înainte de angajarea în sex trebuie să fie: „Eşti curat?”. Limbajul în sine este unul tehnic, care indică izolare umană și non-conectivitate emoţională.  

Pînă cînd bărbaţii gay vor  reuşi să „contrafacă” un nou contract moral care să combată utilizarea disproporționată de droguri, relaţiile sexuale promiscue, bolile cu transmitere sexuală, depresia, sinuciderile  - pînă atunci cultura gay va muri, nu de o lovitură apocaliptică, ci, mai degrabă, prin sîngerarea miilor de zgîrieturi mici. Această moarte se bazează pe o formă letală și patologică a individualismului/singurătăţii care afectează bărbaţii gay mai mult decît orice alt grup de persoane. Este ideea că „eu sînt deja întreg. Sînt complet. Am nevoie doar de cineva care să mă completeze”.  Această minciună pe care ne-o spunem ne împinge să ne căutăm aprecierea, completarea și integritatea în moduri foarte nesănătoase. Oamenii fericiți, încrezători în sine și compleţi, nu au impulsuri maniacale de a consuma  droguri, de a frecventa băi publice infestate şi de a participa la petreceri subterane ilegale, care au menirea de a le umple un sfîșietor gol, evident, acestor suflete singure. Căsătoria ca instituție înseamnă lumea întreagă pentru mine, și nu doar pentru că eu provin dintr-o familie despărţită – părinții mei au divorțat cînd aveam șase ani. Mai important, eu cred în sensul moral al căsătoriei. 

Căsătoria este, mai presus de toate, exercitarea anumitor valori – cele mai înalte valori la care se poate aspira, cum ar fi: dragostea, prietenia, angajamentul, formarea unei familii, responsabilitatea reciprocă și relaţionarea profundă. Oferindu-i căsătoriei poziţia centrală, atunci e  nevoie de a fi stimaţi de către  persoanele din viața noastră; și, avînd în vedere nevoia psihologică de a fi stimaţi în sfera publică, înțelegem căsătoria, printre altele, ca un însemn de aprobare şi recunoaştere publică a alegerii făcute de doi bărbaţi. Legislaţia  statului face ca această uniune să fie sacră. Puţin morala şi radicala revoluție în cultura mediului gay – mediul în care cei mai mulți bărbați homosexuali socializează sexual astăzi – aduce minorităţii gay speranțe și aspirații către o căsătorie tradițională, care însă e obliterată de forțe culturale mai mari din cadrul nihilistei culturi gay contemporane. 

Incompatibilitate cu căsătoria naturală

  

Cîteva caracteristici constitutive ale culturii gay sînt endemice și formative pentru identitatea majorității bărbaţilor gay care îi aparțin și care, prin urmare, este inundată de cutumele, normele și ethosul lor. În primul rînd, promiscuitatea sexuală vorace, care funcționează ca o activitate de agrement şi care nu încetează o dată cu căsătoria sau cu un parteneriat pe termen lung, ba și crește o dată cu vîrsta.  

Pentru cea mai mare parte a relațiilor homosexuale, semnificația cuvîntului „angajament” sau  „monogamie” are un sens radical diferit decît în ​​căsătoriile heterosexuale. În toate statisticile pe care le-am studiat, 43 % dintre toți bărbații gay din democrațiile occidentale au afirmat că au avut mai mult de 500 de parteneri în timpul vieții lor, iar 28 % au susținut că au avut mai mult de 1000 de parteneri. Aventurile sexuale ale unor astfel de oameni nu au scăzut semnificativ după căsătorie, pentru simplul motiv ca 50 % din totalul căsătoriilor gay din Statele Unite încep ca fiind relații deschise, în care bărbaţii continuă să aibă relații sexuale cu alți bărbați.  

Promiscuitatea sexuală în rîndul bărbaţilor gay este o dependenţă care are prea puțin de-a face cu  cucerirea şi simpatia. La un moment dat în viața unui om heterosexual, lipsit de rațiune și chiar maniac sexual, începe, la fel ca şi pentru femei, căutarea biologică pentru o pereche ideală, care să fie adecvată pentru a fi mama viitorilor lui copii. Acest imperativ biologic împinge  sexele unul către celălalt și temperează  impulsul maniacal pentru sex. Criteriile inconştiente care evaluează alura unei femei sînt legate de starea ei fizică pentru procreație. Criteriile, pentru majoritatea bărbaţilor care nu sînt burlaci convinşi, nu mai iau în consideraţie  forma fizică a sînilor, feselor şi şoldurilor. Aceste criterii includ acum o serie de caracteristici care includ capacitatea de fidelitate, loialitate, capacitatea de relaţionare, încrederea, și monogamia sexuală. Aceleași criterii le au în vedere şi femeile heterosexuale cînd  evaluează potențialul bărbaţilor. În oricare dintre cazuri, nu vor doar sex și pasiune, ci, mai important, un partener care va oferi copii sănătoși. Acest imperativ biologic  împinge  sexele unul către celălalt și temperează impulsul maniacal pentru sex;  de asemenea, temperează să căutarea de plăceri anonime  în afara căminului conjugal. 

Mediul cultural hipersexualizat în care are loc socializarea sexuală pentru bărbații gay determină un  comportament de netăgăduit, în care majoritatea bărbaţilor gay sînt dependenţi sexual sau sînt predispuşi la dependenţa de sexualitate. Că cei mai mulți bărbați homosexuali sînt dependenți sexual este un motiv suficient pentru a se face o pauză  şi a lua în considerare dacă legalizarea căsătoriilor gay ar rezolva temporar sau aparent această situație dificilă de a trăi astfel în această lume. 

Heteronormalitatea este conceptul că ființele umane se încadrează în genuri distincte și complementare (bărbaţi și femei), cu roluri naturale în viața lor. Se postulează că heterosexualitatea trebuie să fie regula/ norma/ normalul, și că relațiile sexuale și maritale sînt cele mai multe (sau numai) prin acuplarea între persoane de sex opus. Pentru unii critici, heteronormalitatea creează o „ierarhie de sex”, care gradează practicile sexuale, din punct de vedere moral, ca fiind bune sau rele. Distrugerea heteronormalitatii civilizaționale e ca o trăsătură constitutivă a culturii homosexuale masculine și a bărbaţilor gay care  socializează sexual şi etic în cadrul acestei  matrici. 

Sexul gay, ca activitate de-a lungul vieții, chiar dacă se poate practica în cadrul legal al unei căsătorii, nu a fost niciodată, din punct de vedere istoric, un criteriu – și niciodată nu va fi. Mai important, aceasta poate și ar trebui să nu fie criteriu, deoarece desființează principiul de regenerare al procreării biologice.  

Heteronormalitatea este standardul normativ al unei realități sexuale obiective, deoarece  este singurul mijloc care face posibilă regenerarea tradiţiilor, a normelor, a valorilor, a principiilor și, prin urmare, a unei civilizații rațional posibile. Și o civilizație este singurul mediu social în care orice ființă umană se poate înregistra ca fiind umană, mai degrabă decît ca un animal sau o monstruozitate socială. 

În cazul în care civilizația ar fi lăsată exclusiv în mîinile bărbaţilor homosexuali, iar heterosexualii ar fi eliminaţi de pe pămînt, este mai mult decît evident că specia ar muri. Ce pare mai puțin evident este acest lucru: s-ar trăi într-o stare de infecţie morală. Acest lucru se datorează faptului că baza pentru moralitatea evolutivă provine dintr-o etică de îngrijire, unde impulsul de procreație e centrat pe grija pentru tinerii neajutoraţi. Într-o lume în care morala imaginației nu trebuie să se extindă dincolo de plăcerile sexuale, pentru a putea  avea grijă de urmaşi, cineva este descurajat de la crearea unui sistem de moralitate care vorbește despre păstrarea perpetuării speciei . 

Baza evolutivă pentru moralitate provine dintr-o etică de îngrijire, de la care impulsul procreativ, centrat pe grijă pentru tineri neajutoraţi, creşte. În cazul în care statutul moral al sexului heterosexual, comparativ cu sexul homosexual, urma să fie măsurat în funcție de valoarea morală care stă la baza heteronormalitatii, atunci sexul heterosexual, din punct de vedere moral, e superior sexului homosexual de orice fel, deoarece – încă o dată – oferă axa fundamentală de-a lungul căreia se află tradiţiile, normele și principiile civilizaționale care securizează bunăstarea și longevitatea înfloritoare a speciei umane, precum și condițiile sociale și morale pentru un ethos de îngrijire extinsă. 

Consecinţe catastrofice

  

Legile  heteronormalității sînt la fel de invariante ca şi legile naturii. Homosexualitatea este exclusivă. Generic vorbind, incapabilă de a produce strategii evolutive din care să derive moralitatea. Nu este exagerat  să se afirme că mulți progresiștii gay albi au declarat război „persoanelor  heterosexuale albe și majorităţii heteronormativelor”. Cufundaţi în propriile lor ideologii rasiale şi etnice, se desfătă într-o mizerabilă și somnolentă înșelăciune, care le permite să evite să se autoexamineze înainte de a aduce altor persoane acuzaţia de bigotism. Gradul de vinovăție heterosexuală, care devine rapid o realitate în politica de identitate sexuală a Statelor Unite ale Americii, acordă homosexualilor o  stimă de sine recompensatorie, care se exprimă ca putere gay. Dar această putere, în mod paradoxal, o face tot mai greu să fie autentic gay în America de azi. Conferă un fals sentiment de invulnerabilitate, în care majoritatea homosexualilor îşi ascund anxietățile lor sexuale, de inferioritate, de rușine sexuală și, în ciuda  tendinței de creștere spre o mai mare toleranță sexuală, de diminuare sexuală, care este o diminuare în mod reflexiv  negată de către mai mulți homosexuali, care însă, din motive subînţelese psihologic, se tem să nu ajungă victime. 

Progresiștii de azi vor trebui să se confrunte cu o nouă schimbare de paradigmă. Copiii lor vor suferi o transformarea morală și sexuală care îi va lăsa cu gura căscată. Imaginația sexuală a bărbaților homosexuali va inunda imaginația sexuală a copiilor lor, aşa cum sexul homosexual inundă imaginația sexuală de masă, și nu o vor popula uimitor cu  moduri noi de funcţionare sexuală, doar că vor savura un grad de carnalitate biologică ce va decupla sexul – cel puțin – de sensul dragostei. Bărbații homosexuali care sînt obsedaţi de cultul frumuseții, al superficialității, al drogurilor și al efemerităţii sexuale trebuie să preia un nou contract moral. Acest contract moral, eu cred,  va crea o nouă cultură, în care un mediu de respect și de validare autentică  va transcende obsesia validării de sine și a celorlalți prin a face apel la farmecul/sex appeal-ul şi anatomia sexuală. 

Nu este clar cum va arăta noul contract moral. Eu cred că divergența dintre bărbații homosexuali care doresc o viața socială și romantică durabilă, ca și o cultură concomitentă, va sprijini aceasta şi va genera reguli de lungă durată pe care să le respecte. Oricare ar fi acele reguli de angajament, însă, pare puțin probabil să fie autentice, dacă nu admitem că, în ciuda acceptării tot mai mari a homosexualității, trauma  lor psihologică e în creștere, pentru că  trăiesc într-o lume condusă în principal de bărbaţi heterosexuali, care este încă o lume plină de suferinţă. 

Jason D. Hill 

Autorul articolului tradus mai sus

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA 

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București 

Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082 

www.alianta-familiilor.ro 

office@alianta-familiilor.ro